vorba lui profi: am trait s-o vad si p-asta

acum aproape 7 ani, pe 2 ianuarie 2007, stand pe ciuci langa toyota land cruiserul scufundat pina la osie in pamantul moale al serengetiului, mi-am jurat ca nu o sa ajung niciodata in india. in noaptea de revelion, 5 jeepuri cu turisti ramasesera prinse in noroiul gigantului parc national, mare cat olanda, pentru care oficialii si agentiile de turism alocasera nu mai mult de 2 tractoare care sa actioneze in caz de inundatii. dupa 3 ore si ceva, unul din tractoare a trecut fix pe unde ramasesem noi inamoliti. doamne ajuta, mi-am mai consumat 56% din norocul dat de al de sus. cei care au ramas blocati din 31, au asteptat ajutor pana pe 2 sau 3 sau chiar 4 ianuarie. fara mancare, cu hiena la portiera si leul pe acoperis.

si nu, nu exagerez. desi un safari in tanzania, d-ala cu tabere de corturi in savana, ajunge lejer la 10.000 de para-fara spagi pe care esti sfatuit inca din brosurile turistice sa le dai bucatarului, soferului, celor care pun corturile si oamenilor care sapa gropile unde vor fi toaletele, de parca nu managerii ci mata, turistul, esti obligat sa le platesti amaratilor salariile, revenind cu inceputul frazei arborescente: desi platesti 10.000 de para, agentiilor de turism li se rupe de tine mai strasnic ca lui hrebenciuc de constitutia romaniei. si totusi, ce legatura are asta cu india?

are: negrii sunt magarusii calariti de rasa superioara, nu albi, ca aia nu vin ca se tem de malarie, viermele mancator de nerv optic si sida care se ia prin tras cu ochiul la bucile frizeritei. in locul albilor, colonistii superiori, care lasa negrisorii in campul muncii inamoliti, sunt in tanzania si cam in toata africa de est, indienii. ei iau banu, stau in arusha, la poalele lui kilimanjaro, si-o ard in ciunga in timp ce turistii si personalul agentiilor urineaza in masina si isi mananca 3 zile unghiile, ca nu pot sa paraseasca vehicolul intepenit in namol.

ghidului meu-negru-ii era frica sa sune managerul indian, temandu-se de represalii. care nu au intarziat sa apara: cum iti permiti sa ma cauti pe 2 ianuarie cind sarbatoresc anul nou, cu familia, ce-mi pasa mie ca ati ramas intepeniti in serengeti, mi se freaspana cum iesiti, mi se rupe ca turistii nu mai vor sa stea in tabara de frica inundatiilor, de fapt nici nu stiu daca s-a deschis pista de avioane ca si aia a fost inecata in namol de la ploi si, deci, zborurile nu sunt confirmate. cine sa le confirme ca sunt in vacanta cu familia si mai dai si pe turistii astia in gatul mamilor lor.

au trecut 7 ani, destul cat sa scoti si mortu de la groapa. si eu sunt in delhi, in camera unde a dormit basistul de la sonic youth. am frigider plin cu apa imbuteliata, pe masa un telefon cu cartela de india, o lista cu restaurante unde se mananca la fel de scump ca in europa-adica 20 de euro pentru doua persoane (aici intervine rasul homeric-hahahahahahahhahahaaaaaaa) si am primit cadou de la nalin-gazda, cursa cu un volkswagen puchinos de la aeroport pana in buricul hipsterimii delhieze. as zice namaste-dar asta e brandu lu sega si nu ma bag sa sug la tzatza succesului lui. asa ca scot o mai veche strigare de-a lui maica-mea: bogdaproste. sa dea dumnezeu sa supravietuiesc nesimtirii nesatioase din subcontinent.