Memoria se conservă mai bine la rece sau cine râde la urmă, pierde timpul

Sunt 8 grade dar bărbatul care intră în restaurant e încălțat în șlapi, fleoșc-fleoșc fac șlapii, picioarele sunt umede și crețe ca o față de moș sărit de 120 de ani. ”Beau o cafea și plecăm imediat” zice. Apoi face pe rând cu ochiul stâng, cu cel drept, ridică degetul mare de la mâna dreaptă, victorie adică. Face ”Clac!”, lipindu-și limba de cerul gurii și apoi desprinzând-o zgomotos, dă din urechi, joacă din umeri, se zguduie și unduiește. Arată ca un semafor stricat, ale cărui beculețe au luat-o razna și clipocesc toate deodată. E Hlynur Oddsson, faimosul ghid de caiac din Seyðisfjörður, un microsat din estul Islandei unde ajung ferryurile cu turiști din Europa și Feroe. Lonely Planet zice că Hlynur e un Robert Redford local. Hm, în afară de pantonele de păr, nu reușesc să găsesc celelalte 98 de puncte de confluență. Gata, cafeaua s-a dus pe gâtul ascuns sub costumul de izopren, la rândul lui tupilat sub o vestuță scurtă, cu aer de bundiță moldovenească. În drum spre caiac întreabă de unde suntem și când aude România zice: ”Pula mea, pleacă acasă prostule!”

Fix așa. Râde înveselit de cascadoria lingvistică. Am înghețat cu vâsla în mână. Ha? De unde știi măi Hlynur românește? A fost în România de 4-5 ori între 2001 și 2003, peste tot, în Sighișoara și în Deltă, cu căruța și pe jos. Cu căruța mergea 15 kilometri pe zi și bea foarte multă bere. ”Noi, islandezii, suntem foarte asemănători cu voi”.

seydisfjordurIată o afirmație stupefiantă. La fel ca asemănarea dintre doamna Nina si Nuți de la PMP. Dar care sunt argumentele? ”Umorul. Noi și voi avem același tip de umor. De pildă noi avem multe glume cu blonde. O știți p-aia cu: ce zice o blondă când află că e gravidă?” Nu. ”Zice: sper că nu este al meu”. Hahahahahahahahaha. Hohotim sub prelata care ne îmbracă picioarele, ferindu-ne de apa Atlanticului care gonește pe pietrele de la ieșirea din micul port. E reflux, oceanul se retrage, ca juriul înaintea rostirii osândei. Pe marginea fiordului cresc o fabrică de prelucrare a peștelui, câteva cârciumi, o lucrare de artă făcută de un artist neamț. ”Noi nu vrem să fim conduși de Merkel” anunță Hlynur, trăgând cu coada ochiului la igluurile de beton ridicate de artistul german. Apoi explică doct, în timp ce vâslește măiastru, că independența e importantă, că FMI e un tiran și că suntem niște nebuni că l-am înlocuit pe Ceaușescu cu FMI. ”Ceaucescu a făcut lucruri bune, de pildă a plătit datoria externă. Dar asta i-a înebunit pe oameni. Prietenii mei din România povesteau că totul mergea la export și nu puteau să cumpere nimic. Că un videoplayer costa cât o mașină și o mașină cât un apartament. Hahahahahahaha” Râde de s-ar zgudui cămeșa pe el, dar nu are cămeșă așa că râde de se zguduie vesta de salvare pe dânsul, apoi sare la povestea cu româncuța care i-a furat inima și pentru care a pregătit, în România, o cină romantică, lumânări, tot ce trebuie. ”Și știi ce-a făcut? A stins lumânările și a aprins toate becurile în casă. A zis că ea a învățat pe vremea lui Ceaușescu la lumânare și că era oribil și că nimic nu e mai lipsit de romantism decât să mănânci la lumina lumânării. Hahahahahaha”

stejarel si miaunelLa câteva mii de kilometri de România, memoria nu a putrezit la soare. E conservată în frigul fiordurilor. De ce ai mers în România? ”Cum de ce? Pentru că este altfel și pentru că lumea nu știe multe lucruri despre loc. Sunteți fraieri. Aveți Dracula și vampirii și nu faceți nimic. Știu povestea parcului pe care vroiați să-l faceți dar s-a opus guvernul, niște fraieri. Marketingul vostru e foarte prost.” Hylur înseamnă Stejar în românește. Stejărel ne face semn că trebuie să ne întoarcem. ”E atât de necivilizat la voi. Sunteți la fel ca noi.” Mă uit în jur. Nu vezi o hârtiuță, o pungă, un muc aruncat în apă. Cum adică suntem ca voi? Sunteți curați, sunteți calmi, sunteți blonzi, sun..

”Sunteți ca noi după ce bem. Și noi atunci suntem sălbatici. hahahahaha. Pula meaaa!!”

Cum ai învățat atâtea porcării? ”Știu vorbește românește. Știu zacuscă, mămăligă, știu murătura și sarmale. Și îmi plac roșiile ălea mari și pepenii pe care îi aveți și brânza cu ceapă și să știi că pescarii în deltă pun peștele la saramură exact ca noi. De fapt nu îi scot oasele, noi mereu scoatem oasele dar altfel fac aceeași zeamă ca noi.” Și totuși, cum ai ajuns să înveți toate porcărelele?

la rece memoria se pastreaza mai bineRobert Redford de Seyðisfjörður râde iar, făcând gargară cu hohote. ”La început dădeam tot ce aveam la copiii de țigani, mâncare, bani, tot. Dar ei continuau să vină și să ceară și atunci prietenii mei m-au învățat să zic asta: pula mea, pleacă acasă, prostule. Știi românește?-se mirau ei și atunci mă lăsau în pace. Hahahahahahaha. Îmi ziceau: Pleacă tu acasă măi islandezule! Ce frumos e în România. Aveți simțul umorului, nu ca rușii și nemții care nu râd deloc la glumele mele.”

Trecem peste epava nemțească, scufundată în fiord, în timpul celui de-al doilea război mondial. Lipsa simțului umorului te trage la fund, îmi spun. Doar noi o să plutim de-a pururi, goi pe dinăuntru sau plini de gaz ilariant. Veseli și convinși că cine râde la urmă, a pierdut ocazia să râdă tot timpul.

2 comments
  1. upn said:

    spumos! multumesc.

  2. Ionut said:

    foarte tare 🙂 chiar m-a captat articolul asta.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: