rezistenta pasiva si de ce nu avem nevoie de un ghandi

prakash ne duce la muzeul ghandi din mumbai. Mani Bhavan, asta e numele vilei cu doua etaje, care timp de 17 ani, a fost adapostul lui ghandi si incubatorul ideilor sale. chiar daca in 2010 a fost vizitat de obama, muzeul arata botit, ca un navetist cu bluzita sifonata. peretii sunt scorojiti si, in antecamera trista, de scoala de tara, te-ntampina, naruit peste birou, un cetatean imbracat in uniforma. o fi soldat, militian, gardian, paznic, nu poti stii. ne da niste pliante trase la xerox, cu tusul fugit. bustul de piatra neagra al lui ghandi, e-mpodobit cu un colan de carpe, prakash se asigura ca stim cine e domnu de pe soclu: “ghandi, mahatma.”

ghandi chiar el. la parter e biblioteca, la etajul unu sunt o serie de fotografii: ghandi in africa de sud, avocat prosper, cu palarie, vesta si ceas. ghandi torcand. ghandi si protestul sarii. ghandi in carpe, in vizita la londra. ghandi si charlie chaplin, tare rau arata charlie chaplin in poza cu ghandi, nu l-as fi recunsocut daca nu scria jos ca dinsu e.pozele sunt proaste, neclare, marite prea tare, imaginea cade in porii fotografiei, ca un trabant intr-un crater pe soseaua de la targu secuiesc la focsani. cu litere mici este scris anul si, eventual, locul in care se afla personajele din poza. prakash zice ca “aici ghandi e cu nehru, cu primul ministru nehru, care era dintr-o familie foarte bogata si isi trimitea camasile la spalat si calcat la londra. imagineaza-ti ce diferenta era intre el si ghandi, daca nehru avea aduse cu vaporul camasile de la londra.”

pe moarteprin camera cu fotografii, se plimba de la stanga la dreapta, urmarind cu ochi mijiti, pozele neclare, vreo 30 de turisti straini. copiii s-au plictisit grozav si tropaie frenetic, unul din ei incearca sa flegmeze o pasarica, de la geam. turistii se opresc cu toti in fata scrisorilor, sunt doua, pe care le-a scris ghandi, una catre hitler si una catre roosevelt. bapu le cerea celor doi sa opreasca razboiul. n-a prea mers. poate nu a ajuns postasul la destinatar sau, poate, scrisorile au fost ciordite de copilul postasului care colectiona timbre din india si uite asa ne-am facut cu al doilea razboi mondial. dintr-o eroare de postas.

restul de sali de pe etajul intai sunt inchise pentru renovare. la doi avem niste diorame tip sicriu de animal de casa in care cateva papusele sunt priponite in momente dramatice ale vietii si carierei politice a lui mahatma. papusile au proportii ciudate si, toate, sufera de lumbago. copiii turistilor straini se distreaza nevoie mare. mai cu seama la sicriutul-diorama unde avem reprodusa scena asasinarii. langa camera cu diorame, este salonul unde statea ghandi, atunci cand era in mumbai. prakash zice: “vezi roata de tors? este a lui. el isi torcea singur hainele si asta a vrut, ca noi toti sa putem sa ne acoperim nevoile singuri, sa fim independenti. sa ne putem imbraca singuri si sa ne putem da de mancare singuri. sa nu mai depindem de nimeni altcineva.”

camera si salteaua unde tesea ghandigenul asta de delir determinist, suna cunoscut din china si vietnam. pe campiile din nord, cresteau langa case, furnale minione, unde cetatenii ar fi trebuit sa isi produca tacamurile si ustensilele de care aveau nevoie. fiecare gospodarie cu uzina ei de otel. protejat sumar de hainitele lui albe, ghandi nu pare sa-si fi pus problema: si totusi, cum as putea sa-mi fac singur ochelarii, sa-mi aleg dioptriile potrivite, sa imi construiesc singur un microscop sau motorul la masina?

prakash zice ca ghandi a vrut ca natiunea indiana sa fie libera, independenta si ca i-a aratat calea “prin noi insine”. asa cum spunea si partidul comunist roman. “uite, roata de tors a ajuns pe drapelul nostru national”. as fi zis ca e o floare. ptiu ce m-am mai inselat.

regele angliei si regele rezistentei pasivene indreptam spre vitrina unde sunt inchise cateva obiecte pe care ghandi le-a avut cu el in una din cele 4 incarcerari pe care le-a suferit. uite si un briceag. privindu-l ma intreb daca rezistenta pasiva a lui ghandi este solutia. si in ce situatii poate fi aplicata cu succes. sa fie cazul ucrainei? sa fie cazul palestinei? sa fie tibet sau panama? sa fie solutia in cecenia sau transnistria? sau poate in siria si in sudan, in nigeria si congo si liberia.

de fapt a functionat vreodata aceasta rezistenta pasiva? sau e totul o alta poveste,  cu un mosulet simpatic, care umbla-nfasurat in batiste, poveste care a luat o poala de oscaruri acum 31 de ani?

2 comments
  1. feher said:

    asa e. stanga nascuta la 1789 din care a crescut adevarata stanga taranista care, dupa revolutie, a devenit dreapta.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: