De ce nu-i bine să citești acum Urzeala Tronurilor
Anul trecut pe vremea asta, un prieten m-a întrebat dacă mă uit la Game of Thrones. ”Nu, nu mă uit. De fapt am tras cu ochiul și am văzut prea multe țâțe și carne dezvelită, pare mai facil decât un film cu Jojo și Florin Călinescu, făcut la studiourile MediaPro.” Dar ai citit cărțile? a continuat prietenul să mă chestioneze. ”Nu, nici nu știam că sunt cărți.” Sunt sorela, chiar 6 volume.
Mă uit acum la ele, cum umplu un raft de bibliotecă. 6 înmulțit cu, în medie, 700 de pagini face 4200 de pagini umplute de domnul George R.R. Martin. Primele două cărți le-am terminat într-o săptămână. Următoarele două în zece zile. Și ultimele două în două săptămâni. Și acum ce fac? Ca un fumător căruia i-a pocnit bricheta și nu poate să-și aprindă nenorocita de țigară, am intrat în sevraj în câteva ore după ce am lăsat jos ultimul volum. Când iese oare următorul?
2015 în cel mai bun caz, zice internetu. Mă uit la poza lui George R.R. Martin și mi se pare un moș cam șubred. Treci domle și scrie, ești cretin, îți bați joc de noi? Mă gândesc cu milă la cititorii care au avut nenorocul să se-mpiedice de ”A Game of Thrones” în 1996 și să rămână agățați până în 1998, când a apărut ”A Clash of Kings”, să-și roadă unghiile până îm 2000 când a ieșit ”A Storm of Swords” și să se dea cu capul de pereți până în 2005, când a dat dumnezeu să apară ”A Feast For Crows”.
Moș Martin nu se grăbește nicăieri. I-au luat alți 6 ani, din 2005 până în 2011, să scrie ”A Dance with Dragons”, atât de mult încât trupa Dinosaur Feathers a scos și-un cântecel ”Please, please George”. A mers. Cică la 3 săptămâni după apariția cântecului, a ieșit și cartea în librării. Dar după 6 ani de așteptare.
Ca să omor timpul, am început să mă uit la serial. Eeeeee, dar în carte nu e așa și fii atent că aici nu ar trebui să facă asta ci….Frustrant. Sugestie: așteptați să iasă și ultimele două volume, 2020-2022, când le-o scoate nea caisă. Dar așteptați până atunci ca să le aveți pe toate. Și să evitați astfel suferința inutilă a sevrajului.
N-am tras nici măcar cu ochiul, însă, după ce am aflat că ar fi inspirat(e) din „Les rois maudits”, nu voi îndrepta spre ele (cărțile) nici un sfert de bucă (de cur). Nu de alta, dar și ”gigantica” operă a lui Maurice Druon este tot un kitsch – fără zorzoanele IT (altă epocă, alte mijloace).
mai o fost unu’, tot asa. jordan? cu wheel of time? chiar o dat coltul inainte de final, altcineva i-a scris ultima bucata. … de atunci am zis ca nu mai ma apuc de citit chestii de-asta daca nu-s cu povestea terminata. asa ca ultima carte aparuta a ramas pe raft necitita. cind o sa fie gata o sa le citesc, dar de fumat nu ma mai apuc 😉
eu nici nu citii cartile, nici nu vazui filmele. Ma uit ca nu mai am loc in biblioteca unde sa bag inca niste carti. Oare le gasesc pe la vreo biblioteca… ?