Ghandi și zborul cu Ryanair

Acum 8-9 ani, îmi povestea Mihnea că a zburat cu 1 liră de la Londra la Bordeaux. Sau Toulouse? 1 liră, cum e posibil? Cu Ryanair, lowcost-ul care a descălecat lowcosturile, înaintea oului și a găinii, prima zburătoare care nu lua pielea de pe tine ca să te ducă din A în C. Dar de ce e atât de ieftin?-l-am întrebat pe Mihnea. ”Pentru că zboară pe aeroporturi mai mici, unde taxele sunt scăzute. Pentru că bagă mai mulți oameni în avion, adică au scaunele puse la intervale mai mici, pentru că nu îți dau mâncare și băutură în prețul biletului ci îți cumperi tu dacă ai chef. Pentru că îți cer bani pe bagajul de cală, nu cel mic pe care îl iei cu tine în avion.”

Nici nu am știut că Ryanair e în România până acum vreo lună. Biletul până la Londra, într-un combo cu Wizz, a fost vreo 80 de euro. Nu 1 liră ca-n 2005, dar totuși o pleașcă bine venită, după ce te compari cu sutele de euro pe care trebuie să le verși Taromului sau Britishului în poală. Cât de nasol poate să fie să mergi cu Ryanairul? Marius mi-a zis că această companie ar trebui să aibă stema heraldică a lui Bolton, din Game of Thrones: omul jupuit. Îți iau bani pentru bagajul de cală, pentru papa, pentru locuri în față, pentru locuri cu un pic mai mult spațiu pentru picioare, pentru că nu ți-ai făcut check-inul online, pentru că nu ți-ai printat cartea de îmbarcare. Angajații veghează ca niște corbi lângă rama în care trebuie să-ți potrivești bagajul de mână, gata să te ciugulească de 10 euro, poate 20, dacă nu reușești să-l vâri cum se cade între bările metalice. Așa mi-a zis Marius dar eu nu l-am crezut, că dracul, știm cu toții, e mai mult gri.

La coadă la Ryanair, mulți țigani. Foarte mulți țigani. Haoleu mânca-ți-aș, să vezi ce halimai o să iasă pe zborul ăsta. Țiganca din față, fuste crețe, broboadă tivită cu aur, inele mai multe decât regele-zeu Xerxes. Ajunge la counter, duduia din spate îi cere biletul, țiganca scoate un Blackberri și îi arată că a făcut checkinul. ”Da, dar nu ați printat biletul. Trebuie să vă ..”, ”Ce să fac?”, ”Să scoateți biletul. Vă costă 15 euro că nu ați printat biletul.”

”Păi nu eu, fratele meu a făcut pe enternet cecin, eu nu..”, ”Vă duceți la ghișeu acolo, în spate și plătiți 15 euro pentru bilet”. ”Bine, mulțumesc frumos” spune regina politeții de etnie romă și, cuminte, se duce să le dea bani irlandezilor.

Următorul la rând, un țigan in trening, cu o burtă crescută ca un tumul sub care e îngropat un rege scit, țuguindu-se pe o siluetă alminteri suplă. Are lanț gros de argint la gât. El are de plătit 70 de euro pentru că nu a făcut nici check-in și nici nu a printat biletul. Se conformează uimit dar ascultător. Vin eu, am totul la mine, sunt betonată. Canci. Am depășit cu 2 kile greutatea bagajului pentru care am plătit deja 30 de euro online.

”2 kile în plus, 10 euro pe kil, 20 de euro la casa din spate”. Unde scrie?-încerc o țigăneală pe care țiganii nu au făcut-o. Mi-o iau peste bot urgent: ”uite aici” îmi indică locul o unghie mai roșie ca mânia.

Țiganul cu lanț se jură că nu mai zboară vreodată cu ăștia. El vine, de obicei, cu mașina. Face două zile din Londra, unde muncește de 2 ani. Vine și cu băieții cu el, clar se scoate cu banii că-i împart. Ăștia de la Ryaniar iau și pielea de pe el. ”Păi trebuie să vă faceți checkinul online și să printați, scria că …” Mă întrerup, omul se uită cu ochi mari la mine, mi-e clar că nu știe ce vorbesc și că probabil nu lucrează într-o papetărie. Să printați? Ce-o fi? Prin Tați? Dar tata  murit acu 12 ani, l-a lovit calu în față. Calu era un băiat de la noi din Gârcin care acum e la închisoare.

Îmbarcare. Ora 12, când trebuia să plecăm, e demult rămasă în urmă. Avionul a venit cu întârziere de la Londra. Poporul stă în picioare și o duduie de la Ryanair și-a pus o măsuță de picnic la intrarea de la poarta 38. Ne ia biletele și ne mâzgălește ceva cu portocaliu pe ele, rupe o bucată și șterge un nume de pe listă. Complex.

Nimeni nu anunță întârzierea. ”Păi ce, nu se vede că întârzie?” Primul autobuz își mută încărcătura după 15 minute după ce pasagerii au fost urcați. Cât pe ce să-l prind dar nu, suntem opriți, trebuie să-l așteptăm pe următorul. Cele 3 fete de la companie și-au prins urechile între listele tăiate, bucățile de bilete rupte și mâzgălelile cu marcăre portocalii. Le numără, le îndoaie, le renumără. Nu dau la socoteală. Mai scriu ceva cu marcărul portocaliu. Una dintre ele pare mai înfiptă și îi spune colegei, care e în pragul unui atac cerebral, să stea calmă, să renumere și să o sune: ”Dacă nu ai minute, ia telefonul de la colega..” Pardon? 2014? Cine nu are minute în 2014 când toate companiile de telefonie mobilă te lapidează cu oferte, ca pe femeile adultere din Kabul?

Țiganca se suie prin spatele avionului deși pe bilet scrie că stă pe rândul 2. Stewardesa o întoarce, o pune să coboare scara și să o urce pe cea din față. Fără să crâcnească, femeia se execută și zice ”Bine, mulțumesc frumos”.

Politețe. Nu mă așteptam să o găsesc în țiganii noștri. După anii petrecuți în Anglia, s-au prins cum e cu rezistența pasivă. Or fi auzit chiar și de Ghandi. Probabil că asta e singura armă atunci când ai de-a face cu UKIP și Ryanair.

1 comment
  1. mem said:

    Și WizzAir e la fel, un fel de rată locală.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: