Balena islandeză și plevușca filipineză

Drumul coboară spre Seydisfjordur ca un bețiv, grăbindu-se un pic la dreapta apoi curbându-se indecis spre stânga, centrul de greutate  fugind pe piciorușele lui scurte. Pe aici, pe drumul ăsta-zice Ingman-a venit pe skateboard Ben Stiller când a filmat The Secret Life of Walter Mitty. În spatele lui exploda, în post producție, un vulcan. În fața mea-fără CGI-adevărată, mică și scumpă ca lumina ochilor-apare berea Eisbock. Noroc, skal!

Johanna închiriază camere în căsoiul pe care îl are în Seydisfjordur. E educatoare, ghidă, fost consilier local în Reykjavik, tricotează, croșetează, face ciorapi și mănuși pe care le vinde la piața de obiecte artizanale, coase goblenuri-pentru plăcerea ochiului dumneaei, are 11 nepoți, unul pe țeavă, și, în general, un mâncărici anal care n-o lasă să se lățească în fața televizorului și să se plângă de artrită.

La 58 de ani a intrat într-un clenci politic-ea e conservatoare și acum sunt socialiștii la putere-și, tragedie balcanică, coleguții de stânga i-au oprit contractele cu statul. Astfel a trebuit să înghită grădinița și să plece-n lume. S-a recalificat, că nimeni nu angaja o mamaie de 58 e ani. Și-a luat certificat de ghid și acum predă la grădinița din alt orășel din apropiere (adică o localitate cu 120 de oameni, nu 80 cât sunt în Seydisfjordur). Ce predă? Desen, islandeză, muzică, tâmplărie și living skills. Dacă nici ea nu știe să supraviețuiască, atunci cine?

peisaj islandezJohanna e o ursoaică. Are lejer 1,90, e lată în spate și mare-n gură. În mâinile ei roșii și mari, botoșeii pentru nepoțel arată ca un suport pentru testiculele unei nutrii. ”De ce stai singură aici și nu mergi la Reykjavik să îți crești nepoții?” Johanna se scutură, ”hahaha” râde gros-uimit, cu privirea omului care tocmai a văzut un pechinez șarjând într-un galop sălbatic și atacând un rotweiler.

”Nici nu mi-a trecut prin cap să mă mut la fiică-mea. De fapt, mă și enervează că încearcă să profite de mine de câte ori mă duc pe la ea. Mă pune să fac babysitting dar eu nu sunt servitoare. Merg în Reykjavik să mă văd cu oameni, am treburi de rezolvat. Sunt un om educat, dintr-o familie bună și nu m-am gândit vreodată că o să-mi petrec bătrânețea ștergând la fund nepoți. Copiii lui fiică-mea vin peste mine noaptea în pat și patul e moale și nu pot să dorm bine. De multe ori mă gândesc să trag la hotel.”

islandeze tinere si independenteMă uit la ea, am câlți în cap. Johanna este biologic bunică, dar n-are nicio legătură cu doamnele cu frizuri ciocan, care împing cărucioare în parc și-ți explică beneficiul consumului de cârnați cu usturoi la copiii de 1 an. Și-a făcut datoria, a crescut doi copii și acum își păzește cu strășnicie viețișoara ei plină cu goblenuri, tâmplărie și lupte politice, în care cea mai importantă ființă este ea iar primul ministru este câinele, acum plecat în vizită la pastorul localității, tot o femeie. Johanna spune mândră ca episcopul Islandei e și el tot femeie, și încă una care încurajează o cât mai echitabilă împărțire a parohiilor între femei și bărbați și uite, în Seydisfjordur, preoteasa are 40 de ani, un copil mic, de câteva luni și n-are soț. Nimeni care să dea cu trafaletul sfințit prin casă, să strângă plasele de păianjen întinse de necuratu pe pereți.

La noi, în România, nu-i așa.-apuc să îngaim. Care crezi că e explicația?

Simplu: femeile islandeze sunt neveste de pescari. Ăștia plecau și le lăsau cu ligheanul de copii și problemele casei. Plătește, gătește,  fă, drege. ”Noi am fost mereu șefele și mereu a trebuit să ne descurcăm, gândindu-ne că poate bărbații noștri nu se mai întorc de pe mare. Deci cu ce ne descurcăm mâine? D-aia suntem independente și d-aia bărbații islandezi acum nu mai suportă independența asta. Nu toți, cei slabi, preferă asiaticele că sunt umile și ascultătoare. Dar noi oricum nu avem nevoie de ei, de ăștia slabi. Să își ia câte asiatice vor.”

peninsula vesticaJohanna pufnește ca un humpback whale. Islandezii s-au schimbat și ei. Dacă acum 100 de ani le plăceau balenele, acum se mulțumesc u o fâță cu ochi oblici. Așteaptă însă să li se facă foame, așteaptă!

 

6 comments
  1. Lóri said:

    Poate living skills. Ca leaving insemna altceva 🙂

  2. feher said:

    am modificat. aveti dreptate.

  3. Bia said:

    Nu numai islandezii prefera asiaticele, majoritatea canadienilor (in general lipsiti de coloana vertebrala si cojones) isi iau cate o una din asta mica cu ochii oblici… Din acelasi motiv – se coordoneaza usor si se bucura teribil la o pereche de pantofi cu toc si o sticla de parfum 🙂 Asta pana cand incep sa emita pretentii si cer sa li se aduca tot satul “cu sponsorship” aici, in Canada…

  4. mem said:

    Dupa ce am citit blogul de la coada la cap – vreo 20 de pagini – ma gandesc sa cumpar cartea cu America dezbracata.

  5. dorina said:

    Buna ! Tocmai am terminat de citit cartea ta . Ma felicit ca am cumparat-o. Grozava . Si da, astept cu nerabdare continuarea. Pe cand ?

    • feher said:

      Sarumina Dorina,
      Eu sper ca in decembrie. Dar publicarea depinde de succesul acestei prime carti. Ma bucur ca ti-a placut. Acum te rog doar sa ii faci reclama mai departe. Daca o sa se dea bine tirajul asta, editura o sa scoata si partea a doua. Si uite asa te-am transformat in agent de vanzari :))) Sarna

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: