statul roman si foamea de hartie

“procesul” lui kafka este o carte subtire, de 178 de pagini, plina cu cuvinte scrise cu font helvetica, marimea 12, degete mici care te inhata de haina si te imping hotarate in absurdul birocratic al statului modern. arestari sunt facute fara o cauza declarata, audieri sunt tinute in poduri prafoase si neaerisite, curtea ocupa ziua dormitoarele spalatoreselor si judecatorii isi fac intrarea in odai prin usite tupilate in spatele paturilor pe care trebuie sa calce, in drumul spre mijlocul camerei. avocatii sunt importanti dar nu prea si ei nu pot obtine decat achitari temporare sau amanari nesfarsite. sau nu.

nimeni nu stie cine face parte din prezidiul curtilor superioare si procesele dispar de pe harta doar ca sa reapara 5 minute sau 50 de ani mai tarziu, dupa bunul plac al magistratilor. judecatorii abuzeaza nevestele portareilor si pozeaza pentru pictorul curtii de justitie care, nu-i asa, nu poate fi decat un italian. se face trafic cu certificate de garantare a nevinovatiei, se scriu depozitii si intampinari care nu sunt depuse niciodata la dosar pentru ca nu stii ce face bine si ce face rau si nu cunosti regulamentele de functionare ale curtii si nici cum sunt structurate procesele.

100 de ani mai tarziu de la scrierea “procesului”, sistemul judiciar roman este un cuib de sobolani la fel de inodat ca cel descris de kafka. culoare si usite secrete te baga in iatacuri, avocati inepti te baga in rahat sau te scot pentru 2 minute din el, regulamente mesmerizante sunt asternute in hotarari care apoi sunt lovite de nulitate, dosare dispar in a 5 a dimensiune pentru 50 de ani si reapar taman cand e nevoie sa apara, arhivele raman inaccesibile, se fac arestari aiuritoare si se iau decizii in hogeacuri.

“nu ai actul asta la dosar”, pai unde scrie ca trebuie sa il aduc?, “uite aici. scrie “si altele”. deci alte documente pe care curtea considera potrivit sa ti le ceara”, dar nu se specifica documentul, spune doar  “si altele”, “exact. deci trebuie sa fii mereu pregatit sa produci documente de care curtea are nevoie”. statul se acopera cu hartii, traieste intr-un imens musuroi de celuloza, care iti ia ochii de la incompetenta sistemului si iti da de treaba. alergi sa procuri un document, sa completezi dosarul cu inca o hartoaga, joci jocul caruia nu ii stii regulile, alergi ca un dement dupa o minge pe care nu o vezi, pentru ca asa fac si ceilalti, pentru ca daca nu faci asta o sa bati la ochi si vei fi dat afara din sistem si ti-e frica sa ramai singur, atarnand la marginea lumii.

“procesul” lui kafka este considerata o lucrare distopica, fictiune absurda. asta daca traiesti intr-o lume curata si eficienta si nu intr-un regim birocratic, invelit in hartii si dosare, ca un cersetor pe o banca in parc. dar traiesti, asa ca citeste “procesul”. la coada la asigurare sau la administratia financiara.

2 comments
  1. Alina-te cu scena dinamitarii Ministerului Informatiilor din “Brazil”, de Terry Gilliam.

  2. mi se pare atît de greu de citit un text autentic, cu fraze complicate, muzică pentru creier… dar scris fără diacritice…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: