trai pe vatrai in 32 de metri patrati

portar in costum in vestibulul blocului care sfarteca burta norului si-i iese prin spate, pe linga vertebra L4, continuind sa creasca pina-n plexul boeingului care se lasa scarpinat, sub coaste, “unde mergeti?”, la the edge, “etajul 24”, zuuuuuuuuuuuuuuuum, imi indes cu aratatorul stomacul catarat in gat, pe tulpina culoarului sunt aranjate hala-n stanga, hala-n dreapta, un los angeles vertical unde depozitele urca pe vrejul de fasole pin la stele, sonerie, sun, suna, usa bazaie si se repede cu click in spate, un ochi de proiector varsa pe mine fotografia unei dudui incovoiate intr-un cavou de beton, facindu-si un ceai la un fierbator de camin, “scuze, scuze”, ma retrag orbita, “don’t worry” zice mistery man, pleoapa proiectorului se inchide si vad o masa cu 2 simpatice domnite luind notite, un argat cu cosuri umbland fastacit cu o telecomanda si pe gary, c-un suras larg pe fatza, “tocmai retusam o prezentare pe care o voi face in martie in coreea de sud. e despre arhitectura in era suprapopularii. ia loc”.

gary changgary chang arata de 38 dar are 50 de ani, par negru si o plasa de dumitze pe care le presara peste conversatie, parmezan umoristic, e mai mult un origami artist decat un arhitect, da-i un buzunar si-ti va construi in el dormitor, bucatarie si dus din care sa poti sa vezi televizorul, “dati inapoi sa vada si fata care-i treaba”, argatul se executa si luam prezentarea de la capat, tema: asia e suprapopulata si oamenii au ajuns sa traiasca in 19 square feets, casa melcului cum ii zic ei, foarte populara in seul unde o treime din populatie este singura cuc, fara mami-tati-iubita-caine-porc de guineea, cei aproape 4 metri sunt chiar spatiosi, uauuu, cine ar fi crezut ca se poate? stai ca n-ai vazut tot, uite in hong kong 12,9 square feets, asa zisa camera sicriu, fara geamuri, 1,8 metri lungime, 85 de centimetri latime, toaleta pe hol, linga resou, poti sa o inchiriezi la 10 euro pe noapte, 300 pe luna, si eu care ma plangeam ca stau scump in obor, tztztztztz, nu te grabi.

pe ecran apare o colivie cu un mos murdar in ea, vestitii cagemen, in cartierele foarte sarace se pare ca mai dai peste custile cu sarmani, trentze si conserve, nu-s gratis, le poti inchiria pe 100 de euro pe luna, si daca n-ai si n-ai bani poti sa ajungi ca familia xu care a ocupat o crapatura dintre doua blocuri, veverite urbane, ii poti chema afara lovind doua nuci si strigand “mariana-mariana”.

colivii hong kongconstance-secretara acra de 50 de ani apare cu o cafea si-mi cere carte de vizita, “pof-tim?”, carte de vizita, “electronica dacat” ii zic, dezamagita pleaca si gary trece la partea a doua a prezentarii, proiectele lui: amenajari de barje, casa valiza cu trape care se deschid si hap, dai peste nenea nae care desigur face baie, casc gura cu bala si ma gandesc la mandretele de cavouri de otel si sticla pe care le construiesc arhitectii romani ingropati de eruptia de prost-gust din ’80, trecem prin casele din guangzhou si gifu, hotelurile din beijing si yokohama, nimic fastuos, incredibil de ingenios, se iau 10 metri patrati, se aseaza patul peste cada si cada peste biblioteca si biblioteca peste aragaz si televizorul in cutia cu zahar pe care o ascunzi intre rufe si doar pe asta am gasit-o rapid pe net sa v-o arata:

http://www.interactivearchitecture.org/gary-chang-reconfigurable-living-spaces-suitcase-house-hotel.html

cum ai ajuns sa faci chestia asta? simplu, casa parinteasca a lui gary, 32 de metri patrati strangea in ea: parintii, cele 3 surori+gary si chiriasul, ca la cat de mari erau chiriile trebuia sa mai iei un suflet in apartament, sa-ti rotunjesti veniturile, ghetou, din ’76 micul apartament a devenit laborator de experiment arhitectural, a trecut prin perioada draperii si neoane, acum e la pereti mobili, spatiul-indiferent cit de modest este trebuie sa ofere cit mai multe functii.

jungla urbana

vad ca ai multi clienti chinezi, gary isi trage umerii spre piept, brrrrrr, e frig brusc in camera, nu-i plac chinezii, fucking clients, toti sunt din armata galbena, “partid vrei sa zici”, partidul e armata si armata e partid, doar astia au bani, contruiesc in draci, isi fac hoteluri si case de vacanta si ..din nou ma gandesc ca suntem mancati de balena, apevistii chinezi isi iau arhitect smecher, premiat, din hong kong, noi ardem o rastignire-n curte si poleim cu aur monumente istorice, impodobim orasul cu orori, tu-ti pipera ma-tii de tara.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: