plimbare pe plaja in ploaie de gloante sau sardinia profunda

incotro? spre porto pino. computerul arata poze cu dune albe gigantice, e rost de paul atreides si viermi de nisip. soseua se-noada printre munti, acum te-nclini pe dreapta, acuma joci pe stanga, sate cu nume cu x, asterix si obelix si miraculix se-nsira pe ciuci, ca tarancile pe vine, urinand la marginea drumului. tiziano mi-a spus ca nu-ntelege o iota din italiana vorbita in sardinia iar sarda este un foietaj de spaniola, catalana si nuragica.

nuraghi au ocupat insula sute de ani, incet incet au pus cite un calcai si apoi toata sandaua, fenicienii. sardinia a incaput pe mana cartagenei care a pierdut-o in primul razboi punic si uite asa roma a devenit mama vitrega. cateva sute de ani mai tarziu, insula a fost postita intre pisa, genova si regatul aragonez pentru ca in 1479 sa fie ocupata de spanioli si sa-si deseneze pe drapel cele 4 profile de mauri. aceleasi portrete care sticlesc umede de pe eticheta berii ichnusa, numele grecesc al sardiniei.

400 de ani de paella s-au terminat abrupt odata cu scurta ocupatie austriaca, in desfasuratorul spectacolului secolului XIX intrand cafturi cu francezii lui bonaparte si, intr-un final, alipirea la italia mama.

adica de unde vine paula, bologneza mashtera de la luna sulla duna, singura pensiune din porto pino deschisa inainte de 15 iunie. paula e casatorita cu un francez care face mobila speciala pentru hoteluri la paris si face naveta in fiecare uichend, paris-cagliari-paris-cagliari. e plin de expati in sardinia -spune paula-nemti, suedezi, olandezi, englezi si francezi care nu pot sa-si ridice case de vacanta in corsica pentru ca buuuuum, in momentul in care au tras usa dupa ei si se intorc in paris sau in bordeaux sau in lyon, corsicanii pun bombita la temelie si le pulverizeaza investitia cat ai zice “merdre”.

dunele se-ntind alb stins la vreo 3 kilometri de la luna sulla duna. paula imi intinde binoclu: “uita-te dupa un jeep, daca vezi unul atunci nu poti sa mergi pe plaja ca se trage.” pardon? dunele sunt ale armatei, sardinia este ciuruita ca un plovar vechi de moliile nato, 70% din bazele militare italiene sunt in sardinia, o treime din teritoriul insulei e-n stapanirea apevistilor. nu intrati, crocodilii nu-s legati.

“nu-ti fa griji, daca jeepul nu e acolo inseamna ca nu se trage. si oricum se trage de pe barca si o sa auziti zgomotul sau, daca nu auziti, prima oara o sa vedeti fumul iesind din arme. si o sa miroasa a praf de pusca, a explozie”.

sarna paula, halal plimbare la plaja. ma gandesc sa flutur un prosop cu justin bieber sau poate unul de tirist, cu o dama in bikini, poate scap. jeepul nu-i pe plaja, niste nenici coc un chiosc in 5 minute, o familie de nemti se-ntinde pe sezloange. pustiu.

dupa primul rand de dune o pereche se saruta, trantita-ntre copacei contorsionati de vantul napraznic. sardinia profunda-cum ar zice mihnea. in barul el cormoran, o pitzipoanca-n cizme cu blanita la glezne, calca marunt, la bratul unui cocalar cefos care da, politicos, buna seara. muzica urla o cantzonea vesela, pescarii intind cartile pe masa si dau ichnusa dupa ichnusa pe gat. afara scrie mare “sardinia nu e italia” linga o tablita pe care primaria din porto pino te anunta ca ai wifi daca te invrednicesti sa mergi pina la biblioteca satului cu cartea de identitate in dinti ca sa-ti primesti parola.

costa esmeralda e la nici 300 de kilometri distanta si totusi la mii de ani lumina.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: