jurnalisti platiti de ei vs jurnalisti platiti de noi

aseară am fost la o dezbatere despre toamna românească, organizată de grupul ”niște cetățeni”. toamna românească a venit după vara turcească și după primăvara arabă, deși toamna noastră a fost cam scurtă și anemică și încadrarea sa într-un anotimp revoluționar, mi se pare la fel de forțată ca cea a lui adrian păunescu în panteonul poeților naționali. numele evenimentului a fost presă vs. preș și a fost mai mult o dezbatere lingvistic-deontologică, unde jurnaliștii s-au luat de gulerele cămeșilor: ”jurnalistul meinstrim este jurnalistul cocalar”-a zis o voce. ”bre, cum îți permiți să zici de mine că-s cocalar și plătit? că uite eu lucrez la cutare stație de radio și nimeni, niciodată nu mi-a zis ce să spun și ce să fac”, ”păi haideți să definim ce înseamnă jurnalismul independent”. nuanțe, grade de comparație, obiectivitate, lipsă de obiectivitate, există obiectivitate și ce este ea? stați, nu generalizați, sunt și jurnaliști de la presa meinstrim, care își fac treaba, dar totul depinde de politica editorială a publicației unde lucrează. ”păi dacă nu-i convine, dacă publicația respectivă nu spune adevărul, jurnalistul cu sufletul curat ar trebui să-și dea demisia și să plece acasă” zice un domn din sală. Matei Budes spune că poate jurnalistul cu sufletul curat are copii, la fel de curați la suflet, pe care trebuie să îi hrănească.

cei din sală dezaprobă, conștiința e mai importantă decât stomacul și jurnalistul trebuie să plece în alt loc, care îi permite să-și facă meseria. și din ce să trăiască frățiorilor, să ia un miel în brațe și să-l plimbe pe la stația de metrou, ”vasilică cu noroace, dă un ban, da știi că face?” sau să-și agațe de gât, ca brahmanii indieni, un bol de alamă, în care poporul să arunce, din milă, niscaiva gologani?

se poate și asta. se cheamă crowdfunding. băieții de la casa jurnalistului trăiesc din astfel de donații. nu-mi dau seama cât de bine, dar nu prezintă semne de subnutriție. e drept, Radu Ciorniciuc e slăbuț, nu cred că mănâncă mult. și, la vârsta lui, poate că-l mai ajută părinții cu o pereche de șosete. dar ce te faci cu ăia care nu au avut bani de prezervative și au copii de ținut, grădinițe de plătit?

ați da bani pentru proiectele jurnaliștilor independenți, adică alde Rise Project, Casa Jurnalistului, blacksea și cine-o mai fi?

grenada întrebării e prinsă de Cătălin Georgescu, acest Luminița Huțupan al discuțiilor despre obiectivitate-etică jurnalistică-finanțare și aruncată în poala lui Ciorniciuc: ”ia zi domnu`, voi câți bani câștigați la Casa Jurnalistului?”. E ok, suntem bine-declară neconvins Ciorniciuc. Paul Radu-intimidant prin experiență și, în același timp, un soi de sfiosu din albă ca zăpada, spune că și ei, la Rise, au proiecte de crowdfuning și uite, în doua luni, au strâns 400 de euro. ”mi se pare bine” adaugă repede.

Mie mi se pare îngrozitor de puțin, căci vorba aia, eu vin din publicitate. Unde 400 de euro sunt restul de la pâine.

Ioana Moldovan cere publicului să răspundă la întrebare: ați finanța proiecte jurnalistice speciale, adică ați da bani din buzunarul vostru ca Matei, Radu, Paul și restul de jurnaliști neplătiți de moguli, să vă aducă informație nefiltrată printr-o politică editorială tarată de interese comerciale?

tăcere. deci? publicul îngână un da, nimic clar, nicidecum decis. dar totuși un da. Laurențiu Diaconu Colintineanu le-a spus, de mai multe ori, pe bună dreptate, ”presa e un biznis, oamenii care scriu trebuie să trăiască, să își câștige un salariu. ceea ce nu înseamnă că sunt niște plătiți, ci că își fac meseria”.  în sală, întins ca o plăpumioară peste cei prezenți, e un idealism plin de așteptări, care ține de cald naivității-nișate a generației ”neam săturat”. îmi pasă de roșia montană dar nu-mi pasă ce pune pe masă sau dacă are bani de țigări, jurnalistul care scrie despre roșia montană. vreau să știu mai multe despre gazele de șist dar nu vreau să știu din ce-și plătește ziaristul independent telefonul și benzina.

aș putea continuaaaa hăăăăt, dar n-are sens. ca să-nchei totuși optimist, uite cum merge treaba în turcia, o țară în care mass-media este geamănă univitelină cu cea din românia. după ce citiți, vă aștept să spuneți ce gândiți.

https://cpj.org/2014/02/attacks-on-the-press-turkey-analysis.php

1 comment
  1. tuslama said:

    mi se pare mie sau nu s’a schimbat nimic in capu publicului si jurnalistilor dezbatatori, in ultimii 10-15 ani? parca e o intoarcere in timp. sigur, pe atunci nu exista atata net si nu se faceau articole pe banii fundatiilor straine. se faceau ziare de’a dreptul.
    o fi de la schimbarea generatiilor?

    si inca o chestie – 400 de euro?! in doua luni? bani de tigari.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: