muieti-s posmagii?

mihaela nu face mountain biking printre stanele de langa critz, nu trage o dunga cu cheia pe mertzul tiganului enorm de la colt si apoi il asteapta sa si-o dea parte-n parte, nici macar nu se pune in mijlocul drumului, sa bareze calea vreunui dement care baga cu 90 la ora prin sat asa cum face tibi, barbac’su, dar asta nu inseamna ca mihaela nu este una dintre cele mai curajoase persoane pe care le-am intalnit pentru ca doamna asta cu freza ciocan si carlionti roscati de telefonista trecuta din buzau, si-a lasat jobul de directoare de banca, si-a agatat taiorul in cui si s-a mutat la tara sa-si faca pensiune, baaai, da’ sigur avea bani deoparte, clar a furat si asta de-a rupt daca zici ca e directoare de banca, o fi, n-o fi, banii aia s-au dus in buzunarul unui sasalau trist din valea ruhrului, casa lui a fost spalata, pictata, mobilata, mihaela si-a facut praf manichiura bucatarind si hranind australieni, bucuresteni, canadieni si moldoveni, mai subtire acum 5 ani, puhoi in ultimii doi, si cine te ajuta? nimeni, mai vine-o fata care spala vase da’ restu facem noi, nu ca n-am vrea dar sa mor daca ai cu cine.

nimeni nu vrea sa munceasca in tara asta enunta maria din cloasterf, si-a rostogolit cele 167 de kile pana-n fata portii si-a ramas sa fermenteze in soarele fierbinte, noi avem vite zice, avem 18 vaci si 7 cai, n-am cu cine sa le las, uite fiica-mea a mers la sighisoara si s-a angajat vanzatoare la magazin, ia 35 de lei pe zi, impozabili, atat primeste dar tiganii de aici din sat cer sa le dau pe o zi de stat cu animalele 50 de lei si mancare, pai de unde sa va dau eu atat manca-v-as gura voastra, la gabaritul ei cred ca a halit multe buzite de tigani, astia prefera sa stea pe ajutor social, sa faca 17 copii si sa vanda ciuperci la marginea drumului, trai pe vatrai, harsht, imi sterge botul tenisilor o dacie papuc zdranganitoare, “gaaaaleeeeeti avem, ligheane, vailere, galeeeeti”, soferul scoate capul de balaur pe geam: seficooo, boieroaicooo, ai freun telefizor, freo baterie ceva? dam la schimb galeti si ligheane”, nu prietene, dar dac-as avea crezi ca prind antena 3 cu ligheanul tau?

mihaela confirma epidemia de lene: eu nu dau niciodata nimic de pomana, pe toti care vin la poarta cu mana-ntinsa ii pun sa faca ceva, sa smulga iarba, sa ma ajute in gradina, nimic gratis, asa ca nu mai vine nimeni sa ceara, sarim la psalmul 34, sa tot fi fost prin toamna lui 2011, grupul de turisti romani care trebuia sa soseasca, loviti de-o durere anala au uitat sa puna mana pe telefon si sa anunte ca in loc de 8 vor fi doar 4, coana mihaela a gatit cat pentru un regiment si s-a trezit cu oala de papricas neatins, ce faceti cu mancarea? s-a interesat o duduita ingrijorata, o arunc a zis mihaela, cuuuuuum? cind sunt atati oameni saraci cum sa dai mancarea la cos, inima de gheata a fostei bancherite a facut crac la un colt, mai tibi, intreab-o si tu pe vecina daca vrea papricasul, “alo, buna seara, a facut mihaela prea mult papricas, il vreti?”, nooo, ca-i 9 seara si as vrea sa ma culc, mi-l aduceti dumneavoastra dimineata a zis tusa mitza, hap, pomana-pomana, da’ daca tot dai nu-mi bagi si-n gura? muieti-s posmagii?

cu legendarul meu nas de biznis zic ca e momentul oportun sa infiintez un serviciu de transport pomana la domiciuliul pomanagiului intru vesnica sa hodina si poate chiar infiintarea unui serviciu de internet banking special targetat pe romulanul cu 17 puradei pe cap cu care sa-si administreze ajutoarele sociale chiar de linga trocuta porcului. merge?