calatorie lowcost in 1994

roma ciampino e mic si puchinos ca un pui de bogdaproste. e aeroportul saracilor de unde pleaca doar lowcosturile, unde se calca in picioare clanuri de tigani, trupe de zidari si cete de ingrijitoare de babe, ele insele stirbe si neroade:“cum e baba ta fa?”, grozava, am numarat ca intr-o noapte s-a trezit de 12 ori, “pai de ce nu-i pui pemparsi?”, ii pun, da’ nu vrea sa-i murdareasca.

insirati la checkin sunt femeia cu barba, iepurele de martie si inghititorul de sabii, prima la coada este insa femeia halterofil care ridica pufnind-cap rosu, ochi injectati-si tranteste pe banda un hipopotam de rafie.

58 de kile arata cantarul.

ma apropi, poate sunt 15,8 kile. dar nu doamnelor si domnilor, este chiar un bagaj de 58 de kile pe care distinsa cucoana din focsani il protapeste sub nasul unei macaroane adormite. italianul tresare de parca i l-a pus pe picior: stai femeie, e prea mare, trebuie sa platesti taxe pentru el, da-l jos, du-l la domnii ailalti, ei il mai cantaresc o data si apoi il readuci aici. halterofila insfaca c-un deget remorca de carti, ce altceva credeti ca aducea daca nu carti, carti grele chiar, numai kant si schopenhauer si chiar si capitalul lui marx- si dispare in directia indicata.

se deschide magazinul de la care poti sa-ti iei poze cu pinocchio sau audrey hepburn, doi troli se opresc intrebatori in fatza vitrinei, frecandu-se in crestet, prefacandu-se ca-i intereseaza marfa, e doar o diversiune ca sa sara coada imensa din fatza cascarabetelor vamesilor care inca isi beau cafeluta si-i doare la basca de romanasii grabiti, trolii sunt acum in fatza, frecandu-si coatele cu un tataie disperat ca pleaca avionul fara el. doar la fotografie se poate spune cu exactitate care dintre ei a trecut primul linia de sosire si ..a intrat in autobuzul care te duce pina la avion. autobuzele, ca-s doua.

masinile se umplu greu, in stanga intra evreii si tiganii, in dreapta romanii, maghiarii si germanii. n-am inteles bine? ma scuzati. deci in stanga avem batrani, paralitici, bolnavi si familii cu copii, in dreapta avem muncitorii, taranii si manichiuristele. autobuzele sunt pline, usile se inchid, autobuzele pline stau  ghiftuite 10 minute, 15 minute, 20 de minute. transpiratie pe fetze, condens pe geamuri, guri de aer hapaite, gorobetele de linga mine nu s-a mai spalat pe dinti din 96, doamna vulpe din stanga a tras o grappa la prima ora.

o vikinga blonda cu radacini negre sustrage extinctorul de lupta si porneste atacul: “sunt cetatean european si am drepturi. de ce ne tineti inchisi aici ca pe vite?”  vitele nu o sustin, blonda incearca sa-si conduca cireada la aer dar animalele se simt bine asudand, 3 muncitori moldoveni isi dau coate, si schimba ranjete misogine. sardina blonda isi taie drum pina la sofer, soferul cedeaza si deschide usile.

in loc de recunostinta, revolutionara isi ia flegmute: “da’ cine te crezi tu femeie?”, “sigur e nefututa”, “acum au deschis usile si o sa plece celalalt autobuz in fatza”, “lasa-l dracu de scandal ca ne-am saturat de scandal. vrem liniste”.

o vizita la ciampino e o vizita in ’94. timpul n-a zburat nicaieri, timpul are mereu rabdare cu prostii. fie ei si cetateni europeni.