romania recolte record de minute nationale

gara de nord, 6 decembrie 2013, cozi groase, de vulpe, la fiecare din cele 5 case de bilete, oameni in sube negre, cu oaia infasurata pe urechi sau cu nurca pieptanata cu carare pe mijloc, femei cu sarmale in cap si piept epic la care ar putea sa suga 8 lupoaice si 16 romulusi si remusi, injuraturi sculptate in abur ies din gurile poporenilor, miroase a usturoi si a slanina si eu o sa pierd trenul. sau nu, ca uite cfr-ul s-a dotat cu automat de bilete, nu e coada aici pentru ca lumea nu are card sau, daca are, si-a scos banii de mult ca sa-i dea pe varza si carne tocata si pe cadouri de mos nicolae. ajung la automat, apas optimista pe ecran si acesta ma informeaza ca masinaria a decis sa nu functioneze. scrie in engleza ca aparatul e defect si sa ma duc dracului sa stau la coada ca nu sunt mai cu motz. nununu, nu renunt atat de usor, nu sunt baciul moldovean, nu ma resemnez. iaca, acote, mai este un aparat si asta merge stimati cititoare si dragi cititori. dau click pe sagetica, ajung la tabelul de unde trebuie sa aleg trenul, sagetica nu ma mai asculta, isi pune mainile in sold si nu se da dusa de pe sibiu. dar eu vreau brasov. brasov, imping ecranul cu aratatorul, il scarpin, il gadil, nimic. cer ajutorul unei domnisoare grase care asteapta rabdatoare in spatele meu, ea stie cum sa discute cu sagetica, o muta pe brasov, hai ca mai am doar 5 etape si imi iau biletul. circul cu touch screen-ul continua inca 3 minute, la final, cand sa scot cardul, ecranul ma anunta ca la trenul asta nu mai sunt bilete cu loc si ca, daca totusi vreau sa calatoresc in picioare, biletul ma costa tot 46 de lei, la fel cat un bilet cu loc. straniu.

trenul este plin, plin, plin, carduri de elevi, studenti, magazioneri, brandmanageri, coafeze si pensionari se-nghesuie pe culoare, toate scaunele sunt ocupate, mai putin 3 de linga doamna cu blackberry, rebus si blana de nutrie. pe unul din scaune se napusteste o tiganca cu fuste inflorate si unghii pamantii: ‘duamna dragî, ma dor picioarele de-nebunesc’, se naruie cu oftat si face grabita semn cu mana unei colegute cu geacî de piele, sa se aseze pe locul de langa. doamna se repliaza, lasa telefonul si intra in jocul tehnico-tactic, de ocupatie, inceput de florareasa. ma cheama cu un zambet mieros: “poftiti, luati loc, e liber aici, sunt sigura.” nu stau nicio clipa pe ganduri, romanii detin acum majoritatea scaunelor si, astfel, mica noastra comunitate nu traieste sub amenintarea scaderii pretului imobiliarelor. pe culoare, printre studentii cu rucsace si contabilele cu trolere, se taraste pe podu palmelor, cu picioarele intinse-n fatza, ca dan grecu intr-o evolutie la cal cu manere, cine altcineva decat cersetorul clasic de gara de nord. cum mama dracului s-a suit in tren, cum a urcat pe scari, cum crede ca cineva ii va da ceva in inghesuiala asta iritanta, cand deja esti calcat in picioare, asudat, inghiontit si manios ca ai dat 50 de lei pe un bilet fara loc? pe cersetor il doare-n anus, se taraste pe culoar, manat din spate de cei 3 cetateni care au urcat in vagon cu carti si reviste si servetele.

procesiunea s-a terminat, trenul pleaca, nasul vine, doamna cu blackberryul pescuieste o legitimatie din traista, nasul vede un colt si spune “nu, nu, nu este nevoie’. o fi de la man in black? o lucra pentru rusi, pentru americani, pentru summerienii care au colonizat pamantul? n-am aflat. coboara la ploiesti, ea si tiganca si jumate din vagon, lasand loc liber studentilor, sa-si aseze ineptiile obosite de atata drum facut in picioare.

se fac comparatii cu trenurile din india, se deplang conditiile de calatorie, timpul scurt petrecut in gari-cand n-ai timp sa tragi de mai mult de doua ori din tigara-este privit cu dezaprobare, se vorbeste tare-tare, practic se urla de la o distanta de 50 de centimetri intre partenerii de discutie. si se vorbeste la telefon, mult, nimic, gurile se misca si se formeaza cuvinte inutile, asist la o criza de supraproductie de vorbe goale, se construiesc autostrazi conversationale care nu duc nicaieri. unul dintre studentii de langa mine ii spune celuilalt: “am vorbit cu claudiu, l-am intrebat de ce nu a mai dat niciun semn. si stii ce mi-a zis boul? ca nu are minute si i-a fost tarsa sa dea bip.”hahahahahaha- rade zglobiu studentul 2-cine dracu poate sa spuna ca nu are minute in 2013, ca si mama are 300 in retea?

pe culoar trec 3 tiganusi cu steaua. steaua sus rasare, ca o nanananaana, steaua straluceste si lumiii vesteeeeesteeeee. suna un telefon, colindatorul cautat de mama cu milioane de minute in retea raspunde. nimicul curge, umple vagonul.

romania este o tara imbelsugata: avem exces de colinde asa ca le cantam din noiembrie, avem cel mai lung black friday din lume, care dureaza o saptamana, avem miliarde de minute ca sa mancam rahat la telefon, avem multimi de cersetori care sa ne reaminteasca cit de norocosi suntem si gramezi de surdomuti care sa ne vanda pixuri cu care sa ne notam in agende chinezesti cat de norocosi suntem, noi astia care nu avem memorie. doar locuri in vagoane nu avem. pe cine sa sun sa ma plang, ca am 787543 de minute nationale?

1 comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: