arta contemporana, credinta si cinism in mittel europe

in sfarsit, dupa 2 zile de pasi strecurati pe holuri si voci mici, soptind pe la 4 dimineata, dau cu ochii de maelle cocotzata pe scaunul din bucatarie, genunchii trasi sub nasul carn, parul blond incurcat intre degetele care incearca sa-l alunge de peste ochi, a stins tigara parisiene-‘tigari elvetiene care se gasesc doar aici”-in coaja de la un kiwi, sfarrrrrrr, are 23 de ani si e studenta la arte, 170 de euro mi-a luat airbnb garantie ca sa nu-i ciordesc campbell soup-ul de pe peretele din hol sau albumul cu max ernst deschis neglijent linga canapeaua din sufragerie. “ne-am bagat la airbnb in iunie si deja cred ca avem 30 de oaspeti care au trecut prin casa”, apartamentul e in buricul targului, curat si dichisit, al vostru? “noo, aici e imposibil sa ai o casa. in geneva, la genul asta de locatie, cladire si suprafata nu scapi fara 2 milioane de franci elvetieni. iar avansul este de 20%, deci 400.000 de franci, de unde sa avem noi banii astia?”, eu as vorbi cu gigi, dar ei sarmanii genevezi nu au un gigi al lor care sa-i ajute la greu.

au in schimb tigani, julien zice ca ultimii 2 ani au rupt cu alba-neagra pe oras, or stii elvetienii cu ceasurile si conturile lu ceausescu dar sigur habar n-au de asta are, asta n-are, asta e castigatoare, pai si unde sunt acum tiganii, ca n-am vazut picior de cersetor in oras? maelle ridica din umeri, julien clipeste uimit, chiar asa, geneva s-a imunizat. dar nu m-as bucura prea iute, sunt sigura ca urmeaza atacul unei mutatii de cersetor, fara bube, fara vioara si acordeon, cersetorul cu blestemul care te ameninta ca, daca nu-l miluiesti, arunca peste tine afuriseli mai rele decat cele stranse-n batista de vaduva lui sergiu nicolaescu. “noi suntem pe aici majoritatea atei” zice maelle, aici si-n restul europei de vest, in the economist un preot anglican spunea acum o saptamina ca a trebuit sa inchirieze spatiul bisericii unui club de bondage si spanking ca sa-si acopere cheltuielile parohiei, astia in geneva folosesc cinematografele porno pentru happeninguri artistice, doamne fereste si maica precista, imi fac iute o cruce pe piept cu crema elizabeth arden a maellei si o iau la picior catre mamco, muzeul de arta contemporana cu ei si avangardista pentru noi.

pierd 15 minute sa rezolv problema intrarii, sunt 76 de foste hale industriale si 1345 de usi, extrag radicalul,calculez sinusul si cosinusu, aplic tangenta si sunt inauntru, baboiul cerber la intrare ar acri perfect o ciorba de gaina, “esti din romania? aaa”, se lumineaza si se transforma in miss ellie, “am fost in romania in 1997, exact inainte de cutremur”, poate 1977, “asa, 1977, da, da, cumnatul meu e roman si sora-mea studia in romania stiinte politice”, ce vremuri, parca il aud pe taica-miu descriindu-mi balos anii ’70: se gaseau de toate, scoici la borcan, conserve de carne chinezeasca, snitzelul la restaurant la aro era cit capacul de buda”, boierie, ceausescu il primea pe carter iar iliescu era tartor la iasi, ooooof.

in capul scarilor e Big Crunch Clock, ceasul lui Motti care arata cite miliarde de ani mai are omenirea de trait pina cind soarele face poc si incinereaza galaxia, cu tot si impotriva vointei bisericii ortodoxe romane, cine-i Motti, un genevez dement care a declarat ca este in spatele cutremurului din california din 92 si a exploziei navetei challenger din 86. a-haaa, poate ca dinsu e vinovat si pentru semnele de prostie si meltenism acut manifestate de poporu roman, o sa incep o investigatie.

un sugar urca de-abusilea scarile de metal sub privirea dragastoasa a mamei nibelunge careia i se rupe ca ala micu isi baga-n gura pumnu plin de… nimic, ca e curat lacrima pe jos, dar totusi, nu se face, sunt urmarita printre altarele de plastic gigantice de un pitic negru cu fata de traficant, sta la 3 metri de mine, geaca de piele, burta infasata in blugii trasi sub sanii cupa c, mi-aduc aminte ca maelle mi-a zis ca paznicii galeriei sunt pusi sa-ti explice lucruri, ca exponatele sunt lasate cu informatia minima, astfel incat esti silit sa-l intrebi pe micul negru valutist daca are sa-ti schimbe 100 de euro, nu, dar poate sa-ti spuna ca dupa draperie e o expozitie de fotografii socanta si sa ai grija.

eee, vin din romania, ce poate sa fie soc..sunt fotografii artistice cu morti, crapati in baie, putreziti linga frigider, stafiditi in pat, artistul ne propune un inainte si dupa, incaperea si cadavrul si incaparea dupa evacuare, auuuci, la etaj ma ia in primire jan, ma vede palida si da drumul la flasneta, in franceza, spaniola, italiana: “de unde sunt? cu ce ma ocup? nu as vrea sa merg cu el in dubai? nu, poate am o sora care ar vrea sa mearga in dubai?” nu, am un frate, iubitor de animale, “perfect, si mie imi plac cainii, am un husky, dar nu am cu cine sa-l las daca plec in dubai. sau iordania, ce parere ai?”, desi nu are nimic pe cap sunt sigura ca m-am intalnit cu palarierul nebun, bronzat, parinti nemti, colegul de camera e negru, burtos, de ce nu-ti lasi huskiul cu dinsu?, “nu se poate ca plec in togo in 5 zile, cald, cald, abia astept”, conversatia cu cei doi ma epuizeaza.

jan e gheara pe umarul meu stang, “stii ca din unghiul asta semeni cu jane fonda, serios, jane fonda barbarella, sexi”, bag o eschiva si-l intreb despre exponate, sunt 3 camere construite pe concept: camera lui hemingway, cu pat de crengi si puscoiul cu care si-a zburat creierii; camera din tara care nu exista, orasul care nu exista, cu geamuri care dau catre un peisaj care nu exista si camera spulberata de un cataclism si lipita de manute harnicute la loc, fiecare perete, tablou, furculita sau vaza au fost sparte si lipite sau cusute la loc, domnu din togo imi face vant intr-un culoar negru, bezna si tacere, ies, jan e agitat, instalatia de sunet a camerei broked e la randul sau broked, haha, ce ironie, domnu din togo se pierde negru in intunericul culoarului, zdrang-franmg-zmang-shfang-poc-trosc, o harmalaie gigantica erupe in camera, multumit jan imi explica: asta s-a auzit atunci cind camera asta a fost distrusa. hmmmm, arta zici?

jan ma admonesteaza ca sunt cinica si nu mai cred in povesti, ee-naaa, asta nu-i deloc adevarat, vrei sa auzi una? cica era odata un oier inept care a ajuns parlamentar european si el avea doi verisori si…

dar voi stiti povestea. ma intreb daca gigi nu ar fi bun de instalatie la bienala de la venetia.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: