poporul de asistati si duhoarea deminitatii moarte-n cotet

judetul ialomita, anul 2013, luna a noua, filmare cu multimedia, radu muntean si lucaciu pentru worldvision, organizatie umanitara care incearca sa traga de ceafa din mlastina saraciei, satul romanesc care traieste in continuare in 1813. am fost deja in vizita de lucru, sa alegem familiile care vor fi filmate. m-am intors cu muscaturi de purece, glezna, gamba, coapsa. sau paianjen. sau capusa. sau…

hainele le-am bagat direct la masina de spalat si am facut cel mai lung dus din viata mea, sperand sa scot mirosul de putreziciune, de carpe primite de la ajutoare. 23 de ani dispar si-mi amintesc de sala de sport de la saguna, din ianuarie 90: pe muntele de trentze, fruntea liceenilor brasoveni se fugareste in cautarea perechii unui pantof, colegii se bat caineste pe o pereche de blugi sau pe-o geaca de piele. scarmanand in gunoiul din sala, gasesc o pereche de chiloti soiliti si ma intreb cine e neamtul care s-a descotorosit de ei, cu tot cu norocul, uscat la fund. nu dau de niciun raspuns insa continui sa extrag din mina de hainite, sosete gaurite, camasi rupte, pantaloni cu jegul intarit platosa. ma intorc cu mana goala acasa, primul esec din tanara democratie.

septembrie 2013, judetul ialomita, nicusor nu-i de gasit, maica-sa urla in urechea plodului de 1 an juma, infasat intr-un plovar gros, cu urechile stranse de o cusma de lana. “nicusooor”-rage mama, copilul din brate plange, lucaciu zice “feher vino incoa”. intru-n casa, mirosul de sala de sport, saguna 1990, imi rupe nasul. trec pe langa o camera cu un fotoliu desfundat si doua saltele trantite peste niste rame de pat vechi. jeg si muste, muste, muste, muste, mumbaiul mustelor. ma grabesc, alerg pe presurile de pe holul unde este o soba zidita in slin si ajung la..”depozitu de haine”-imi spune senina mama. camera are podul spart, fereastra nu are geamuri, pe pamant, intre carpe acoperite cu namol, galeti de vopsea si jumatati de jucarii, zace nicusor. a adormit. damful de putregai si mizerie rupe nasul.

nicusor e blond, ochi albastri, surorile lui la fel, sunt 6 frati, tata lucreaza la popa, mama sta acasa si puieste, au alocatia copiilor si ii mai ajuta rubedeniile. ala mic din brate se scarpina nervos sub plovar, il ridica si vedem carnea plina de bube rosii. de la caldura? intreb naiva. “nooo, de la mici” raspunde senina mama, “mi-a adus cumnata niste carne, a mancat si imediat s-a umplut”. daca-i dadeati o tuica dupa, sigur ii trecea totul.

filmarea incepe la 8 si se termina la 15. copiii se joaca in ulita cu o asistenta sociala care stie cum sa-i alinieze. mutati de linga casa paraginita, cu haine curate pe ei, blonzi, ai crede ca-s pui de nemti sau nordici, trimisi in tabara de cercetasi. potop a strans ajutoare, toata echipa de filmare a adus jucarii si carti si mancare, mobila, un televizor, boierie. detergent, ulei, faina, paste, provizii sunt carate de soferi pe hol, linga plita nespalata din 1971. copiii sunt surescitati de atata atentie si atatea cadouri. mama insa.. mama s-a mutat pe bancuta, la vecini, si priveste cu ochi rai desfasurarea de forte. vrea sa plecam. are si ea demnitatea ei. n-are apa, n-are curent, n-are ce pune pe masa, traieste de pe urma ovulelor fecundate de sotul salahor la popa. dar are demnitate si muste, caine si multi pureci si un depozit de haine vechi. are de toate.

miroase a popor de asistati, de maini intinse care nu mai au nici timp sa se spele. pute a revolutie moarta-n spatele casei. si orice deodorizant ai folosi, duhoarea nu trece.

 

6 comments
  1. ioana said:

    ochi albastri*

  2. porcin said:

    un popor de asistati si de profesori de gramatica

  3. Bogdan said:

    recunosc ca citesc cu placere postarile tale. umorul si subtilitatea observatiilor fac deliciul lecturii.
    In cazul de fata insa cred ca inteligenta ar trebui utilizata pana la capat. Ca daca vezi numaa’ muste, mucegaiuri si saracie, vorbim de o mare doza de ipocrizie in lipsa schitarii unor solutii.
    mizeria este evidenta, iar despre dus nu cred ca se indoieste cineva sa nu fi facut.
    fara solutii, concluzia pe care o vad eu e “ce fata desteapta sunt si pt ce clienti lucrez, ducandu-ma in jegul ala din fundul ialomitei la tampitii care puiesc si traiesc din alocatie printre muste…”. SFW?!

    • feher said:

      Solutia e mai multe: autoritatile- primaru, popa, medicu, trebuie sa stea cu ochii pe oamenii astia si sa-i ajute cu planingu familial. Ca nu-i deloc crestineste sa-ti obligi copiii sa imparta patul cu paduchii. Si ongurile sa nu mai dea ajutor decat cetatenilor care respecta anumite norme sociale. Daca nu, copiii tb luati si institutionalizati. Nu mi se pare normal ca mami-tati si bunicu sa traiasca din banii de alocatie.

  4. danw said:

    asa,si?

  5. tom1500 said:

    Feher, bag sama ca tu lovesti la temelia tzarii!Lasa tu oamenii sa ramina la locurile lor ca altfel nu mai voteaza zimbetul lui Iliescu si briceagu’ lu’ Acces Direct.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: