adevarul despre stramosii nostri. adevarati

aeroportul este un ozn mare si stralucitor, aterizat nepasator in namolul de la marginea varanasiului. a fost dat in folosinta in 2012, mandria uttar pradeshului. am facut 1 ora si un sfert pana la el, croindu-ne loc cu coatele printre vitele tavalite pe marginea santurilor care zgarie drumurile. “fac lucrari de reconditionare a retelei de apa. au intarziat deja cu 2 ani. in allahabad, unde e inalta curte de justitie, s-au miscat ca niste praznei. aici..vai de capu nostru” se plange raaz.

raaz e sofer de taxi, conduce o broasca mare, neagra si batrana, hindustan motors. de pe vremea lui kennedy-zic eu. nici vorba, modelul din 2000, care de fapt e modelul din 1970, care e modelul din ’43, caci nu s-a mai obosit nimeni sa mai angajeze un designer, oricum moda o sa revina, s-au gandit fabricantii. si uite ca retro e ce se cauta acusi si hindustan motors sunt pregatiti sa va ofere un automobil din carton presat cu banchete pe arcuri, un soi de recamier, ca la bunica. daca-i merge claxonu, nimic nu mai conteaza. raaz balacareste administratia regiunii care e corupta si stupida: “s-au apucat sa schimbe tevile si sa sape strazile si traim in noroiul asta de 4 ani, dar nici acum nu au gasit teren ca sa inalte noua statie de epurare a apei. adica degeaba schimba tevile, ca apa tot murdara o sa ramana si totul se va duce in gange, in jos. si ei nu o sa termine decat la sfantu asteapta lucrarile”. asta cu sfantu-asteapta e de la mine. raaz a spus “never” dar fara obida, un “never” optimist, de om care este fericit in resemnarea lui. acum a lasat statia de epurare si vorbeste despre starea economica a indiei din perspectiva cheltuielilor cu educatia pe care le plateste pentru copiii lui.

vanzator-culegatorfata este profesoara si sta in allahabad. baiatul e tot acolo, student la politehnica. raaz plateste universitatii 80.000 de rupee pe an-”pentru ca asta este obligatia mea de parinte”. inca doi ani de zile si scapa, dar nu e usor. pentru ca explozia turismului in varanasi a dus la cresterea competitiei pe piata taximetrelor, mai multi soferi inseamna preturi mai mici. imi amintesc cum zilele trecute, doi francezi se laudau ca au platit pe 16 kilometri parcursi cu tuc-tucul, 100 de rupee, adica 1 euro si 20 de centi. mi-a venit sa le rup capul, una e sa nu te lasi ciordit la drumul mare si alta e sa profiti de sarmanosenia oamenilor astora, care nu au de ales si trebuie sa te duca pe 5 bani, ca sa aiba ce sa puna copiilor pe masa. “dar mai bine da-i in ma’sa de cartezieni”, zice james, celebru scriitor australian. sa ne intoarcem la raaz: “inainte” spune el “castigai 1000 de rupee. aveai din ce sa traiesti si puneai si de-o parte ceva. toata lumea avea aceeasi pereche de pantofi, toata lumea purta acelasi fel de pantaloni. acum au inebunit cu brandurile, cu diferentierea, cu marketingu si publicitatea. castigi mai mult dar toti banii ii arunci pe ceasuri si pantofi de sport care au o dunga nu stiu cum, care inseamna ca esti ca messi sau ca esti independent ca ronaldo”.

taraba varanasiin buza aeroportului e primul filtru de securitate: se uita la bilete si pasapoarte. imediat dupa e banda de scanare a bagajului mare. de el iti este atasat un sticker pe care il stampileaza un nene, spunand ca esti ok si n-ai pus o bomba intre sosete. cu bagajul stampilat te duci la checkin, unde mai esti verificat o data. coada serpuieste, lunga, lata, inodata, englezi si olandezi batrani care nu inteleg ce se intampla, sunt despicati de moise negriciosi, cu mustati, bisnitarii de aeroport, care baga in fatza tataiti americani cu sotii operate. “dar ce se intampla?” se ratoieste o chinezoaica la omul din spatele ghiseului check-in. “nu aveti stampilat bagajul, inapoi la banda de bagaje”, chinezoaica pleaca pufaind si, profitand de vidul creat, bisnitarul isi descarca pretioasa incarcatura de calatori biznis class. deasupra scrie “va rugam sa nu dati spaga, chiar daca va este solicitata”. exceptional.

un nou filtru-de data asta cel de securitate. este segregat, femeile pe-o parte, barbatii pe alta parte. femeile au un paravan in spatele caruiaaaaa, ceee? nu stiu. o sa vedem. gardianul care piaptana coada, da drumul la barbati si tine femeile in loc, o nemtoaica din spate maraie: “se simte puternic, nemernicul, uite cum tine el pe loc femeile ca sa lase barbatii sa treaca in fatza. un ticalos.” jupanul face semn ca sapatoriiputem sa trecem, ajung la paravan, o domnita in uniforma ma crucifica si ma sterge cu detectoru de metale. cand sa puna stampila pe bilet-caci da, si acesta trebuie stampilat-cade sub vraja inelului meu cu praf de stele. a doua suta persoana fermecata de inel. “de unde il ai?”, din america, “vaaai, e extraordinar de frumos”, e din plastic, “foarte frumos”, dar deloc pretios, e din plastic. femeia se uita la mine traznita, imi da biletul si imi face semn sa trec. columb a cucerit un continent cu bizbrizuri mai ieftine decat al meu. totul e sa observi oportunitatile.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: