ce-ti spune imbarcarea in avion despre psihicul national

80 de euro si ai ajuns in sardinia. din mai, wizzairu are cursa directa pina la alghero. pe locuri-fiti gata-start, buluceala pe scara avionului, halimai pe culoar, busculada la scaune. politica darwiniana a wizzairului ma scoate din minti: biletul nu-i cu loc, daca vrei unul trebuie sa marci banul, daca nu vrei sa marci banul atunci trebuie sa infigi cotul in-mereu e-n dreapta ta o baba iute de picior, care se strecoara in fatza dupa tactici indiene invatate la scoala de vara ’87, la coada la macelarie. nu exista liniste pina nu ti-ai pus jos fundu in aeronava, nimeni nu se relaxeaza pe scaune in sala de asteptare, o incordare se citeste pe figurile romanilor care pregatesc tacuti asaltul. in spatele pupitrului, un baiat cu cosuri vorbeste tare la statie, intr-o engleza stricata. genul copilasului de invartitor-spaguitor care lucreaza intr-o regie-companie de stat si, cind vine timpul, isi infige progenitura stramba, ca pe-un stegulet de cocktail in inima colectivului format din alte odrasle inepte. 5000 de euro pe luna-mi-a zis mie un baiat care stia bine sistemul-atat e salariu de entry level la tarom. functionar, fara responsabilitati dar cu program fix de la 8 la 15, daca reusesti sa nu intarzii si sa nu-ti capsezi maneca sacoului de scaun, poti in cativa ani, 1-2, sa ajungi la 10.000 de euro. nu creeeed!!! ba sa crezi-mi-a zis mie baiatu care stia sistemul. pai si atunci ce nevoie au copilasii de smecheri de bacalaureat si de facultate? n-au, dar il dau si dau spaga la doamna directoare pentru ca vor sa-si ajute toti colegutii sa treaca.

parca sunt intr-un banc cu arghezi, iar mi-a alunecat piciorul si m-am indepartat de sardinia. revenim.

in poporul din sala de asteptare identific vreo zece persoane care par dedicate turismului, un careu de intelectuali, ei cu picioarele goale in mocasini de piele intoarsa, camasi pastelate, ele cu centuri si ochelari de soare jacqueline onassis, degete invartite-n inele mari de argint, bratari forfotitoare, soapte. o pereche, el cu bocanci si sapca, ea cu broboada si conversi, patru unguroaice cu parul impletit cu panglici si salvari de panza topita. in rest, babele care merg sa serveasca o canita de apa replicilor lor mumificate in sardinia, cativa pui de cocalari cu par tepos si tample rase, cateva corcotzoaie tinere si bronzate, una din ele, povestindu-le sfatoasa celorlalte, despre amorele sardinian care are hotel si inima larga si generoasa in care a primit-o pe ea, dintre toate fetele din lume, cu chirie.

baiatul cu ten vulcanic si statie da startul, mamaile trec ca o turma de bizoni, se urca-n autobuz, curci pe scaune, imi spun ca ar trebui sa cobor ultima ca sa culeg si ouale pe care le lasa-n urma dar nu pot. valul ma scuipa la scara avionului pe care atarna deja ciucuri de oameni. scara vibreza, in indoitura cotului imi apare capul unei fetite de 6-7 ani pe care maica-sa o mana hotarata din spate, ma-ntorc catre mama si-i arata puhoiul de oameni impietriti intr-o bariera de netrecut in fatza, zambeste pisicher, “corect, am incercat” imi spune fata ei de oaie surazandu-mi dintr-o oala de ciorba, inca un pas, capul fetitei e din nou la subratul meu, nu zic nimic, ma-ntorc si privesc oaia, oaia se uita-n alta parte, fetita se retrage.

si tot asa de 4 ori. stewardesa e demna, verifica biletele, alergand cu papornite si copii, romanii umplu ca gazul incaperea, gaz sarin care ne otraveste vietile. goana imi aminteste de filmul lui iepan, peisaj dupa embargou, de disperarea alergatorilor ca nu vor prinde tarabe si vor rata o zi de comert in iugoslavia rupta de razboi.

aici n-ai cum sa ratezi plecarea, n-ai cum sa nu ai loc, dar paranoia agita mintile, inteapa ca o musca tzetze manutele romanasilor care se invart, se lovesc, se-mpotmolesc intr-o degringolada nesfarsita, daca nu am prins locul cel mai bun, daca nu sunt aproape de prietenu costica, aia mica vrea pipi, hai sa ne mutam linga toaleta, as vrea si eu la toaleta, acum, ca fac pe mine, lasa-ma domne sa trec la baie ca fac pe mine. decolam cu intarziere. toata lumea e incruntata, pachet de nervi. oriunde as pleca, oricat m-as scutura, tara e mereu cu mine.  nicio scapare.

8 comments
  1. mm said:

    :)))))))))))))))))))))))))))))))))))
    fata ei de oaie surazandu-mi dintr-o oala de corba:))))))))))
    sa scrii si o carte, merita

    • asdf said:

      ar scrie ea, dar nu stie cu diacritice…

  2. Dan Sarbu said:

    talent risipit
    putin prea alert, se simte nevoia semnelor de punctuatie

  3. alt dan said:

    Dan Sarbu, nu se simte nimic, e text postmodernist

  4. Bravo,e inceputul nervos al unui scenariu de film!Continua,ai vana.Parerea mea.

  5. diana said:

    hai frate, mai lasa-i si pe alti sa traiasca.
    mare smecherie ca aia sunt intelectuali, baba e iute de picior si tot felul de dude.
    daca n-ai sta sa te uiti in disperare la vecinu si sa-l judeci tot timpul poate ca ai avea o experienta mai buna. ca oamenii din jurul tau se inghesuie nu e nici macar o chestie tipic romaneasca, am vazut-o in Italia si in Grecia.
    cand locuiam in Bucuresti, wizz era compania mea preferata, cat despre aia cu inghesuiala, oricum am rau de avion, cel mai bine pentru mine e sa stau la culoar, unde oricum nu vrea nimeni sa stea, asa ca intotdeauna gasesc locuri.

  6. paul said:

    wizzu’ are cel mai tampit model.. il au si altii…dar altii se mai vindeca… in rest …cu modelul asta sau fara romanii se inghesuie oriunde… simt nevoie sa isi fie apoape.. si la blue air e la fel… decate ori zbor ma distrez pivindu-i cum stau in picioare inainte de boarding uitandu-se spre mine si inca 3-4 insi care asteptam jos desi startul s-a dat… ASTEA SUNT REMIISCENTE GENETICE DE LA RIDICATUL IN PICIOARE CU 20MIN IANINTE DE A AJUNGE CU PERSONALU’ LA EI IN HALTA !!!! >>> poti scoate taranul din sat … dar nu satul din taran !! <<<< … si o alta "romaneala".. ca sa zica asa… e obsesia de a sta lipit de banda rulanta de bagaje… sa nu vada nimeni decat daca se apleaca mai jos… eventual pana da cu capu de genti daca ii vine si lui randu'… in loc sa stam la 2-3 m de banda toti aliniati frumos … sa vezi din timp cand iti vine bagaju… sa te duci frumos si lejer sa ili iei … sa nu il dai peste picioarele fraierului de dupa tine… si sa pleci linistit.. sa fie oare panica … reflex de coada la lapte… sa nu se bage careva in fata … sa astepte toti pana iti iei tu bagajul pt ca ai fost acolo primul?…

  7. paul said:

    Cat despre text… subtire… ploaie de epitete… la fiecare substantiv … “indoitura cotului” cam suna a pleonasm… iar partea cu magica deductie (ajutata de o mica barfa cu “baiatu care stia sitemul”) referitoare la caracterul baiatului cu cosuri spune mai mult depre spiritul national al romanului nascut poet/(jurnalist de conjunctura) decat despre spiritul national al romanului scapat din cusca, ce se lasa expus in din ce in ce mai multe aeroporturi, un neam ce a tacut mii de ani acum e liber sa se manifeste … bine ati venit la show ….mare noroc ca majoritatea e pe scena sa avem si noi bilet in primul rand ca tot omu’

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: