guru, festivalul zmeelor si ziua profetului

pe 14 ianuarie, in india e ziua zmeelor. toate magazinele sunt inchise, eee, nu pot fi chiar toate magazinele inchise pentru ca, nu-i asa, mereu trece un turist cu portofelul cu burta, asa ca trebuie sa il ajuti sa care mai putin si sa-l coclesti, sa-l imbrobodesti, sa-i bagi in plasuta o pereche de pantofi din piele de camila, care se ruleaza ca un trabuc si put tot ca unul, de data asta ud. din dreapta se iteste printre stalpii bazarului din jaipur, un motociclist cu casca, dar fara motocicleta, care ne pofteste-absolut dezinteresat, asa cum tine sa ne marturiseasca-sa intram in templul krishna de peste drum, sa urcam pe terasa templului si sa ne jucam si noi cu zmeele. ca e gratis.

festivalul zmeelordupa o luna in india, miros plasatorii mai dihai ca pe mancatorii de usturoi. trazneste a facatura, dar parca-parca as vrea sa incerc si eu sa ma bat cu zmeul.

motociclistu fara motor continua sa ne sfatuiasca: “atentie mare la oamenii care se dau guru, ca nu sunt.” stiu fratello, e plin de impostori si la mine in tara. altceva? “daca astia cu magazinele de bijuterii va propun sa faceti transport de aur si giuvaieruri in europa, promitandu-va ca deveniti parteneri si taiati profitul pe din doua, sa nu puneti botu. asta e trafic. o sa fiti arestati. nu fiti fraieri”. dupa scurta alfabetizare in contrabanda cu aur, sarim la sporturi: “ce sport e cel mai popular la voi in tara?” fotbal. “si jucati?” nu. “nici eu nu stiu sa manipulez zmeul.” dar sigur stie sa manevreze oameni. in timpul conversatiei, ne-a trecut strada, ne-a bagat in templu si ne-a suit pe terasa.

jaipur pustiula picioarele noastre e jaipurul, deasupra noastra mii de zmee sughit, se framanta, tasnesc, tusesc. motociclistul dispare si e inlocuit de neha, o femeie pe la 40 de ani, infasurata intr-un sari vesel si cu mainile pictate cu hena. e stapana locului, ingrijitoarea templului krishna, mama unuia dintre luptatorii cu zmee, un baiat de vreo 12 ani, cu fiecare deget impachetat in leocoplast, ca o mumie miniona. de la ce? s-a taiat in atele zmeelor. “da-le si lor zmeul” comanda neha. imi fac loc spre baiat, impiedicandu-ma in firele zecilor de zmee lesinate, doborate, ucise in bataliile care se dau in aer. baiatul se executa, preda zmeul care se contracta, are un spasm, apoi tasneste mai tare, tras de un curent de aer. printre copii alearga un caine-lup isteric si rupe atele, in timp ce neha povesteste ca festivalul kiteurilor e, de fapt, sarbatoarea soarelui. ca pe 14 ianuarie se marcheaza trecerea intr-o perioada mai buna. casatoriile devin si mai auspicioase, planetele se pupa, se aliniaza, se invart si trimit tot norocul de pe lume catre pamanteni, catre indieni, catre jaipurezi, saracii primesc mancare si bogatii primesc sanatate si….

ziua profetuluituuuuuu-tuuuuuu-tuuuuuuuuuuuuuuu, claxoane isterice umplu strada ca o herghelie de mii de magari scapata intr-o ocna de sare. acustica-nu jucarie aici, in orasul vechi din jaipur. luptatorii cu zmee, neha si noi, alergam spre crenelurile templului li krishna.

pret de jumatate de ora, poate mai mult, strada se umple de drapele verzi, culoarea profetului, a carui zi de nastere musulmanii o sarbatoresc in anul asta tot pe 14 ianuarie. mii de barbati urland, cu esarfe legandu-le fruntea. sunt cate 15 intr-un tuctuc, cate 50 intr-un camion, iesind ca atele dintr-o haina mancata de molii, curg repezi ca un torent rau si toata agitatia iti ridica parul pe maini si pe ceafa. e o energie rea in aer, o furtuna electromagnetica pe care copiii cu zmeele o simt. si neha spune ca nu-i a buna. “arata a minoritate?”, ma intreaba si eu raspund ca nu. sunt multi, mii de oameni inveliti in matase verde, (desi sa stii ca musulmanii sunt opriti de koran sa poarte matase, zice neha), claxonand frenetic. “dar guvernul indiei spune ca sunt minoritari si le ofera bani, dar, in acelasi timp ii tine fara educatie. si ei se inmultesc, fac cate 8-10 copii, femeile stau acasa, cu totii nefiind decat o mare masa de manevra, pe care puterea o manipuleaza. o fabrica de voturi”.

ziua lu mohamedpe strada musulmanii curg, ocupand cele 3 sensuri de mers cu autobuze si cu biciclete si cu basculante cu benele pline, o uriasa mineriada religioasa, barbati cu fete schimonosite si pumni strasi. neha incepe sa povesteasca soptit, in urechea mea dreapta: in 2008, mujahedinii au pus la cisternele cu apa, uite-le colo jos, la intrarea in templu, au pus bombe. templul lui krishna s-a cutremurat, a dardait cuprins de frisoane si inima lui neha a inghetat, caci sotul ei era afara, vorbind cu niste oameni. barbatul a aparut clatinandu-se in usa, doua bucati de metal l-au lovit dar, miraculos, i-au ars doar camasa si pielea, nu au intrat in carne.

“daca nu era protejat de data, barbata-miu murea”. cine e data? “tata, guru-ul familiei noastre. el are grija de noi. nu stiu de ce iti spun astea, caci stiu ca voi, occidentalii nu intelegeti nimic din traditiile noastre”, neha se intoarce cu ochii-n lacrimi si priveste zmeele care au imbobocit peste oras.

maine intreaga poveste a lui guru-data-tata, cel care-desi a plecat dintre noi-nu e mort, ci doar se odihneste, descompus in molecule de pace.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: