bucataria lu michelin la pret de cocosatu

un pudel stirb latra spart de pe canapeaua de piele ascunsa de draperia bleumarin, se uita la televizor si nu se deranjeaza sa ne intampine, fiica pudelului puriu tropaie ascutit pe gresia neagra, arata a cavou dar sunt sigura ca n-am murit si am ajuns in iadul designerilor de interioare care iubesc scarile interioare din inox ci fac primii pasi, timizi, in “the legend”, private kitchenul unuia dintre bucatarii cei mai smecheri din hong kong, luati loc, luati loc, nevasta maestrului ne invita sa stam la o masa discret luminata de o lumanarica, pudelul batran mai ragaie de doua ori, hai pofta buna.

private kitchenul este o mare smecherie in hong kong, trebuie sa fii supernorocos sa ajungi sa vezi una cu ochii tai, turistii nu calca pe aici pentru ca doar localnicul e tovaras cu bucataru sau nevasta bucatarului sau verisoara bucatarului si astfel ajungi pe lista de oaspeti, de fapt asta e conceptul, ai 4-5 hai maxim 6 mese, numai prieteni-rude-vecini, meniul e fix, aperitiv-supa-2 feluri principale si desert, nu servesc alcool asa ca esti responsabil de spritz pe care ti-l procuri singur iar pretul este modest, ca doar nu-ti ciordesti prietenii.

toata povestea a inceput din cauza sars-ului, va amintiti? 10 ani au trecut de atunci, o statuie ridicata in memoria medicilor si asistentelor care au murit in timpul epidemiei trimisa de poporu vecin si prieten chinez, le preamareste eroismul, daca nu erau ei gripa spaniola din 1918 ar fi fie o gluma comparativ cu sars-ul din 2003, masti pe gura, biznisuri inchise, turism cataleptic, hong kong a tras aer in piept si s-a dat la fund, viata sociala ioc de unde si restaurante in faliment, concedieri, pai ce viata e asta? s-au intrebat bucatari cu stele michelin la epoleti, frica a paralizat orasul si trebuie sa luptam cu frica, se stie ca ea trece cind maninci vita wagyu si placinta de creveti asa ca maestrii bucatari si-au suflecat manecile si au inceput sa gateasca pentru prieteni, vecini, rubedenii, au bagat in bucatarie inca o masa si in sufragerie inca doua, si uite asa s-a umplut orasul de private kitchen-uri, frantuzesti si italienesti, cantoneze si shichuaneze, japoneze si coreene, dar chiar si asa nu apuci sa calci in vreuna fara programare facuta cu 2 luni inainte.

sau de pe o zi pe alta daca esti tovaras cu tony care organizeaza aici, in cavoul pudelilor, petreceri de ziua ogarului pitic whiskey, nevasta bucatarului ne prezinta meniul: stridii si foie gras de ratza, supa de ardei rosu, porumbel fripturizat, seabass provencale, sorbet si tarta de mere cu inghetata de vanilie, totul stropit cu vin din africa de sud, adus de tony care insa bea cu masura pentru ca trebuie sa plece la serviciu, sub mana lui e emisia statiei cnn, daca mana tremura de la citirica se duce dracului pravalia de cateva mii de suflete, hai totusi sa mai toarne un paharel, vinul il dezleaga si mai tare la limba, imi spune ca actrita principala din filmul cu gheisha face dragoste cu seful lui, eee? inghit recunoscatore tarta cu mere si mangai cu dreapta pudelul boss care s-a plictisit de programul de la televizor si a venit sa ne salute.

nota va rog, 45 de euro. traiasca sars-ul si efectele sale asupra gastronomiei hong kongheze, unde altundeva poate chiar si-un pensionar cfr sa manince  capodopere construite de manutzele unui bucatar instelat de michelin?

2 comments
  1. angel said:

    Tu nu ai obosit sa traiesti din amintiri?

  2. feher said:

    nu asta facem cu totii? chiar si cei care traiesc in viitor, tot din amintiri o fac.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: