Între pisica erou și cea executată cu sapa
Când eram mici, frate-miu a găsit un pui de pisică și l-a adus acasă. I-am spus Pisicel. Avea o prostie împiedicată, de câine bătrân, chiar și la pubertate. Un soi de Emil Bobu al mâțelor, singura pisică din lume care a căzut de pe scaun, de la 42 de centimetri de sol și și-a scrântit piciorul.
Vara am luat-o cu noi la Bragadiru de Teleorman, unde am sperat să o integrăm în rândul pisicilor din curtea bunicilor și să o lăsăm acolo. Noi, copiii, nu vroiam asta. Părinții însă se săturaseră de mirosul de urină de mâță-n casă. Era 1984, nu se găsea nisip special de pisici, am ciordit cu taică-miu niște nisip de la groapa de sărituri în lungime de la școala nr.3 și l-am pus într-o ramă de insectar. Ne chinuiam sa îi găsim ceva, cât de cât civilizat, de mâncare. Oscilam între parizer tăiat mărunt amestecat cu pâine înmuiată în ceai și miez de pâine combinat cu ou. Lactate ioc. Vremuri în care mai bine creșteai o muscă între geamuri, dacă te apuca dorința fierbinte să ții un pet.
Așadar am lăsat pisica la țară și ne-am întors la Brașov. La vreo două luni, când maică-mea a dat ceremoniosul telefon la centrala comunei, a aflat că Pisicel a fost asasinat. Mai precis executat de către faimosul vecin Ion al lui Păpușe (păpușă de porumb, nu avea nicio legătură cu jucăria de fetițe). Țăranul Păpușe tocmai fusese la pescuit, prinsese în Vedea cea uleios de motor curgătoare niște baboi cât degetu, pe care îi pusese într-un lighean de plastic, pe jos, în curte. Pisicel s-a întâmplat să treacă pe lângă lighean, omul a zis ”Zââââââât d-aci boală!”. Dar Pisicel era de la oraș, habar nu avea ce e aia Zâââât, așa că nu s-a clintit și a continuat să-și miște mustățile, amușinând de la 1 metru peștii lui Ion. Enervat la culme de lipsa de reacție a mâței, interpretată ca un semn de obrăznicie, frondă și poate chiar viitoare revoltă, Păpușe a luat sapa și i-a tăiat capul lui Pisicel.
Pe cuvânt. Țăranul i-a tăiat capul pisicii pentru că nu a plecat când a zis ”zââât” și pentru vina de a pofti la baboii lui.
30 de ani mai târziu, urmașii lui Păpușe taie capete de câini, smulg ciocul la berze și urlă că odraslele lor nu sunt în siguranță pe străzi. Iar de alaltăieri, aceeași oameni care au răcnit la Romană, cerând dreptate pentru copilașul intrat în curtea unui depozit părăsit, sfâșiat de câinii paznicului (sau nu, că nu mai știm dacă s-a stabilit cu certitudine că a fost ucis de acei câini), își pasează în draci, veseli nevoie mare, acest videoclip: https://www.youtube.com/watch?v=Bg6fQAW3vz8
În spot, vedem o pisică aruncându-se hotărâtă asupra unui câine care sfâșie piciorul unui copil. Acesta se plimba cu bicicleta pe domeniul public, pe trotuar, câinele vecinului-o corcitură ceva-iese din curte și îl atacă, total neprovocat. Mama copilului nu iese cu sapa, nu zice nimic de vecin, nu cere daune, nu cere eutanasierea câinelui, nu se strânge un sobor de preoți. Pune un video pe youtube, zice că putea fi mai rău. Și atât. Nu se dau acatiste sau se învață metode de otrăvire a potăii agresive.
S-a întâmplat, câinele nu e săltat de hingheri, nu apare primarul și senatorul nu-și face campanie electorală decorând pisica. Se trece cu grație peste incident. Și cu niște copci. Asta se întâmplă când nu ai un Mândruță și o sectă de mame isterice, gata să te linșeze atunci când nu ești de acord cu ele.
PS. Mâine ar trebui să vorbim și despre acest caz http://stirileprotv.ro/stiri/socant/au-scapat-la-limita-de-o-moarte-ingrozitoare-un-roi-de-albine-furioase-a-atacat-5-adulti-si-un-copil-doi-cai-au-murit.html. Ce face comitetul mamelor care urlau la atacurile câinilor? De ce nu avem o legislație care să permită eutanasierea albinelor periculoase? Sau măcar să înfințăm hingherii de albine?
feher 
Sefule, cainele din video a fost dus de catre stapani la adapost si va fi eutanasiat.
Iar povestea cu pisica se vede ca e minciuna. A vazut cineva ca pisica statea la un metru si doar adulmeca baboii! si la surprins pe papusa tocmai atunci cum dadea de nebun cu sapa in pisica nevinovata. intalnire de gradu trei.
sa nu intelegi ca aprob actele de cruzime impotriva animalelor. nu e bine ca unii spanzura pisici etc.
Insa voi, prin eludarea realitatii si inventarea de povesti de cruzime impotriva animalelor in scopul lasarii acestora pe strazi aveti probleme grave de sanatate mintala. Si un grad redus de inteligenta.
esti prost si n-ai priceput nimic. nu stiu ce cauti pe aici. pa
Poate vă mirați acum, dar situația juridică a roiurilor de albine e reglementată de aproape 2500 de ani, din vremea dreptului roman. În prezent, art. 576 alin. 3 din Codul civil român intrat în vigoare în 2011 prevede: „Roiul de albine trecut pe terenul altuia revine proprietarului acestuia numai dacă proprietarul roiului nu îl urmăreşte sau încetează să îl urmărească timp de două zile”. Așadar, dacă te înțeapă o albină, nu e necesar să întrebi: „Ce ați făcut dv., d-nă albină, în ultimii 5 ani?” Ca să știi de la ce mogul de albine să ceri daune trebuie să întrebi doar atât: „Din ce roi faceți parte și ce plm ați făcut dv., d-nă albină, în ultimele două zile?”
Andrew, eu tot primesc pe mail oferte cu ‘capcane pt pisici’ care sunt cica foarte eficiente si sunt de doua tipuri: unele il prind viu, altele omoara animalul. Eu am dus o pisica la tara si un vecin i-a spart capul pe ca s-a dat la pui. Povestea asta e chiar pe bune. Am dus si caine la tara si bunicii sotului l-au dus pe camp (legat in sac) pentru ca furat oua din cuibar. Tot asa sunt tarani care duc puii pe camp si apoi se mira ca exista caini vagabonzi. Animalele fara stapan sunt fara stapan pentru ca oamenii le abandoneaza. Daca ai sa pricepi asta n-ai sa-i mai jignesti pe cei din jur. Si da, reactia publicului e de-a dreptul imbecila si subiectiva. Citeam de la un prieten pasarar ca nu stiu in ce sat un om a fost muscat de vipera iar primarul s-a apucat sa faca publicitate satului respectiv pt ca o vipera vie e 1500 lei, dar nu s-a apucat sa le spuna dobitocilor sa isi lucreze terenurile ca sa nu se mai adune serpii prin iarba…
@andrew oamenii sunt atat de cruzi cu animalele incat iti pot confirma ca uciderea unei pisici cu sapa e posibila… am asistat in copilaria mea la o scena similara la fel de gratuita. am vazut copii care au lipit cu superglue coji de nuca de labutele unui pisic si care mai c-a murit din foame pentru ca nu se mai putea deplasa. am vazut copii care tineau o pisica de-asupra unui foc pana au simtit miros de ars. bucura-te ca nu ai asistat la asemenea nebunii. iar acesti copii au fost crescuti de niste adulti la fel de lipsiti de respect pentru viata altor fiinte.insa mesajul de mai sus nu era pentru incurajatul abandonului pe strazi a animalelor, ci de a sensibiliza oamenii fata de alte fapturi. si apropo, atunci cand cineva e capabil de cruzime fata de animale, fii sigur ca va fi oricand capabil sa se comporte asa si fata de oameni. orice psiholog ti-ar putea spune asta, nu doar iubitorii de animale. dar daca tu preferi sa-ti vari capul in nisip si pretinzand ca daca tu nu le vezi, problemele nu exista, nu astepta ca toti ceilalti sa faca la fel!
In tara noastra, actele de cruzime sunt “normale” fiindca anormalii printre care traim sunt niste redusi mintal, care ucid un animal ca fura un ou in loc sa-l hraneasca corespunzator, sa-l educe sau macar sa-l tina departe de cuibar…
In tarile civilizate exista protectia animalelor si politia animalelor, asadar doamna din filmuletul cu copilul atacat stie ca nu trebuie sa mai adune inca 5 mame nervoase sa isi faca publicitate la Maruta si alte emisiuni de “real succes si interes”, stie ca nu trebuie sa isi faca singura dreptate (ce or intelege unii prin dreptate, ca la noi se intelege cu injurat si dat cu paru’) fiindca la ei pe strada nu exista caini vagabonzi care sa atace copiii, iar stapanii cainilor agresivi sunt amendati sau chiar fac puscarie, iar animalul este supus unor teste ca sa se afle gradul de pericol la care sunt expusi oamenii in jurul lui, iar daca nu raspunde bine si este considerat periculos, este luat si dus in locuri speciale unde se incearca reabilitarea comportamentului inainte de a fi eutanasiat, precum exista si tari in care este chiar eutanasiat fara alte incercari…
Si sa va mai spun ceva: nu exista caini rai, ci doar stapani rai! Iar pisicile, D-zeule, pisicile astea ce va mai fac de merita chinuite?
Nu-mi place sa vad animale (in special caini) pe strada si cred cu tarie ca locul lor nu e acolo, nu-mi place sa le vad chinuite, calcate de masini, batute si otravite de nebuni sau moarte de foame in adaposturile (sau mai bine zis lagarele) noastre groaznice dar nici sa le “eutanasiem” cu lopata si curent electric nu se poate! Fiindca la noi asta inseamna defapt eutanasierea lor… Solutia? Ei, bine, nu o stiu exact, sau nu ne convine pentru ca presupune mult prea multi bani investiti in caini, iar la noi asa ceva e de neconceput…
Asa ca nu mai dati vina pe unii si pe altii, nu va mai jigniti si judecati intre voi care e pro sau contra eutanasierii si nu mai spuneti povesti lacrimogene, sau postati filmulete care ma ingrozesc, luptati pentru posibilitatea introducerii campaniilor de educatie in scoli (mai ales in sate) si de schimbare a mentalitatii oamenilor printre care traim… pentru ca la infiintarea politiei animalelor, a unor adaposturi normale, sau a unor legi care sa apere animalele in mod egal si neabuziv nici macar nu visez la noi! Dar inca mai pot spera…
Si la noi exista legi care protejeaza animalele si care incrimineaza ca infractiuni omorarea animalelor fara drept, ranirea sau schingiuirea etc. Problema e ca intr-o tara cu mentalitate balcanica ca a noastra, legile nu se aplica asa cum se aplica in occident.
Pe scurt, noi am facut multe denunturi penale pentru cruzimi impotriva animalelor insa aproape de fiecare data procurorii sau chiar unii judecatori i-au scos basma curata pe pitecanropii acuzati, cu niste argumente halucinante. Exemplu: un imbecil isi bate cainele regulat, sub ochii vecinilor, timp de luni in sir. Intr-o dimineata, unul dintre vecini il vede pe imbecil sapand o groapa in care se pregatea sa-si in ingroape cainele. Suna la noi cu baniala ca animalul a murit din cauza batailor. Mergem cu politia dezgropam cainele, il trimitem la analize, aia de la DSV descopera o rana foarta urata in zona inghinala, cu un hematom de 8-10 cm. Nesimtitul zice ca animalul a murit spanzurandu-se accidental de un gard pe care l-a sarit de frica tunetelor dintr-o noapte. La analize nu se gaseste nicio leziune la nivelul gatului. In fine politistii audiaza un vecin, refuza sa o mai audieze si pe nevasta-sa si pe alti 10 vecini care au asistat la batai, pe motiv ca sunt suficiente probe incat sa-l trimita in judecata. Povestea se termina insa abrupt si idiot ca la noi, cu un ditamai NUP-ul. Motivatia e mai absurda decat cele mai absurde fantezii ale lui Kafka. Cica din declaratia martorului nu rezulta ca animalul ar fi fost batut chiar in ziua de 6 iulie (inaintea noptii in care a murit) ci undeva pe la inceputul “lunii iulie”. Maimmult decat atat, marturiile vecinului audiat (si ale sotiei lui neaudiate) sunt “conditionate” pentru ca cei doi sunt considerati parti vatamate, daca au sesizat autoritatie (cu alte cuvinte, daca sunt martor la o talharie si sn la 112, marturia mea va fi apa de ploaie pentru ca sunand la politie, am capatat calitatea de parte vatamata.)
Idiotii! Mda… asta e tara, astia-s oamenii, astea-s legile si mai ales…astia-s judecatorii nostri! RUSINE!!!
Si Alex,
cu parere de rau, dar noi nu vom putea castra niciodata toti cainii, pentru ca tocmai spuneam: oamenii nu-si sterilizeaza animalele din casa/curte si continua sa arunce pui in strada.
Ar trebui sa existe o lege privind acest aspect si sa fie pedepsiti cei care nu o respecta, nu cu amenzi, ci cu puscarie!
Dar cine sta la noi sa verifice asa ceva? Cum spuneam, din nou, avem si noi nevoie de Politia Animalelor, care sa-si faca treaba… dar de unde bani, de unde fonduri, de unde intelegere si binevointa? Si deja sunt mult prea multi caini! Fiind o tara saraca, nu ne permitem sa ii ingrijim cum trebuie, nu ne permitem multe…
Apoi mai e problema babelor nebune care hranesc in jurul blocului caini, oameni care ii iau din adaposturi dar nu-i tin in casa, ii tin tot in fata blocului!
Cunosc personal o astfel de senila inconstienta care ia periodic de la adapost cate 2-3 caini (ar lua mai multi dar nu i se permite) din care unul este “sufletelul ei”, dar care este un caine extrem de agresiv. A muscat de nenumarate ori vecini si sare la copiii care trec pe langa bloc, urmat de restul de alti 5-6 caini care-si fac veacul pe acolo fiindca-i ia dementa inapoi pe rand “ca sunt ai blocului si ne apara”…. ORI ASA CEVA, in sinea mea, NU SE FACE!
Daca vreti sa-i ajutati, adoptati oameni buni caini (nu mai cumparati din pet-shopuri sau de la crescatori), luati-i din adaposturi dar tineti-i in casa, nu in fata blocului, pe strada!!!
Oricum, solutia exacta tot n-o vad. Eu cred ca trebuie facuta reclama la televizor si radiouri, duse adevarate campanii de educare in masa, mai ales a copiilor in scoli, facute publice institutiile in care poti avea incredere ca daca faci o donatie, banii aia se duc in beneficiul animalelor, nu in buzunarul conducerii/ angajatilor si in burtile deja umflate ale celor nesatui de atata furt si minciuna!
Eu in afara de Robi (Asociatia pentru protectia animalelor Robi) si Camera cu Pisici (pe care-i stiu de pe Facebook) nu cunosc si nu am mai auzit de altii care lupta pentru animalele astea si chiar vor/ incearca sa schimbe ceva.
A, pardon, mai stiu si de Vier Pfoten, de la niste prieteni. La unii din acestia au donat bani si paturi niste rude si au mai facut voluntariat si “reclama” niste cunostinte.
Dar va rog, faceti lobby pentru introducerea unor amenzi serioase, pentru crearea Politiei Animalelor… Cat timp proprietarii nu isi castreaza cainii, din satele invecinate sunt adusi cu masina in Bucuresti (un caz am intalnit si eu, citat: “l-am facut bucurestean”), problema nu va putea decat sa creasca… Am vazut nenumarate filmulete adorabile sau ingrozitoare, asociatiile l-au facut pe Basescu sa dea inapoi si il stim cu totii cum este, dar nu am vazut nicio campanie serioasa de modificare a legislatiei, presiunea nu a fost utilizata decat pentru impiedicarea eutanasierii. Si nu e nevoie nici de multi bani de la buget. Sunt convins ca toti am contribui mai mult daca ne-am lamuri ca se urmareste un plan coerent si ca donam banii unor oameni care stiu ce fac.
Ceea ce i s-a intamplat lui Pisicel este o tragedie si faptul ca numarul acestor sadici irationali a ramas foarte ridicat este foarte grav si tuturor ar trebui sa ne fie rusine ca ei se manifesta in continuare in jurul nostru cu impunitate.
In privinta albinelor, analogia nu rezista. Nu e ca nu exista legi pentru eutanasierea albinelor, nu exista legi pentru protectia albinelor. Daca, sa zicem, un grup de albine salbatice si-ar face o colonie in Bucuresti (sau intr-o periferie) si ar fi descoperite chiar si inainte de a se intampla vreun dezastru, sunt convins ca albinele respective ar fi eliminate fara prea multe discutii.
In privinta cainilor din Bucuresti ar trebui in primul rand sa fim de acord daca exista o problema sau nu. Eu zic ca exista. Nu am o solutie, as prefera castrarea (dar se straduiesc cel putin de prin 2002 – sunt destul de in varsta sa-mi amintesc discutiile cu Basescu si faptul ca el a cedat in cele din urma, etc) combinata, probabil si cu educarea/amendarea celor care aduc caini in bucuresti/nu-si sterilizeaza cainii si arunca urmasii in strada, etc. Mi s-ar parea o solutie proasta si, mai ales, ineficienta dar as putea accepta si eutanasierea acum. Pe de alta parte, adevaratii sadici mi se par cei care nu vor sa se faca nimic si sa lase o inmultire necontrolata, aruncari in strada, libertartate ce sa mai. Acum este ok dar daca nu se face nimic, in cativa ani atacurile se vor inmulti, populatia va ajunge sa depaseasca un prag critic si atunci oamenii chiar vor dori eutanasiere. Si nu vor fi 50,000 de caini, vor fi un milion.
Alianta pentru Combaterea Abuzurilor are o solutie la aceasta problema. Ei opereaza mai ales in Brasov, oras care a fost curatat de caini fara stapan. Nu prin eutanasiere ci prin castrare.
Va las adresa de email a presedintelui organizatiei. claudiu.dumitriu@outlook.com
In cazul in care va intereseaza acest subiect, il puteti contacta si va poate ajuta cu foarte multe informatii.
Multumesc, nu e nevoie sa caut pe cineva, daca spuneti ca se poate rezolva prin castrare va cred. Mai este o problema. Am citit mai multe articole, unele mai emotionante, altele mai putin emotionante. Ceea ce nu am vazut deloc in aceste articole, scrise de oameni in care am incredere pentru ca ii citesc de ceva timp si, cumva, ajungi sa empatizezi cu ei, ceea ce nu am vazut este o sugestie practica. De fapt, a fost o singura exceptie, sugestia practica obisnuita este “adoptati un caine”. Nu pot sa adopt un caine, stau in garsoniera, sunt plecat 6 luni din 12, si, din punctul meu de vedere un caine are nevoie de spatiu, de o curte. De abia ne descurcam doi oameni acolo daca ar mai aparea si un caine ar fi chiar interesant. In plus, toate asociatiile pentru protectia animalelor care isi fac reclama si cer fonduri au credibilitate zero. Eu nu le pot deosebi unele de altele si, de cate ori se intampla o tragedie, afli ca acel caine era adoptat, de fapt de una dintre asociatii si lasat la loc in strada ba poate chiar nu era castrat. Aceste asociatii par profitabile mai degraba pentru fondatori si dorinta lor este sa eternizeze problema pentru a isi pastra venitul. Nu mi se pare ca bucurestenii ar fi capabili sa se organizeze pentru a rezolva aceasta problema in mod civilizat (si nici in mod necivilizat, sa nu las loc de interpretari). Deci, daca ii cunoasteti, daca ii stiti pe cei in care se poate avea incredere (in special in Bucuresti), va rog sa nu ezitati sa ii numiti cand mai scrieti, efectul nu ar putea sa fie decat pozitiv.
Chiar că bleagă pisică. Motanul meu a căzut de la etajul 9. Și-a rupt ceva prin suflet, dar l-au sudat și-a supraviețuit