ce nu rade o bomba atomica, desavarseste o peritonita

ieri mi-a stat cafeluta-n gat la vestea decesului unui cetatean tanar, ajutor de parfumier, specializat pe arome de nisa-zice codin, nu-l cunosteam pe domnu-n cauza care a plecat prea repede dintre noi la Domnu’, nu l-am intalnit niciodata, dar la auzul vestii si al absurdului mortii prin infarct la treijdeani mi-a reinviat-in a treia zi de paste-ipohondria pe care o credeam ucisa, strangulata, sufocata, electrocutata, decapitata, inecata in timpul unei terapii soc cu ayahuasca in iquitos. draci, ipohondria nu moare, si-a tinut doar respiratia vreun an si iat-o lovind cu ciocanelu-n inima, “auzi, ma dor capu si stomacu, crezi ca fac infarct?”, nu, stai linistita, “dar am si niste senzatii de greata si ma strange asa, o ghiara de gat”, te strang eu daca nu incetezi cu tampeniile, “pai cum sa incetez ca uite acum parca simt cum mi se coboara o amorteala pe picior, pic, pic, imi picura clei in vene, daca am peritonita si mor acum, cu zile ca’n…”

e miercuri si, acum imi pica fisa, moartea parfumierului m-a facut sa uit de cartea de marti care, doamnelor, domnisoalor, domnilor simpli si domnilor critici literari, este Malevil, scrisa de francezul Robert Merle, o poveste grozava care, in esenta, ne spune ca daca nu ne omoara bomba atomica, ne va veni de hac peritonita dezvoltata dupa o apendicita neoperata ca, deh, interventia era programata dupa cataclismul nuclear.

malevil e scrisa pe vremea lui brejnev, nixon si a batzului in fund bagat de cursa inarmarii, cine stie de unde apare un deget si tzup-trimite la domnu adeneul dispersat a miliarde de cetateni ai planetei; dar voi ce ziceti, ar exista supravietuitori? probabil. depinde cat de departe de tinta esti.

in cartea lui merle, eroii sunt in beciul unui castel tupilat dupa un pietroi, undeva in franta, tragand vin in butoaie, sfarsitul lumii ii prinde la racoare, cu mancare, cu niste cai si chiar si cu o tinerica, pe care o postesc intru perpetuarea speciei, patru sute de pagini suferi alaturi de ei in crunta dezolare post atomica, asisti la cafturile cu alti supravietuitori mai putin norocosi, care nu aveau ingineri si agronomi intre ei sa-i invete cum e cu recolta, zootehnia sau fabricarea prafului de pusca, iti rozi unghiile la asaltul asupra satului dominat de un profet fundamentalist si, mai ales, te pipai pe inghinala, dreapta, in timp ce emanuel comte se zvarcoleste in timpul crizelor de apendicita pe care n-a apucat s-o rezolve inainte de explozie.

vad ca wikipedia spune ca malevil este un science fiction post atomic, asa o fi, eu ma gandesc ca-i vesnica drama care apare si in destinul lui alexandru macedon si in war of the worlds: cind ti-e lumea mai draga si mai intinsa la picioare, un virus, o celula neghioaba, un muschi necajit se hotaraste sa-ti spulbere destinul. de ce ti-e mai frica? de accident de avion sau de infarctu de dupa colt?

1 comment
  1. Jean Valjean said:

    Am citit Malevil in gimnaziu, chiar pe vremea lui brejnev si mi-a placut, am considerat-o ca valoare aproape de Dumas, pe care l-am citit tot pe atunci. Probabil ca pericolul atomic era mai mare atunci, ceausescu tot dadea cu dezarmarea si deci subiectul era de actualitate.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: