imperiul vanzatorilor in camasi albastre

vanzatorul ambulant are camasa bleu, maneci calcate cu dunga, arata bidimensional, un poster care s-a dezlipit de pe perete, si-a luat geanta cu chinezarii si a plecat in oras sa le vanda. doar vocea are volum, ii umfla burta si apoi iese tunatoare: oooooooooooooooo, ooooooooooooooo.

vanzator bazarrasetele se sting pe barca, capetele se intorc, in mainile vanzatorului apar o portocala si un cilindru din plastic, o eprubeta transparenta. bujdiulic-birlic-chiurdjun, cuvintele se repede afara in timp ce barbatul in camasa albastra infige eprubeta de plastic, cu gura in jos si foreaza un put in portocala. intoarce fructul, in eprubeta se repede sucul galben. vanzatorul plonjeaza in plasa de la picioare, scoate o lamaie, din nou gura eprubetei musca din fruct, se scufunda rapid in carne si cilindrul se umple cu suc. ooooooooooo, isi intrerupe din cand in cand discursul, punctand, in lipsa tobelor, rezultatele miraculoase ale bucatii de plastic chinezesc pe care, desigur, o poti obtine pentru numai 5 lire, nici macar 2 dolari, 3 storcatoare la nici 2 dolari. asta da afacere.

oooooo, din spatele barcii se muta la peluza un grup de 3 smardoi, oooooooooo-urla si aplauda la fiecare miscare a vanzatorului ambulant care, speriat, isi strange plasticele minune, isi impacheteaza vocea, redevinde bidimensional si se scurge pe trepte, undeva la parter, asteptand debarcarea.

taraba cu momealape chei e plin de pisici plictisite si vanzatori agitati care hranesc pisicile plictisite, nu cu suturi in burta, ci cu peste si carnita, pisicile au bolurile lor de mancare, de apa, sunt organizate pe sindicate, pe teritorii, pe grupuri de lobbisti. trei caini sunt prabusiti in gura magazinului de ciorapi. ia uite cate cuvinte vin din turca: musteriu, carmaz, conac, papuc, rahat. rahat inseamna in turceste confort. poate de aia ne place sa ne balacim in el.

in tunelul care leaga portul de statia de piata de linga bazarul de condimente, mierle si ratze de plastic, prinse cu sarma, zboara cu sughituri in aerul inecacios. ce -s astea? ornamente pentru camera copilului, le pui deasupra patului, apesi pe “on” si ele isi dau turele, huruind, hipnotizandu-l p-ala micu, vrei? nu, nu, doar ma uit. si eu doar vand-ranjeste vanzatorul in aceasi camasuta bleu, apretata corect, de negustor modern. pe strada dantelelor miroase a sofran, pe aleea sosetelor miroase a peste fript, pe strada cu nasturi a gogosi si pe cea cu instrumente muzicale a revolutie. tramvaiul abia se taraste printre trecatori, ii despica si ii impinge in zidul de jandarmi. ooooooooooo, de undeva din fatza unei librarii, un vanzator ambulant in camasa albastra, lasa sa-i scape chemarea catre musterii. in mana stanga are o portocala, in dreapta un cilindru de plastic transparent.

taraba platouastwin peaks si ziua cartitei. toate-s vechi si noua-s toate.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: