comorile nationale si cine le-a ciordit

pe fiecare strada din gyeongju, cot la cot, ca farmaciile in piata iancului, sunt prinse-n hora magazine de biscuiti, sweetbread spune reclama, un soi de waffe zic eu, cu miez umplut cu crema de fasole dulce, neagra amestecata cu nuci. pe geamul unuia dintre magazine, o poza alb-negru cu o baba demna, aliniata corect de-a stanga sotului, anunta ca cei doi fac biscuiti din 1973, mai colea flutura traditii din ‘84 si din ‘88, taman de la olimpiada. vara-mea bobi, gabriela blazinovitch pe numele sau intreg, hambalista de 2 metri de la rulmentul brasov, a fost la olimpiada cu echipa nationala de rezerve. hehe, nu-mi amintesc daca a vazut si ea terenul 5 minute, dar ce conteaza, a scorat glorios in olimpiada de shopping, intorcandu-se din deplasare cu un mandru aparat de video, fala cartierului. seara de seara, familia feher isi punea ghetutele, lua tuica din camara, copiii de mana si se catara pin la apartamentul de la 4, unde se bucura, alaturi de alte cateva zeci de vecini stransi in sufrageria lui zoli si rojica, de horcaielile cabanei diavolului sau din filmu cu freddy krueger, de cafturile infantile ale lui bruce lee, intreaga audienta injurand ofticata vocea irinei nistor rostind ascutit afirmatii tip: “tehnica ta este desavarsita”. dar ce desavarsita, e data dracului.

paznicii templuluihooooop, ma feresc din calea unei masini care nu incetineste defel atunci cind se apropie de trecerea de pietoni. aici nu exista prioritate pentru noi. poate d-aia 98,9% din populatie e sprintara si o arde sport imbracata prin oras. in centrul gyeongju-ului, toate brandurile de hiking, trekking, running din univers isi arata tzatzele, te poftesc inauntru, gata sa-ti vanda daca nu un bocancel, macar o bandana sau un toiag cu care sa te lupti cu veverita de munte sau cu soferul de ses, reincarcanat in aceasta viata dintr-o veverita de munte, calcata de masina.

pana la templul bulguksa sunt 14 kilometri si trebuie sa iei autobuzul, nu stii care, pentru ca, desi bus station este scris in engleza, numele statiilor in care opresc cele 7 autobuze afisate, sunt toate in coreana. n-are a face, faci cu mana la toate, “bulguksa?” intrebi, soferul iti arata pe degete numarul autobuzului ala bun. te-ai descurcat.

felinare de sarbatoareai ajuns dupa un drum scurt printre orezarii si sate traditionale care traiesc numai si numai din olarit, la stanga e indicator catre muzeul lui teddy bear, ????, un panou ti-l arata pe ursuletul de plus impreuna cu fratii sai, toti asezati pe pozitiile corespunzatoare capelei sixtine. coreenii, decizi, sunt la fel de stricati la cap ca japonezii. dar buba o ascund mai bine.

bulguksa este clasificat de guvernul sud coreean drept “historic and scenic site no.1” si, in pantecul templului sunt inghitite sapte “national treasure of south korea”, numerotate fiecare cu precizie: avem national treasure numarul 20 si 21-doua pagode faimoase despre care nu afli mare lucru daca nu ai un ghid.

bulgunksanu ai, insa privesti cu ciuda cum ghidul unor chinezi palavrageste 20 de minute cu mana pe capul sculpturii unui porc auriu, chinezii schimba picioarele, casca, rad, incep sa vorbeasca intre ei, probabil se si roaga si budda ii aude si opreste deluviul. atunci impingi cu piciorul cuvintele stranse ca semintele intr-un munticel la baza statuii, pozezi, treci mai departe complet debusolat de lipsa de informatie, uite totusi o placuta, ce scrie pe ea? spune asa: “aceasta este o baie de granit care reprezinta o broasca testoasa”. dar asta ai vazut deja. altceva? nu. atat.

in fiecare templu sunt niste doamne in uniforme de calugari buddhisti, gri care nu te lasa sa pozezi comoara nationala numarul 26 si nici sa intri cu umerii descoperiti, sunt manioase si vigilente ca niste lucratoare la administratia financiara. continui sa urci scari si sa vezi noi si noi sali decorate cu felinare de hartie, comoara numarul 23 si comoara 61, de ce, cine, las ca citesti acasa pe wiki. acum bucura-te ca stii ca ai bifat historic and scenic site no.1, ca stii ca este considerat o comoara a dinastiei silla si ca e soare afara si uite iar o tablita cu informatii pe care scrie, citez: “acest copac are 15 metri, 500 de ani si este de sex feminin. La numai 30 de metri distanta, puteti sa intalniti un alt copac din aceeasi specie, de 30 de metri, tot de 500 de ani si tot de sex feminin”

hohoho, reconsider. boala de nervi coreana castiga dintr-o lovitura 50 de puncte si astfel ajunge la acelasi nivel cu cea a poporului vecin, japonez.

national treasure xnu poti si nu trebuie sa pleci de la bulguksa, fara sa treci pe la pestera seokguram unde, se zice ca este cea mai frumoasa reprezentare a lui buddha din tot orientul indepartat. este comoara nationala numarul 24. la ea ajungi dupa o ora de hiking pe sosea sau 14 minute cu autobuzul. din statia de autobuz mai sunt cateva sute de metri pina la grota, in dreapta se vede marea japoniei, in stanga creste muntele, in fatza, ca un furuncul pe fundul versantului, scoate capul casuta unui paznic vigilent care-ti interzice sa te apropi de un clopot imens daca nu marci banul. pe budda cel zambitor nu poti sa-l fotografiezi, o alta doamna jackie chan, vegheaza sa te conformezi, te uiti la doamna, la budda, la cei 8 paznici-generali si cei 4 aparatori ai punctelor cardinale si-ti iei talpasita. te opresti in buza grotei, scoti un sweetbread traditional facut din fructele unui copac de sex feminin si ale unui vrej de sex incert, mananci si privesti marea, intrebandu-te unde e lista cu comori nationale romanesti si, daca e vreuna, cate din ele s-au stricat si cate s-au pierdut.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: