ban si sex, oferta hong kongului pentru cetateanul expat

azi e ziua de dimsum cu familia si prietenii, un dragon rujat pazeste usa si trage cu ochiul la un calculator care-i spune ce mese sunt eliberate si ce mese sunt ocupate, computerul e cocotzat pe o tejgheluta decorata arhaic, ca vitrinele de magazine romanesti in ’87, cu o carpa neglijent crampotzita pe care sunt imprastiate monezi din ciocolata invelite in staniol galben si un soi de barcute-submarin, tot aurii, “pentru noroc” zice tony apoi ii strecoara dragonului, cu doua maini, un plic rosu, ??????, sase semne de intrebare-mi apar in ochii fatetati, de musca, “tot pentru noroc, punem bani in plicuri si le oferim in dar chelnerilor sau parcagiilor daca ne place cum ne servesc. doamna e foarte draguta si d-aia i-am dat bani. si mama mi-a dat azi dimineata 1000 de dolari”, americani?, “americani”, bietii oameni, daca nu au craciun normal caaa.., “cum sa nu avem craciun? bineinteles ca-l sarbatorim, eu de exemplu sunt catolic” sare tony, replierea: bietii oameni, au doua craciunuri, numai parinte sa nu fii in hong kong, dragonul palmeaza expert banii, pof-tiiiiiiiiti.

slalom intre mesele gigantice unde cete de chinezi hulpavi inghit galuste, cosurile cu dimsum urca decise spre tavan, si-nca unul cu creveti, si unul cu porc, galusca alba si biluta aurie, udate cu sosuri portocalii si sosuri negru-roscate si sosuri chihlimbarii, tony priveste cum alearga gogoselele-n gura si-mi explica de ce nu s-a insurat pina la 40 de ani: dupa ce ai luat-o de nevasta, femeia se pune la masa ca trebuie sa-si stinga foamea,  foame e mare, i-a rost stomacu zeci de ani cit a fost pe piata, prinsa-n cursa de insfacat un sotz, si acum maninca-maninca, in cateva luni se face cit o vita, te uiti la ea si nu intelegi de ce ai luat-o, ceai tony?, “yes thank you”, intrerup expozitiunea si deschid usa uneia noi, ritualul ceaiului: ca sa nu te intrerupi din povestire si sa spui “multumesc” de fiecare data cind cineva iti toarna ceai, bati elegant cu aratatorul in masa de doua ori, toc-toc, omul care te-a servit e multumit si el, tot de doua ori, ca ai continuat povestea si ca i-ai zis “sarna omule” si asta nu-i tot, trebuie sa stii ca atunci cind vrei sa-ti mai aduca ospataru apa pentru ceai, lasi capacul ceainicului shui, pac, ochiul antrenat inregistreaza neregula, citeste semnele si imediat apare cu o incarcatura noua. si fierbinte.

in supa congee pluteste un cauciuc negru sidefiu, cineva si-a decupat dildoul, l-a maruntit bine si l-a fiert odata cu stridiile si carnea de pui si.. nu duduie, acesta este celebrul ou negru hong konghez, ou vechi de 6 luni pe care il tin ingropat in nisip, gust divin, ar merge perfect cu o bere, “u-a-t?”, e pranzul, nimeni nu bea alcool atat de devreme, doamne dumnezeule, eu vin din tara in care pensionarii din metrou traznesc a tzuica la 7 dimineata, daca n-ar fi listerinul atat de scump, poate ca ar sta mai bine pe igiena orala si nici n-ar fi giniti daca ar adormi cu capul pe tejghea la oficiu de pensii.

hai sarumina pentru masa, tony e multumit, nu plateste parcarea daca arata bonul de la restaurant, facilitati peste facilitati, parcarea e aliniata numai cu mertzuri, bmw-uri, uite si doua lamborghinuri, trei ferrariuri, ma simt ca la bacau, la fiecare 5 ani ar trebui sa-si faca itp-ul masinii da’ bacauanii de hong kong prefera, in loc sa-si repare taraboantele sa-si cumpere altele noi, vechiturile sunt date in china, taiwan sau malaezia, da de unde aveti voi bani sa va schimbati masinile ciac-pac? bursa, salarii babane, unul mediu e pe la 2500 de euro, basca fiecare angajat are acoperita prin lege 50% din chirie sau pretul casei pe care si-o cumpara, pardon?, “da, exista un house allowance pe care ti-o achita angajatorul care, dupa aceea, isi recupereaza banii de la stat”, incredibil, un guvern by the people, for the people, utopie vie, primiti cu expatu?

clar, hong kong este pe penultimul loc in lume la natalitate, sub nemti, elvetieni si japonezi, trag de vestici: poftiti, veniti, puiti, de chinezi sa ne feriti, hollywood road e plin de blonde si gelati, americani urlatori si patiserii frantuzesti, uite o terasa, doua, expatul isi rade bericile cu ochiu-n arsenal vs liverpool, expatu ocupa cu halba-n mana strada si fluiera dupa chinezoaice cocotate pe tocuri de 30 de centimetri care o ard englezoaice, piciorul gol si vanat, sanii-n fatza si gene false, expatul ii da flit pakiului care vrea sa-i vanda un rolex fals, probabil e un watch allowance oferit de stat sa nu te faci de rahat cu fake-ul ca un turist rus, expatul ciupeste de fund chelnerita de la carciuma de tapas cu bucatar filipinez, expatul intra, pe linga bouncerul negru, in clubul de noapte de unde urla zdutz-zdutz muzica pusa de un alt expat, aici, in lau kwai fong, expatul zambeste in billboarduri si de pe tramvaiele care se tarasc vertical pe queen’s road, expatul e prezent in numele de strazi, “internashianal siti” zice mandru tony.

corect, la televizor, o blonda de 3 metri aprinde niste betigase la templul Sik Sik Yuen, am trecut ieri pe acolo, am vrut sa intru dar coada te baga inapoi, in vagonul de metrou, alta data, blonda de 3 metri isi face loc, titanic, prin marea de mancatori de orez, cativa ii intind pliculete rosii, uimita ii spune reporterului ca este minunat acest obicei, sa primesti bani de la necunoscuti, de anul nou, imi fac cruce si astept sa primesc si eu, de martisor sau de 8 martie, o invitatie oficiala de la guvernul hong konghez sa ma relochez in marele lor oras.

iron man e deja aici.