Archive

Monthly Archives: January 2013

soare, 13 grade, iarna elvetiana, heidi o arde in sosete si bunicu a nadusit pe sub barbutza de tzap, ce bei acolo julien? suze, bitter elvetian care-ti stramba limba-n gura, a-m-a-r, a-r-i-d, a-s-t-r-i-n-g-e-n-t, sting cu niste apa spre oroarea lui maelle care insista ca asta e tara berii si ca trebuie sa ma comport ca atare.

poporu sta-n blocstart, pe locuri, fitzi gataaa, shooooooooping, usile zboara de pereti, trentzele sunt smulse de pe umerase, asiatici balosi atarna transfigurati in fatza magazinelor de ceasuri care sunt mai dese decat farmaciile in bucuresti, as vrea si eu un vacheron constantin pe reteta, da, sufar de orologita cronica, cum? la dumneavoastra nu se primesc compensate? rusine.

babe tip burebista, cu vulpi si vidre moarte la gat, fac zid in fatza vitrinei cu dulciuri la salon de the, in statia de tramvai coboara 6 malaci cu 2 muste tremurande prinse fara bilet, 200 de franci amenda, miroase grozav a iarba, chiar asa, care-i regimul “pasunatului” elvetian?

pai mama si tata fumeaza-sare maelle si aici e legal sa ai o planta, o ingrijesti, o dadacesti dar, sa zicem ca stai cu cineva in casa, si acel cineva are si el o planta iar tu te milostivesti cit e el plecat la uzina si i-o uzi, ai cam pus-o pentru ca acum se considera ca si aia e planta ta si, hap, brusc esti in ilegalitate. ok, dar cum afla politia ca i-am udat eu planta lu colegutzu?ii spun vecinii, ochi vigilenti scruteaza de dupa perdelele crosetate si cind te prind cu stropitoarea-n mana, ochiu ii zice lu gura si gura da alarma.

nasol.

da, maelle e de acord, lumea e rea si pricinoasa, s-a mutat din lausanne in geneva acum 6 luni si desi julien e de-al locului, nu a reusit sa se integreze, pluteste undeva deasupra gashtii, balon tinut de ata de julien, de ce? astia au caste aici, sunt pe blocada, nu stii parola nu intri si nici daca o stii nu intri ca n-ai accentu bun si daca totusi o spui cum trebuie tot nu intri pentru ca esti un impostor, societatea e inchisa, treci si joaca-te la scara ta, cum urla acum 30 de ani la mine cercopitecul de pe mercur 15, scara b.

o fi fost elvetian.

sigur elvetian e nenicul care a nascut casa strumfilor, un cocktail de gaudi, disney si hundertwasser, locatarii sunt din alt desen animat dar par multumiti cu peretii ondulati si scarile tipator-colorate, au gradinita si spalatorie, restaurant si spatiu de joaca, ciucit pe leagan un pusti ruleaza un joint, neintegrat opteaza pentru integrarea in absolut. am zis.

in sfarsit, dupa 2 zile de pasi strecurati pe holuri si voci mici, soptind pe la 4 dimineata, dau cu ochii de maelle cocotzata pe scaunul din bucatarie, genunchii trasi sub nasul carn, parul blond incurcat intre degetele care incearca sa-l alunge de peste ochi, a stins tigara parisiene-‘tigari elvetiene care se gasesc doar aici”-in coaja de la un kiwi, sfarrrrrrr, are 23 de ani si e studenta la arte, 170 de euro mi-a luat airbnb garantie ca sa nu-i ciordesc campbell soup-ul de pe peretele din hol sau albumul cu max ernst deschis neglijent linga canapeaua din sufragerie. “ne-am bagat la airbnb in iunie si deja cred ca avem 30 de oaspeti care au trecut prin casa”, apartamentul e in buricul targului, curat si dichisit, al vostru? “noo, aici e imposibil sa ai o casa. in geneva, la genul asta de locatie, cladire si suprafata nu scapi fara 2 milioane de franci elvetieni. iar avansul este de 20%, deci 400.000 de franci, de unde sa avem noi banii astia?”, eu as vorbi cu gigi, dar ei sarmanii genevezi nu au un gigi al lor care sa-i ajute la greu.

au in schimb tigani, julien zice ca ultimii 2 ani au rupt cu alba-neagra pe oras, or stii elvetienii cu ceasurile si conturile lu ceausescu dar sigur habar n-au de asta are, asta n-are, asta e castigatoare, pai si unde sunt acum tiganii, ca n-am vazut picior de cersetor in oras? maelle ridica din umeri, julien clipeste uimit, chiar asa, geneva s-a imunizat. dar nu m-as bucura prea iute, sunt sigura ca urmeaza atacul unei mutatii de cersetor, fara bube, fara vioara si acordeon, cersetorul cu blestemul care te ameninta ca, daca nu-l miluiesti, arunca peste tine afuriseli mai rele decat cele stranse-n batista de vaduva lui sergiu nicolaescu. “noi suntem pe aici majoritatea atei” zice maelle, aici si-n restul europei de vest, in the economist un preot anglican spunea acum o saptamina ca a trebuit sa inchirieze spatiul bisericii unui club de bondage si spanking ca sa-si acopere cheltuielile parohiei, astia in geneva folosesc cinematografele porno pentru happeninguri artistice, doamne fereste si maica precista, imi fac iute o cruce pe piept cu crema elizabeth arden a maellei si o iau la picior catre mamco, muzeul de arta contemporana cu ei si avangardista pentru noi.

pierd 15 minute sa rezolv problema intrarii, sunt 76 de foste hale industriale si 1345 de usi, extrag radicalul,calculez sinusul si cosinusu, aplic tangenta si sunt inauntru, baboiul cerber la intrare ar acri perfect o ciorba de gaina, “esti din romania? aaa”, se lumineaza si se transforma in miss ellie, “am fost in romania in 1997, exact inainte de cutremur”, poate 1977, “asa, 1977, da, da, cumnatul meu e roman si sora-mea studia in romania stiinte politice”, ce vremuri, parca il aud pe taica-miu descriindu-mi balos anii ’70: se gaseau de toate, scoici la borcan, conserve de carne chinezeasca, snitzelul la restaurant la aro era cit capacul de buda”, boierie, ceausescu il primea pe carter iar iliescu era tartor la iasi, ooooof.

in capul scarilor e Big Crunch Clock, ceasul lui Motti care arata cite miliarde de ani mai are omenirea de trait pina cind soarele face poc si incinereaza galaxia, cu tot si impotriva vointei bisericii ortodoxe romane, cine-i Motti, un genevez dement care a declarat ca este in spatele cutremurului din california din 92 si a exploziei navetei challenger din 86. a-haaa, poate ca dinsu e vinovat si pentru semnele de prostie si meltenism acut manifestate de poporu roman, o sa incep o investigatie.

un sugar urca de-abusilea scarile de metal sub privirea dragastoasa a mamei nibelunge careia i se rupe ca ala micu isi baga-n gura pumnu plin de… nimic, ca e curat lacrima pe jos, dar totusi, nu se face, sunt urmarita printre altarele de plastic gigantice de un pitic negru cu fata de traficant, sta la 3 metri de mine, geaca de piele, burta infasata in blugii trasi sub sanii cupa c, mi-aduc aminte ca maelle mi-a zis ca paznicii galeriei sunt pusi sa-ti explice lucruri, ca exponatele sunt lasate cu informatia minima, astfel incat esti silit sa-l intrebi pe micul negru valutist daca are sa-ti schimbe 100 de euro, nu, dar poate sa-ti spuna ca dupa draperie e o expozitie de fotografii socanta si sa ai grija.

eee, vin din romania, ce poate sa fie soc..sunt fotografii artistice cu morti, crapati in baie, putreziti linga frigider, stafiditi in pat, artistul ne propune un inainte si dupa, incaperea si cadavrul si incaparea dupa evacuare, auuuci, la etaj ma ia in primire jan, ma vede palida si da drumul la flasneta, in franceza, spaniola, italiana: “de unde sunt? cu ce ma ocup? nu as vrea sa merg cu el in dubai? nu, poate am o sora care ar vrea sa mearga in dubai?” nu, am un frate, iubitor de animale, “perfect, si mie imi plac cainii, am un husky, dar nu am cu cine sa-l las daca plec in dubai. sau iordania, ce parere ai?”, desi nu are nimic pe cap sunt sigura ca m-am intalnit cu palarierul nebun, bronzat, parinti nemti, colegul de camera e negru, burtos, de ce nu-ti lasi huskiul cu dinsu?, “nu se poate ca plec in togo in 5 zile, cald, cald, abia astept”, conversatia cu cei doi ma epuizeaza.

jan e gheara pe umarul meu stang, “stii ca din unghiul asta semeni cu jane fonda, serios, jane fonda barbarella, sexi”, bag o eschiva si-l intreb despre exponate, sunt 3 camere construite pe concept: camera lui hemingway, cu pat de crengi si puscoiul cu care si-a zburat creierii; camera din tara care nu exista, orasul care nu exista, cu geamuri care dau catre un peisaj care nu exista si camera spulberata de un cataclism si lipita de manute harnicute la loc, fiecare perete, tablou, furculita sau vaza au fost sparte si lipite sau cusute la loc, domnu din togo imi face vant intr-un culoar negru, bezna si tacere, ies, jan e agitat, instalatia de sunet a camerei broked e la randul sau broked, haha, ce ironie, domnu din togo se pierde negru in intunericul culoarului, zdrang-franmg-zmang-shfang-poc-trosc, o harmalaie gigantica erupe in camera, multumit jan imi explica: asta s-a auzit atunci cind camera asta a fost distrusa. hmmmm, arta zici?

jan ma admonesteaza ca sunt cinica si nu mai cred in povesti, ee-naaa, asta nu-i deloc adevarat, vrei sa auzi una? cica era odata un oier inept care a ajuns parlamentar european si el avea doi verisori si…

dar voi stiti povestea. ma intreb daca gigi nu ar fi bun de instalatie la bienala de la venetia.

clopotele canta pe 7 voci, poporul doarme, rapus de masa de craciun, e 11 dimineata si nu-i tipenie pe strada, pana si negrii care te-mbiau in ajun cu charlie sau hasis la fiecare colt de strada fac nani in pijamalele cu reni primite de la sefu, in semn de pretuire ca si-au depast cota, 90% din carciumi au pe geam un a4 care te anunta ca au tras obloanele din 21 pana pe 7 ianuarie, pai si eu turistul venit sa va dau bani sa va chivernisiti? matale plimba-te si intra la salon de the. ce?

salon de the, tineti minte dragi cititori, este salvarea, pilula de a doua zi si aspirina saracului, este locul in care, cu ochii carpiti si stomacul strans intri si te-mpleticesti in fatza vitrinei cu prajiturele mai delicat construite decat manichiura lui adrian nastase, sandvisute mai gingase decat atingerea justitiei cind esti dan voiculescu, stanga-dreapta-stanga-dreapta, capu-ti zboara dintr-o parte in alta nestiind ce sa alegi, o sa crapi de foame ca magarul lui buridan: iau pretzalasul asta cu foie gras dar si tartina asta cu crema de peste si ou in aspic, merge perfect linga o tarta cu fructe si un croissant casant stropit cu zahar pudra, si puneti si un cappuccino, salonul duduie, normal, nimic nu-i deschis pe o raza de 1 kilometru patrat, unde-i poporu? acasa, cu ochiu-n junkul de pe televizor sau la chalet. in debandada retragerii din calea sarbatorilor, fugarii au lasat pe strada ghiozdane si fulare, uite un sal si o pereche de adidasi, curat saigon la intrarea armatei vietnamului de nord.

yurtele cu fondue din oras sunt luminate dar inchise, niste magrebieni invart un joint sarbatoresc cu ochii-n jocul de sah al mosnegilor din parcul de la opera, pe linga terasa unde ma-ncalzesc c-un pastis in gat si-o paturica la sale trece o masina roz cu numar de ucraina, o data, de doua ori, ambaleaza, scartaie din roti, paraie din sasiu, genevezul rade, turistul rade, ucrainianul face inca un triplu axel si dispare inspre biserica ruseasca din vale, pina si jet d’eau, spritzul de apa de 140 de metri inaltime, e plecat la rude de sarbatori asa ca nici vorba sa te improaste in ziua de craciun.

e 6 seara, deci unde maninc?

dau cu banu si intre arabesc si indian castiga thailandezul, o fata cu ochi oblici, capul gros, par galben si gingia pe afara arunca un “meli clismas” vesel, desigur e chinezoaica, nici urma de thailandez in bucatarie, da’ cui ii trebuie unul atata timp cit supa iese iute si n-o sfeclesc la reteta crevetilor cu nuca de cocos? fata ma place, nu se da dusa de la masa, “de unde esti?”, de pe linga taiwan, “pai aia e o insula, cum adica pe linga?”, eee, adica vis-a-vis, gingia se dezveleste intr-un ranjet inalt, a venit cu sotul si fetita ei a implinit pe 24 un an, nu-mi vine sa cred, nu i-as fi dat mai mult de 12 ani si tzac-pac, Liu-Ie a mea are si sot si copil, a venit acum 10 ani in Elvetia si dupa o cura de Basel s-a mutat la Geneva, imi spune abrupt: imi place sa stau de vorba cu oamenii deschisi.

pentru ca-i sunt simpatica imi face portie dubla, “for christmas” de dim sum si de frigarui de pui cu sos de alune, restaurantul thai se umple de chinezi, o masa de 6, una de 5 si alta de 8, vin pe rand, unul cite unul, se saluta, isi arunca un zambet, scot mobilul si incep sa butoneze, pe masa carafe de bere si ceaune cu supa, la masa de 5 e o fata care nu-si scoate caciula dar reuseste sa-i mai anime pe domnii care o insotesc, restul mesteca, plescaie si nu-si vorbesc, mai multi batzaie nervosi din picior, la un moment dat dau noroc, fara urari, fara sa zambeasca, bifeaza un obicei pe care nu-l inteleg, hap, berea curge pe gat, da’ stiu ca va distrati.

Liu-Ie descarca saculetul cu pareri la mine-n ureche: alemanii de basel erau inchisi si nu se bagau in seama cu imigrantii, de aceea ii place mai mult geneva ca astia de aici sunt cosmopoliti, apasa pe buton, selecteaza limba dorita si Liu-Ie da drumu la small talk, cu mine vorbeste engleza, cu mosii alcolici de la bar o da pe franceza si cu sorbitorii de supa tacuti ii zice pe chineza, bonsooooooaaaaarrr se grabeste catre usa unde-si face intrarea o pereche de caucazieni infometati. In 7 secunde e din nou pe umarul meu: imi place mai mult de francezi ca sunt mai veseli, n-ai vazut nimic dragutza, stai sa dai cu ochii de romani, suntem toti niste comici vestiti ai planetei, votam ca sa ne distram, murim la caterinca si traim o gluma proasta.

“cat face nota?” 100 de franci, “pai de unde sa am eu atatia bani? Nu-ti dau decat jumate”, Liu-Ie se panicheaza, si eu ce fa.., “stai fetito linistita ca o dadeam si eu in bailamos, ti-am spus ca neam mai voios ca romanii nu ai vazut”.

maelle e studenta la arte si julien e ceasornicar, ce altceva sa fii in geneva, orasul lui vacheron constantin, piaget, chopard, patek philippe, asta are si muzeu cu piese din secolul XV, ai ales meseria asta pentru ca taicutzul tau si bunicul si stramosu al 14-lea de pe linia paterna a fost ceasornicar? nici vorba, doar pentru ca pot sa fac bani din asta oriunde in lume, in fiecare an din scoala de ceasornicari elvetiana ies 60 de absolventi, exista una si pentru straini dar este mult mai greu de intrat pentru ca acolo trebuie sa fii cu adevarat pasionat de surubele si rotite si competitia e mare.

si ce inseamna ca esti ceasornicar? indesi niste rotite cu podu palmei intr-o cutiuta aurita? neee, lucrez la cercetare&dezvoltare, studiez noi si noi posibilitati de indesare cu podul palmei a rotitelor in cutiuta aurita, si eu care credeam ca timpul se piaptana la fel, ii treci mana prin par si au mai zburat 10 ani, julien rupe usa, nu mai are timp, trebuie sa ajunga la petrecerea de craciun a familiei, apoi la petrecerea de craciun a familiei lui maelle, deci ne vedem maine.

asiatici bulimici tarasc plase enorme de cumparaturi dupa ei, magazine de ceasuri pe dreapta, pe stanga, sub apartamentul lui julien, la 4 metri de casa, cind treci intersectia, in apa lacului geneva se reflecta literele de neon ale lui hublot si vacheron constantin, imi dau seama ca nu stiu niciun elvetian celebru, ok, einstein era neamtz, heidi nu se pune si federer nu e om, wikipedia ma lumineaza, baietii astia l-au dat pe corbusier si pe bernoulli si pe max frisch, dar numele lor nu-i cocotat pe cladirile zvelte din rada plina de yachturi, timpul asta al lui julien e nedrept si i-a maturat sub pres, tot ce-a mai ramas in geneva din le corbusier e un bloc cu prelate rosii, gri si trist intre bisericile sobre, nimic glitzi si stralucitor, nimic baroc, cu arc in fund sa-ti sara-n ochi, viitorul a inecat trecutul, traiasca patek philippe si ceasurile lui de zeci de mii de euro, invingatorii timpului.

pe strada principala pute a bogatie, magazinele se-nchid pentru craciun, maini inmanusate apuca delicat diamantele si perlele si aurul din vitrine si le baga la seif, pe 25 totul o sa fie inchis, reveniti cu sacul de bani pe 26 cind suntem gata sa va luam gologanii truditi de iobagul rus undeva in cimpurile petrolifere ale siberiei, poarta orasului vechi e impodobita cu luminite, ceasul nu merge, pe jos, pe cuburi de sticla mata scrie “craciun fericit” in 15 limbi, o coada imensa la o tejghea in spatele careia e un nenic cu sort si cizme de cauciuc albastre care imparte niste cutioaie enorme: fructe de mare proaspete pentru sarbatori, marsillia curat, pute a ocean si uiti pentru o clipa ca esti in creierii muntilor.

unde mancam, unde mancam, aici totul e rezervat, si aici, e 24 ce va astep.., stati ca aveti noroc, tocmai a anulat cineva o rezervare, seful de sala distins si intins ocoleste palaii infasati in sorturi negre, pardon-pardon, saint jacques, vita si supa de peste a la bouillabaisse, primesc o armura de hartie, cu papion, care sa ma protejeze de zemurile de melci si de sudoarea de scoica, restaurantul se umple urgent, merry christmas fac clinc paharele de sampanie lovite-n turniruri de un grup gigant de englezi, chelnerii aluneca printre mese, cu ce va servim? ce va mai doreste inimioara? un triferment, pariu ca nu aveti.

de craciun am primit de la mosu o indigestie, pe vremuri primeam pijamale, vorba lu taica’miu: o tempora, o moritz

un mosulet a sculptat ieslea cu pruncul, altul o vaca asociala, de straja in fatza unui chalet, unul linga altul, ca parlamentarii usl pe bancutele din casa poporului, se insira magazin de decoratiuni linga magazin de antichitati, ingerasi si globuri, lumanari si lumanarele, la 20.30 omul de berna se retrage-n cascioara de 200 de metri patrati, tipenie pe strazi, carciumi deschise ioc, ioc-1, uite un bar unde mammon cel negru si belzebuth cel pletos adapa pacatosul si il indoapa cu sendvisuri delicate, 3 asiatici mangaie uimiti paharele de proseco, hai ca ma duc sa ma uit la mihaela, noapte buna.

dimineata la fantana din fatza bisericii, pensionaru baga o perinita cu revolutionaru ceh si oligarhul rus, ingenuncheaza si se pupa pe cartonasul wurstului zemos si stropesc amorul cu vin fiert, pute a iarba mai tare decat a iarna, in spatele pietei e parcul seringarilor, de pe metereze se vede valea lui aare cea frumos curgatoare, dedesubt, la 3 metri, sunt intinse plase: ce prindeti in navoadele astea stimati bearnezi? sinucigasi domnita, le-au pus aici sa nu sara deznadajduitii pe masinile contribuabililor, dedesubt se lafaie sclipitoare maserati si aston martinuri si mertzuri.

isabela spune ca tot orasul e prins intr-un navod si ca povestea functioneaza, odata scapati de moarte, pilotii de incercare nu se mai baga la plonjon si trec la alte sporturi, rata sinuciderilor a scazut alarmant, unde-am fost si ce-am ajuns, nici sa-ti pui capat vietii nu mai poti in tara asta. nu disperati, stiu eu un trenulet electric in herastrau in care poti sa crapi lejer, si observatorul astronomic urseanu in care vezi stelele dupa ce te-a palit o bucata de acoperis desprinsa din cupola ferfenitita, uite ce idee buna de promovare turistica a romaniei: obiective turistice in care poti sa o mierlesti la cerere, sa vorbesc cu tovarasu dragnea, poate facem rost de niste fonduri europene ceva.

cum sa nu-ti vina sa te sinucizi cind vezi atata ordine si disciplina?ma sui fix pentru o statie in ziua ajunului de craciun in tramvaiul 6, trei vlajgani in gecute negre cu dungi rosii iau la purecat calatorul, n-am bilet, e vina mea, imi fac discursul si pregatesc suta de franci cu-o resemnare mioritica, na ca cei trei se impiedica de-un alt nefericit pentru care craciunul a venit cu-o amenda-n varf de batz, cobor cu inima cit un purice si rasuflarea taiata, se vede treaba ca n-am antrenament la ciordeala.

in trenul de geneva, aproape doua ore sunt punctate de accese de tuse mitraliate de o madama infipta bine intre scaune, ma gandesc ca daca ma prindea controlorul nu prindeam trenul si nu intram in filmul cu epidemia de gripa spaniola din 1918 in care sunt acum, mai bine amendat decat mort si ingropat, focarul de infectie poarta o conversatie intr-o engleza la fel de bolnava, presarata cu spasme de tuse si uite asa trec prin lausanne-ul care nu mai are nicio legatura cu neamtzul din berna, cladirile urca 5-6 etaje de caramida pastelata, balcoane cu feronerie dantelata, franta in miniatura.

magrebienii se-nghesuie in gara, sunt 12 grade si bate-un vant de primavara printre crengutele inflorite vanilat, julien da cu aspiratorul si nu aude boc-boc cind dau sa rup usa, 1 minut, 2 minute, slapi pe hol si intru intr-un apartament inalt, in camera cocheta unde maelle a pus biscuiti gatiti de manuta ei sub lampa-brad, sarbatori fericite.

ps. am un delay de 1 saptamina. sau am blogul pe rit vechi, hehe.