uniunea sovietica si frica de rusi

decembrie 2000. in trenul care merge la moscova, ne suim 11 cetateni. avem 2 zile de mers pana la sankt petersburg, avem bautura cu noi si tone de tigari, pe care le pufaim frenetic in burdufu inghetat al vagonului, tropaind de pe un picior pe altul. ludu si kisbac boncaluiesc la usa compartimentului unei rusoaice infricosate, slaniceanu a terminat al patrulea pachet de john player special si are raguseala unui suporter brazilian de fotbal, funky canta, vamesii ucrainieni ne numara si prin garile sarmane, trenul e asteptat de femei imbrobodite, cu nasuri cirne si rosii, curgand in batice. vand mancare gatita, direct din oale aburinde, iti pun pelmeni, bors si placinta cu varza si carne in farfurii de tabla. ele stiu ca trenul o sa stea in statie o-hoo, deci nu le e groaza ca o sa ramana fara vesela.

vamesii rusi ma striga paluca, silviei ii zic si-via, sunt binevoitori, rad, isi dau coate cand vad adunarea de betivi, tavaliti in cusetele cu 4 paturi, cu cearsafurile mototolite, scurse pe jos. moscova-trebuie sa schimbam gara. si sa luam bere baltica. berea baltica, de 9 feluri, variind de la 0 la 9 grade. cetateanul moscovit si cetateanca moscovita, atarna nesigur/a pe scarile rulante care coboara in centrul pamantului, cu o baltica in mana. se bea in metrou, in trolebus, in fata blocului, in fata scolii, in farmacie si la casa de bilete. se bea bere, desi noi cu totii stim ca ar trebui sa se bea vodca.

trenul de sankt petersburg are mileuri pe masute, pe fotolii si perdea cu dantela la geam. dupa 4 ore, sau 6?-nu mai imi amintesc precis, ajungem in cel mai spectaculos oras pe care l-am vazut pana atunci. venetia-pisat, amsterdam-cacamaca. sankt petersburg te-ntampina cu uriasii mos craciun si baba craciun, o blonda cu parul lung, prins sub tiara, nu sare de 25 de ani, desi rusii spun ca e nevasta lu mos craciun, dinsa pare mai degraba fi-sa. cele doua statui de placaj cresc, imense, langa ermitaj.

pe una dintre strazile care alearga spre neva, in  zapada din fata carciumii, doua femei in blanuri de vulpe polara, blonde si superbe, isi cara pumni. fiecare a insfacat reverul hainei inamicei si, cu mana libera, ii loveste obrazul, nasul, ochiu, fara sa o scape insa din stransoare. fiecare pumn, arunca pe spate destinatara dar aduce inainte, dezechilibrand, expeditoarea. femeile, aseazate comod in fund, se bat cu eleganta unor figurine de ceas medievale. langa, bine infipte in zapada, sunt doua cutii de baltica 9.

ucraina si rusia. de ce tinem cu una, de ce o uram pe cealalta? e cartea de marti si va recomand “among the russians” a lui Colin Thubron. scrisa in ’80, este o carte de calatorii unica, dupa cortina de fier. o descriere precisa a ceea ce a fost uniunea sovietica si de ce trebuie sa ne temem de ea.  daca pentru un vestic, uniunea sovietica e departe, moarta si ingropata, sub bolovanul anilor ’90, pentru noi uniunea sovietica nu a murit niciodata. vorba cantecului “ea nu este moarta, ea doar se transforma”

cartea o gasiti pe amazon sau la libraria “anthony frost”, langa magazinul muzica.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: