Rezistența pasivă și de ce nu avem nevoie de un Ghandi

Prakash ne duce la muzeul Ghandi din Mumbai. Mani Bhavan, ăsta e numele vilei cu două etaje care, timp de 17 ani, a fost adăpostul lui Ghandi și incubatorul ideilor sale. Chiar dacă în 2010 a fost vizitat de Obama, muzeul arată boțit, ca un navetist cu bluzița șifonată. Pereții sunt scorojiți și, în antecamera tristă, de școală de țară, te-ntâmpină, năruit peste birou, un cetățean îmbrăcat în uniformă. O fi soldat, milițian, gardian, paznic, nu poți ști. Ne dă niște pliante trase la xerox, cu tușul fugit. Bustul de piatră neagră al lui Ghandi e împodobit cu un colan de cârpe iar Prakash se asigură rapid că știm cine e domnu de pe soclu: “Ghandi, Mahatma.”

ghandi Chiar el. La parter e biblioteca, la etajul unu sunt o serie de fotografii: Ghandi în Africa de Sud, avocat prosper, cu pălărie, vestă și ceas. Ghandi torcând. Ghandi și protestul sării. Ghandi în cârpe, în vizită la Londra. Ghandi și Charlie Chaplin, tare rău arăta Charlie Chaplin în poza cu Ghandi, nu l-aș fi recunsocut dacă nu scria jos că dânsu e. Pozele sunt proaste, neclare, mărite prea tare, imaginea cade în porii fotografiei, ca un trabant într-un crater pe șoseaua de la Târgu Secuiesc la Focșani. Cu litere mici este scris anul și, eventual, locul în care se află personajele din poză. Prakash zice că: “aici Ghandi e cu Nehru, cu primul ministru Nehru care era dintr-o familie foarte bogată și își trimitea cămășile la spălat și călcat la Londra. Imaginează-ți ce diferență era între el și Ghandi, dacă Nehru avea aduse cu vaporul cămășile de la Londra.”

pe moartePrin camera cu fotografii se plimba de la stânga la dreapta, urmărind cu ochi mijiți pozele neclare vreo 30 de turiști străini. Copiii s-au plictisit grozav și tropăie frenetic, unul din ei încearcă să flegmeze o păsărică, de la geam. Turiștii se opresc cu toții în fața scrisorilor, sunt două, pe care le-a scris Ghandi, una către Hitler și una către Roosevelt. Bapu le cerea celor doi să oprească războiul. N-a prea mers. Poate nu a ajuns poștașul la destinatar sau, poate, scrisorile au fost ciordite de copilul poștașului care colecționa timbre din India și uite așa ne-am făcut cu al doilea război mondial. Dintr-o eroare de poștaș.

Restul de săli de pe etajul intai sunt inchise pentru renovare. la doi avem niste diorame tip sicriu de animal de casa in care cateva papusele sunt priponite in momente dramatice ale vietii si carierei politice a lui mahatma. papusile au proportii ciudate si, toate, sufera de lumbago. copiii turistilor straini se distreaza nevoie mare. mai cu seama la sicriutul-diorama unde avem reprodusa scena asasinarii. langa camera cu diorame, este salonul unde statea ghandi, atunci cand era in mumbai. prakash zice: “vezi roata de tors? este a lui. el isi torcea singur hainele si asta a vrut, ca noi toti sa putem sa ne acoperim nevoile singuri, sa fim independenti. sa ne putem imbraca singuri si sa ne putem da de mancare singuri. sa nu mai depindem de nimeni altcineva.”

camera si salteaua unde tesea ghandigenul asta de delir determinist, suna cunoscut din china si vietnam. pe campiile din nord, cresteau langa case, furnale minione, unde cetatenii ar fi trebuit sa isi produca tacamurile si ustensilele de care aveau nevoie. fiecare gospodarie cu uzina ei de otel. protejat sumar de hainitele lui albe, ghandi nu pare sa-si fi pus problema: si totusi, cum as putea sa-mi fac singur ochelarii, sa-mi aleg dioptriile potrivite, sa imi construiesc singur un microscop sau motorul la masina?

prakash zice ca ghandi a vrut ca natiunea indiana sa fie libera, independenta si ca i-a aratat calea “prin noi insine”. asa cum spunea si partidul comunist roman. “uite, roata de tors a ajuns pe drapelul nostru national”. as fi zis ca e o floare. ptiu ce m-am mai inselat.

regele angliei si regele rezistentei pasivene indreptam spre vitrina unde sunt inchise cateva obiecte pe care ghandi le-a avut cu el in una din cele 4 incarcerari pe care le-a suferit. uite si un briceag. privindu-l ma intreb daca rezistenta pasiva a lui ghandi este solutia. si in ce situatii poate fi aplicata cu succes. sa fie cazul ucrainei? sa fie cazul palestinei? sa fie tibet sau panama? sa fie solutia in cecenia sau transnistria? sau poate in siria si in sudan, in nigeria si congo si liberia.

de fapt a functionat vreodata aceasta rezistenta pasiva? sau e totul o alta poveste,  cu un mosulet simpatic, care umbla-nfasurat in batiste, poveste care a luat o poala de oscaruri acum 31 de ani?

2 comments
  1. feher said:

    asa e. stanga nascuta la 1789 din care a crescut adevarata stanga taranista care, dupa revolutie, a devenit dreapta.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: