muzeul durerii in cur

biserica neagra, prima scoala romaneasca, cetatea si muzeul de istorie din piata sfatului (pe vremea copilariei mele piata 23 august). ai zice ca avem in brasov o sumedenie de muzee, chiar am fost facuta pioniera intr-o sala cu mihai viteazu si stefan cel mare, stand cuminti la coada, dupa tovarasul nicolae ceausescu si tovarasa, in marime naturala, tintuiti de perete-ce premonitie a avut artistul-ca la targoviste, in decembrie 1989. cu toate astea, eu cred ca am crescut intr-un oras fara muzee. un oras acultural, care nu s-a schimbat defel, sarmanu. da, e drept, au curatat de rahati turnul alb si l-au umplut cu armuri si sabii, kitsch fals-medieval. si au pus un acoperis de sticla turnului negru, alta viata, nu mai vin rocarii sa dea cu petarde, sa sperie gravidele din maternitate.

dar restul, ce s-a intamplat cu ele? cetatea? loc de nunti si cumetrii, cu chelneri la fel de primitori ca o populatie asediata, care, in sfarsit, cedeaza si deschide portile in fata ostirii inamice. biserica neagra? niciodata deschisa in weekend; cand am reusit-acum vreo 5 ani-sa intru in ea, nu existau nici audioguideuri, nici flyere, nicio urma de informatie despre monument. turistii japonezi umblau cu gatul frant, capul cazut pe spate, gura cascata  si ochii cat farfurioarele, incercand sa priceapa ce-o fi de priceput din covoarele de pe pereti, orga tacuta si picturile ascunse in penumbra.

muzeul de arta? un parter trist, inghesuit, vis-a-vis de cladirea primariei. genul ala de loc sters si trist unde te astepti sa dai peste functionari care nu au aflat ca brasovul nu se mai cheama orasul stalin: serios? de cand? “de cand a murit stalin, in ’53. martie”, noooo, pe bune? si noi in ce an suntem? “2014.”

prima scoala romaneasca : un alt loc unde se “ungeau” pionieri. nu i-am mai calcat pragul de prin ’94, cind am facut un articol pentru ziar, nu mai tin minte exact, parca era ceva despre o carte straveche aflata in posesia muzeului.

imi amintesc de busan, un soi de constanta a coreei de sud. avea de la muzee de istorie de 5 feluri, la muzeul cinematografului, animatiei, muzeul kim-chiului (mancare traditionala) si muzeul dedicat lui teddy bear. muzeul copilariei si muzeul iluziilor optice. muzeul instrumentelor muzicale din toata lumea si muzeul insectelor.

la ei se poate. la noi, daca nu faci carciuma, sala de bingo sau mall, nu ai nicio sansa. brasovul nu are nimic despre revolta muncitorilor de la steagu rosu, din 1987, nimic despre traiul in comunism. nimic despre mamaliga, ostropel sau mujdei, nimic despre transhumanta, ciobani sau urda, despre sasi si despre evrei. macar despre adrian sarbu sau tiriac, ca tot sunt copilasii urbei, am fi putut sa avem ceva. dar de unde bani dragii mosului. de unde bani si pe cine ar interesa?

brasovul nu are nimic. ce rost ar avea? orasul intreg este un muzeu: muzeul durerii in cur ca nu avem muzee.

hai mai bine sa mai punem niste flori pe-un rond de circulatie.

2 comments
  1. AlexT said:

    Păcat; sunt din Brașov și se pare că lucrurile au rămas cam la fel. Doar în Biserica Neagră au pus un ghid 🙂 altfel..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: