isus in ciocate si fariseul in geaca de piele

“cum, nu ai vazut looking for sugarman?” s-a uimit peste poate sorina, “da-l repede jos, trebuie, e genial”. documentarul a fost premiat anul asta la oscar si este acel gen de film care ar stoarce lacrimi chiar si din tortionarul visinescu. cum eu sunt putin mai sensibila decat ‘mnealui, am udat vreo trei camasi si 7 batiste dar, dupa 2 ore, am simtit pacea care se asterne atunci cind totul se termina cu bine, fat frumos se casatoreste cu fiica imparatului rosu si traiesc fericiti pina la adanci batranete, alaturi de purecii care sar cu 99 de ocale de fier pina la ceruri.

sugarman alias rodriguez a fost un muzician din detroitul anilor ’70 care, in ciuda fabulosului material pe care l-a compus, nu a prins la poporul american si, manat de esec, s-a sinucis pe scena pe care a cantat ultimul sau concert. sau asa s-a auzit in africa de sud, locul in care rodriguez e mai popular decat elvis, mai iubit decat beatles si mai ascultat decat ac/dc. generatii intregi au fost modelate de versurile lui rodriguez, revolutii s-au nascut pe acordurile lui de chitara. 30 de ani de la presupusa moarte a muzicianului, nici una din casele de discuri afrikaaane nu stia unde sa trimita royaltiurile colosale incasate in africa de sud, nicio vorba despre rodriguez nu era  de gasit pe internet: cum e posibil ca un artist atat de mare sa nu aiba o pagina de web, cateva date despre cum a trait sau cum a murit?

o echipa de fani pornesc sa-l caute si.. uitati-va la film. trebuie sa va uitati la film. mi-am amintit de el in seara concertului lui roger waters, nemesisul lui rodriguez. amandoi muzicienii purtau negru, amandoi sunt supli, inalti, par lung, cazut pe spate. dar, in ciuda aparentelor, nimic pe lumea asta nu este mai diferit decat cei doi. waters: un geniu al marketingului, copoi cu nas umed si nari cascate care dibuieste urgent zeitgeistul si-l trage de coada, afara din vizuina, master of theatrical, brand cu B mare, pregatit sa mai stoarca un ban, infofolit in sapte concepte revolutionare care se bat cap in cap si cot in cot: anti-consumist si totusi sponsorizat de mari corporatii, anti-neoliberalism dar totusi liberal, pacifist dar gata sa rastoarne noua ordine mondiala.

rodriguez: umil, modest, uitat in orasul uitarii, o umbra care a schimbat vieti cu o chitara, autorul revolutiei morale care a scuturat regimul de la pretoria, un profet in blugi, un isus in ciocate a carui muzica e mai importanta decat butaforia de parada.

The mayor hides the crime rate
council woman hesitates
Public gets irate but forget the vote date
Weatherman complaining, predicted sun, it’s raining
Everyone’s protesting, boyfriend keeps suggesting
you’re not like all of the rest

Garbage ain’t collected, women ain’t protected
Politicians using, people they’re abusing
The mafia’s getting bigger, like pollution in the river
And you tell me that this is where it’s at

Woke up this morning with an ache in my head
I splashed on my clothes as I spilled out of bed
I opened the window to listen to the news
But all I heard was the Establishment’s Blues.

Gun sales are soaring, housewives find life boring
Divorce the only answer smoking causes cancer
This system’s gonna fall soon, to an angry young tune
And that’s a concrete cold fact

The pope digs population, freedom from taxation
Teeny Bops are uptight, drinking at a stoplight
Miniskirt is flirting I can’t stop so I’m hurting
Spinster sells her hopeless chest

Adultery plays the kitchen, bigot cops non-fiction
The little man gets shafted, sons and monies drafted
Living by a time piece, new war in the Far East
Can you pass the Rorschach test?

It’s a hassle it’s an educated guess.
Well, frankly I couldn’t care less.

4 comments
  1. Nae said:

    Aoleu. Aț pus botu’ chiar și dumneavoastră, tanti? Chiar nu mă așteptam. Mangleala asta cu ”necunoscutul” care scoate două albume geniale care n-au succes în America și apoi dispare o da ea bine în documentar, dar e cât se poate de departe de adevăr. Omu a fost super faimos în Australia și a avut chiar turnee cu Midnight Oil și Men at Work pe la sfârșitul anilor 70 și începutul 80 când a ars-o destul de mult prin topuri. Da, într-adevăr, n-o fi fost el mare la US, dar e drum lung de aici și până la geniul necunoscut pe care ni-l vopsește filmul. E ca și cum ai zice de Robbie Williams că e un cântăreț de tractir din Stoke-on-Trent fiindcă nu a vândut mare lucru în America.
    Ce frumos era dacă dedicai matale articolul exclusiv marelui bișnițar de activism numit Roger Waters, cred c-ar fi ieșit ceva legendar.

    • feher said:

      Da Naica, m-a facut holiudul de ocara

      • Nae said:

        Mă speriați toți oamenii ăștia care dați replici la șase jumate dimineața. Sincer. Pot să înțeleg să mă trezesc să alerg, dar să scriu pe blog… Olelei.

  2. pandele said:

    am inteles ca au pus rodriguez in ‘pachetul’ de warm up inainte de concert…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: