mai animalule!!!

boul a plecat din magazinul de tesaturi. boul nu este vanzatorul sau vreun cetatean pe care il detest si cred ca este la fel de imbecil ca administratorul blocului unde locuiesc. boul este de fapt un taur, nepotul primului taur pe care un nenic cu spirit de afaceri l-a luat si l-a bagat la el in magazin, ca sa ii aduca noroc. povestea a inceput acum 20 de ani, negustoru nu se deosebea cu nimic de armata de vanzatori de matasuri si saree-uri, asa ca s-a gandit la o pozitionare care sa-l diferentieze de restul gloatei si, iaca trecand-o mugind pe strada, prin fata portii. vaca-i sfanta, boul e si mai si, e ditamai vehiculul lui vishnu, protectorul lumii, singurul zeu din trinitatea majora hindusa care da doi bani pe omenire si mai intervine sa o salveze cand ii ramane un os de peste in gat sau se-mpiedica in sireturi. deci daca ai un bou, un taur adica, in magazin, se presupune ca esti protejat de vishnu, ca locul este binecuvantat.

maimute la gunoinegustoru a luat de pe strada un bou si..”stai putin, cum adica a luat de pe strada, ale cui sunt animalele?”, ale locuitorilor orasului, dar vacile si boii si taurii care stau pe strada aiurea, scrasnind din dinti in praful infernal din varanasi, sunt foarte istete: dimineata iau micul dejun cu stapanii lor, care le rup dumicati din portia lor, na fa vaco. apoi sunt mulse. apoi intreaga cireada pleaca prin oras, pierde vara, cutreierand strazile, oprindu-se pe la preteni si admiratori ca duduile elegante de bucuresti, casatorite cu soti bogati, vaci sfinte si boi sfinti. si seara tarziu se intorc cuminti acasa.

magazinul bouluiomul cu magazinul a deturnat un taur, l-a mulinat cu biscuiti si l-a bagat la dinsu in magazin. animalul face caca, pipi, flatuleaza si mugeste in cosmelia plina de matasuri. vanzatoarele, pline de veneratie, lasa clientela si dau fuga sa aduca mopul sa stearga urina vitei sau matura sa arunce-n strada balega si nimeni nu are voie sa se planga sau sa inghionteasca animalul saaaaau, fereasca dumnezeu, sa incerce sa il dea afara. iaca un loc in care, ca si la noi, boul este stapan, la propriu. pute a grajd dar afacerile duduie si negustoru si-a pus firma cu primul taur. asta de il vedem acum e nepotu.

somn la gange“The greatness of a nation and its moral progress can be judged by the way its animals are treated.”-a zis ghandi. orasele sunt intesate cu sanctuare pentru animale lovite, bolnave si stalcite, vitele sunt in temple si cainii sunt peste tot, cuminti, relaxati, uneori alergand o roata dar niciodata violenti. nu se face sa dai intr-un caine pentru ca si ei sunt incarnari ale lui vishnu si pentru ca si tu, intr-o alta viata, ai fost caine si nu-i normal sa-ti lovesti matusa sau verisoru. si de fapt de ce sa-l lovesti cand poti sa-l ocolesti simplu? in traficul turbat al indiei am vazut 3 roadkilluri, 3: 1 pisica, 1 pui de caine si inca un caine. atat. ma pune dracul sa ma apuc sa povestesc cazul asa zisului atac al maidanezului asupra copilului din parcul tei.  aruna isi da ochii peste cap. nu-i vine sa creada: “la noi ar fi fost dezbateri. s-ar fi cerut expertiza legistilor, ar fi fost interogata bunica. unde era bunica si ce facea ea si cum de au ajuns copiii atat de departe?”

DSC09936in mumbai, ascuns in inima bazarului de flori, este sanctuarul unde cainii si pisicile bolnave si chiar si pasarile de prada (da, pentru ca toate vietuitoarele care sunt aduse la sanctuar primesc hrana vegetariana si deci avem o problema cu soimul care nu vrea sa isi pape lintea) sunt aduse la odihna si tratament. sanctuarul are cateva zeci de vite, ingrijitori, grajduri, custi si stocuri de mancare, toate luate din donatiile cetatenilor, niste rupti in fund care nu au de unde sa bea apa dar care totusi gasesc 3 firfirei sa dea pentru sufletul animalelor. un papagal ciufulit incearca sa ma ciupeasca de deget. aruna mangaie o vaca intre ochi. in pacea din mijlocul isteriei megalopolisului, in ciuda mirosului de urina, gasesti exact atmosfera de pe copertile alora de la martorii lui iehova, cand tigrul se lua de gat cu iepurele, cerbul cu crocodilul si traiau impreuna fericiti in gradina edenului primordial. progresul moral al unei societati poate fi judecat din cum ne tratam animalele. india e la 7648 de ani departare de noi.

departe

1 comment
  1. Lucian said:

    Frumoasa descrierea. Seamana destul de mult cu anumite zone din Romania.
    Daca nu spuneai de unde e asi fi jurat ca am vazut potaia aia la Universitate.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: