ajun de an nou chinezesc cu rata peking si superstitii la gratar

sunt 19 grade, temperatura la care hongkonghezu sensibil isi acopera plamanasii cu pufoaica dar isi lasa degetelele de la picioare sa respire, sa zica si ele bogdaproste, cum zicea maica-mea in perioada excesiv evlavioasa a vietii ei, in suba si slapi da navala la piata enorma de flori de la victoria park, sa nu care-cumva sa-l prinda anul nou fara orhidee-mugurasi-copacel de tartacute-gladiole-garoafe-trandafiri in culori turbate-nu stiu ce sunt astea-piramide de bambusi, haaaai-pof-tiiiiiiiiiti-peee-laaaa-noiiii, mieunaturile vanzatoarelor sunt sfartecate de rap-ul bagat in microfoane de profesionistii teleshopingului de strada, in jurul unei doamne care stoarce nemiloasa fructe s-a adunat o ceata de fanatici ai electrocasnicelor care rezista presingului mareei umane, linga sucareasa niste tineri vand pernute cu iconuri de iphone, altii te ademenesc cu papusi din carpa, magneti de frigider, lego, pantofi, betisoare parfumate, artificii, curentul te duce pe strazile cu sens unic dintre tarabe, incerc sa ma prind de-o craca, sa ma sustrag, sunt scuipata taman la cortul cu capsuni tavalite-n zahar si torturate pe batz, mamase prajesc profesionist orice: porcul sfaraie, puiul se perpeleste, carnatul se rumeneste, talpa de tenis se moleseste, grasimea curge pe barba si proteina iti face vand inapoi in vartejul cumparaturilor, o data e anul nou, ia sa iau niste suc de trestie de zahar, itz veli helti, ma asigura o maimuta cu sort, intremata imi despic drum ca moise, ca moise si rusii la stalingrad prin frontul romanesc, am reusit sa ies, iu-huuuu.

piata de floriiu-huuu pe dracu, imediat ma-nghite un afluent al fluviului din piata de flori, suvoiul-spala trotuarele dar in mod curios ritmul de mers este linistit, nimeni nu impinge, nimeni nu-ti infige un cot intre coaste, m-agat de clanta unei carciumi cu gaste spanzurate-n geam, par cioplite din lemn lacuit, o osanza grea picura-n tavi si-un mosulan le-nvarte elegant, ca-ntr-un numar de gimnastica artistica, de pe faianta peretelui din fatza un afis albastru ne-instiinteaza ca nea caisa si gastele lui au ajuns in ghidul michelin in 2011 si au ramas acolo si-n 2012, in rame afumate sunt taieturi de ziare care spun povestea batranelului: de 60 de ani dinsu face soyed goose, a devenit un expert in gasca tavalita-n soia mai ceva ca voiculescu in turnatorie, e ora pranzului si fiecare scaunel e ocupat de un pion, la mese se-nghesuie cate 3 familii, tata-mama-buni-unchiul-nepotica-toti au scos mobilul si-o ard pe facebook-sms-prajit nestemate-sudoku-discutii lungi cu casca-n ureche ca sa poti sa-ti folosesti ambele maini cind bagi in tine gasca neagra si supa de pui de stridie presarata cu carne tocata de porc, mi-aaaaaam, nimeni nu vorbeste cu vecinul de masa, toata lumea e scufundata-n virtualul simplificat, cind o sa invete astia cu netu sa trimita la culcare, direct prin ochi, centrul foamei din hipotalamus, s-a terminat, o sa halesc energie si o sa fac economie, ce tot atatea prajiturele de crab si creveti in sos de prune si meduze, costa bani si moare oceanul, nota va rog.

fructe de marela ora 20, seara de seara, hong kongul insular vorbeste cu cel peninsular, cladirile din victoria bay isi arunca pe muzica fliiiiiirt, 15 fascicule de lumina, celalalt mal raspunde cu alte 20, da mama cu laseru-n mine, ca n-am ascultat de tinee, 20 de minute de batalie a neoanelor si a proiectiilor, voltaj-amperaj-retinomasaj, uuuuuuuuaaaaaaaaaa ofteaza spectatorii si clic-clac pozeaza-filmeaza cu ipaduri si ipoduri si telefoane si camere, padure de ecrane sub tunete si urlete de incantare, “cind e revelionul?” incearca sa smulga informatia un australian, “acum” -zice o demoazela care-si construieste pe mobil un colaj din pozele facute in hong kong, “adica voi nu stati pina la 12 noaptea si cind limba mare si cu limba mica se unesc in fruntea ceasului, dati o sticla de tzuica peste cap, sa va prinda fericito-amortiti noul an?”, nu, la noi nu-i neaparat distractie de ajun ci mai mult in primele 2 zile din an, prima e cu parada, a doua cu artificii, in ajun nu ai voie sa duci gunoiul, nici sa te speli, nici macar dus, nici macar sa-ti stergi subsuorile cu servetele parfumate, urmeaza 7 minute de insirat superstitii, pe baza de apa, sapun, haine curate si fengshuiul casei, asaaaa, da,  si-n ajun mancam cu familia. ce idee, la tzanc ca-mi crapa stomacelul de foame.

victoria bay noapteacarciumile duduie, mall-urile se-ndoaie sub omenirea venita la cina, la peking garden sunt pe putin 200 de mese, nici la cantina la mediapro nu-i harababura de aici, un kiwi cu iubita asiatica imi propune sa-mpartim o ratza, ba bine ca nu, chelnerii o ard ca dansatorii madonnei: casca-n ureche, statie, gps locator, se misca brici intre mesele gigantice cu roti de sticla groasa in mijloc de crapa puradeii invartind la ele, un stol imens de ratze dispare in gurile familiilor hraparete, udate cu tsing tao, ingropate in deserturi de icre de fructe stranii imbaiate-n lapte de cocos, festin.

chelnerul de la masa noastra e un gentleman excentric care si-a pierdut la casino averea. oare de ce la noi nu sunt chelneri batrani, oare de ce la noi e rusine sa lucrezi in servicii dupa ce faci 50 de ani, oare de ce la noi bodiguarzii de farmacii sunt niste tataiti famelici iar ospatarii niste cefosi impertinenti? oare de ce la noi este rusine sa fii cuvincios, oare de ce.., tztztztz, trebuie sa ma opresc, ce dracu fac eu in fatza ghenei cind mi s-a spus clar ca nu-i bine in ajun de an nou sa duci gunoiul?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: