ciresarii, mormantul si lacrima lui ovidiu

frate-miu e campion mondial la citit “ciresarii”, sigur a sarit zvelt peste stacheta inaltata la numarul 50. rasfoite de peste 50 de ori, copertile s-au topit in maini, untura de lectura, paginile s-au desprins, s-au soiosit, s-au crampotit dar cuvintele nu au luat-o la vale, au ramas prinse pe hartie, spunind povestea lui ursu, victor si tic care s-au batut cu petrachescu si au salvat-o pe laura si apoi l-au infrant pe buboiu negru bob.

intr-o lume fara harry potter si izolata de middle earthul lui tolkien prin cortina de fier, universul lui chirita populat de tocilari inteligenti infratiti cu sportivi cu suflete de vioara si smecherasi puberi, era singura ambasada al carei zid il puteai sari, scapand de ideologia pioniereasca, programa arida si imnurile baloase de pe vremea lui ceasca.

si datorita ciresarilor lui chirita, frate-miu s-a facut arheolog. datorita ciresarilor lui chirita, inca de prin ’87, a trecut la incropirea unei trupe de exploratori, cu branding strasnic si logo lupul-sarpe dacic, obiectiv: descoperirea muntelui kogayon si a comorii lui decebal, bine baietii dar stai asa ca ..a venit revolutia, frate-miu a plecat in armata, ciresarii lui chirita l-au insotit in cazarma din bistrita si apoi la facultatea de istorie, in constanta. ultimul volum, in care maria, lucia, tic, dan, victor, ursu si, na ca nu mai stiu daca mai era cineva, cauta si gasesc mormantul lui ovidiu, l-a gadilat atat de tare pe frate-miu la lingurica incat in anul IV a inceput sa caute finantari sa gaseasca mormantul poetului. hahaha, nimeni nu i-a dat niciun ban, pleaca bai nebunule de aici, pai ce ne pasa noua de poetu tau mort, avem s-asa destui vii si complet nefolositori.

ciresarii volumul 1 a fost scris in 56, al doilea in 58, despre restul de trei wiki nu zice nimic. desuete si naive, aventurile scolarilor romaniei comuniste nu sunt facute pentru ochiul critic al micutei brute care la 13 ani vorbeste cu “uarevar” si stie sa plimbe cu dexteritate pixeli pe ecranul iphoneului de la mama. sunt insa perfecte pentru baietelul din inginerul de 42 de ani si pentru fetita din corporatista de 39, plecati cu cortul la 2 mai, in cautarea tineretii. si-a mormantului lui ovidiu. nu, nu a lacrimii lui ovidiu.

2 comments
  1. nu, că lacrima lui ovidiu se consumă cu moderație…. 😉

  2. NME said:

    Amintiri… Multumesc frumos!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: