shamani si lagare de concentrare intr-un thriller de..

linga cortul shamanului, 3 reni mesteca placizi muschi verde zemos, lacul khovsgol e prea la sud, un soi de antalya pentru ei, cu maieul suflecat peste burta, renul sef gafaie ca un ciobanesc lasat sub o umbrela de plaja sa pazeasca portofelele, unde e shamanul? shamanul nu-i un el ci o dinsa, sa tot aiba vreo cincizeci de ani, fuste pina-n pamant si par lung impletit gros la ceafa, mobilul atarna de o sfoara legata de unul din cele 4 bete care sustin acoperisul de piei de ren,  complicat cu acoperirea in mongolia, trebuie sa te sui in copaci, pe pietre, pe cal, unul peste celalalt ca sa ai semnal, telefonul suna, e copilul shamanei, femeia caraie-paraie-clipoceste, ce i-o spune? “mamicuta uite tocmai mi-au picat niste fraieri pe care o sa-i tapez de bani si o sa le dansez cu shuba aia acoperita cu fashii de hartie igienica, o sa fumez salvie si o sa hohotesc ca moartea”, perechea de elvetieni zice ca asta i-a spus shamana baiatului ei, suna retragerea si dispar in noapte. eu raman, vreau sa vad pentru ca am nevoie sa cred.

despre credinta este “in siberia” lui colin thubron, unul dintre cei mai spectaculosi autori de carti de calatorii, dar ce spun eu, de departe cel mai rasarit scriitor pe mana asta, omul rascoleste ruina fumeganda a planetei siberia si scoate de par povesti blonde cu ochi albastri sau brunete cu pometi inalti, de la istorii hilare din camere hipomagnetice in novosibirsk pina la infioratoare tragedii din lagarele de concentrare de la pacific unde 2 milioane de oameni au fost stersi cu o miscare scurta de incheietura de catre stalin, de la umilinte degerate in odaile catarate pe stalpi din yakutsk pina la eruptii isteric-alcoolice in izolarea spitalului din dudinka, purgatoriul inghetat undeva pe malul yeniseiului, mult dupa cercul polar de nord.

oamenii cred in ezoterism, in intoarcerea vechii rusii, in comunism, in puterea stiintei, in idealurile socialismului, in shamani, in medicina de tip nou, in medicina de tip vechi, in spirite, in spirt, in vodca. niciodata in ei.

oamenii au nevoie sa creada pentru ca realitatea este atat de ingrozitoare incat doar carja credintei ii poate duce, shontacaind, prin viata.

doamne dumnezeule, iti zici in timp ce citesti pagina dupa pagina de absurd si groaza si cosmar, dar eu de ce nu am invatat despre asta, dar eu de ce nu am stiut asta, toate s-au intamplat a cote, la o aruncatura de batz, de partea noastra a zidului, a trebuit sa vina un englez batran sa puna lanterna in ochiu istoriei, “ia zi femeie tot ce stii!!”.

o fi zis tot dar domnu thubron n-a scris tot, cartea e subtire, nimeni nu a obosit citind-o. a obosit incercand sa adoarma.

e cadoul perfect-deci-pentru insomniacii care nu pun geana pe geana intrebandu-se “de unde?” si “incotro?” si mai ales “eu in ce sa cred?”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: