Archive

Monthly Archives: June 2014

Sunt 8 grade dar bărbatul care intră în restaurant e încălțat în șlapi, fleoșc-fleoșc fac șlapii, picioarele sunt umede și crețe ca o față de moș sărit de 120 de ani. ”Beau o cafea și plecăm imediat” zice. Apoi face pe rând cu ochiul stâng, cu cel drept, ridică degetul mare de la mâna dreaptă, victorie adică. Face ”Clac!”, lipindu-și limba de cerul gurii și apoi desprinzând-o zgomotos, dă din urechi, joacă din umeri, se zguduie și unduiește. Arată ca un semafor stricat, ale cărui beculețe au luat-o razna și clipocesc toate deodată. E Hlynur Oddsson, faimosul ghid de caiac din Seyðisfjörður, un microsat din estul Islandei unde ajung ferryurile cu turiști din Europa și Feroe. Lonely Planet zice că Hlynur e un Robert Redford local. Hm, în afară de pantonele de păr, nu reușesc să găsesc celelalte 98 de puncte de confluență. Gata, cafeaua s-a dus pe gâtul ascuns sub costumul de izopren, la rândul lui tupilat sub o vestuță scurtă, cu aer de bundiță moldovenească. În drum spre caiac întreabă de unde suntem și când aude România zice: ”Pula mea, pleacă acasă prostule!”

Fix așa. Râde înveselit de cascadoria lingvistică. Am înghețat cu vâsla în mână. Ha? De unde știi măi Hlynur românește? A fost în România de 4-5 ori între 2001 și 2003, peste tot, în Sighișoara și în Deltă, cu căruța și pe jos. Cu căruța mergea 15 kilometri pe zi și bea foarte multă bere. ”Noi, islandezii, suntem foarte asemănători cu voi”.

seydisfjordurIată o afirmație stupefiantă. La fel ca asemănarea dintre doamna Nina si Nuți de la PMP. Dar care sunt argumentele? ”Umorul. Noi și voi avem același tip de umor. De pildă noi avem multe glume cu blonde. O știți p-aia cu: ce zice o blondă când află că e gravidă?” Nu. ”Zice: sper că nu este al meu”. Hahahahahahahahaha. Hohotim sub prelata care ne îmbracă picioarele, ferindu-ne de apa Atlanticului care gonește pe pietrele de la ieșirea din micul port. E reflux, oceanul se retrage, ca juriul înaintea rostirii osândei. Pe marginea fiordului cresc o fabrică de prelucrare a peștelui, câteva cârciumi, o lucrare de artă făcută de un artist neamț. ”Noi nu vrem să fim conduși de Merkel” anunță Hlynur, trăgând cu coada ochiului la igluurile de beton ridicate de artistul german. Apoi explică doct, în timp ce vâslește măiastru, că independența e importantă, că FMI e un tiran și că suntem niște nebuni că l-am înlocuit pe Ceaușescu cu FMI. ”Ceaucescu a făcut lucruri bune, de pildă a plătit datoria externă. Dar asta i-a înebunit pe oameni. Prietenii mei din România povesteau că totul mergea la export și nu puteau să cumpere nimic. Că un videoplayer costa cât o mașină și o mașină cât un apartament. Hahahahahahaha” Râde de s-ar zgudui cămeșa pe el, dar nu are cămeșă așa că râde de se zguduie vesta de salvare pe dânsul, apoi sare la povestea cu româncuța care i-a furat inima și pentru care a pregătit, în România, o cină romantică, lumânări, tot ce trebuie. ”Și știi ce-a făcut? A stins lumânările și a aprins toate becurile în casă. A zis că ea a învățat pe vremea lui Ceaușescu la lumânare și că era oribil și că nimic nu e mai lipsit de romantism decât să mănânci la lumina lumânării. Hahahahahaha”

stejarel si miaunelLa câteva mii de kilometri de România, memoria nu a putrezit la soare. E conservată în frigul fiordurilor. De ce ai mers în România? ”Cum de ce? Pentru că este altfel și pentru că lumea nu știe multe lucruri despre loc. Sunteți fraieri. Aveți Dracula și vampirii și nu faceți nimic. Știu povestea parcului pe care vroiați să-l faceți dar s-a opus guvernul, niște fraieri. Marketingul vostru e foarte prost.” Hylur înseamnă Stejar în românește. Stejărel ne face semn că trebuie să ne întoarcem. ”E atât de necivilizat la voi. Sunteți la fel ca noi.” Mă uit în jur. Nu vezi o hârtiuță, o pungă, un muc aruncat în apă. Cum adică suntem ca voi? Sunteți curați, sunteți calmi, sunteți blonzi, sun..

”Sunteți ca noi după ce bem. Și noi atunci suntem sălbatici. hahahahaha. Pula meaaa!!”

Cum ai învățat atâtea porcării? ”Știu vorbește românește. Știu zacuscă, mămăligă, știu murătura și sarmale. Și îmi plac roșiile ălea mari și pepenii pe care îi aveți și brânza cu ceapă și să știi că pescarii în deltă pun peștele la saramură exact ca noi. De fapt nu îi scot oasele, noi mereu scoatem oasele dar altfel fac aceeași zeamă ca noi.” Și totuși, cum ai ajuns să înveți toate porcărelele?

la rece memoria se pastreaza mai bineRobert Redford de Seyðisfjörður râde iar, făcând gargară cu hohote. ”La început dădeam tot ce aveam la copiii de țigani, mâncare, bani, tot. Dar ei continuau să vină și să ceară și atunci prietenii mei m-au învățat să zic asta: pula mea, pleacă acasă, prostule. Știi românește?-se mirau ei și atunci mă lăsau în pace. Hahahahahahaha. Îmi ziceau: Pleacă tu acasă măi islandezule! Ce frumos e în România. Aveți simțul umorului, nu ca rușii și nemții care nu râd deloc la glumele mele.”

Trecem peste epava nemțească, scufundată în fiord, în timpul celui de-al doilea război mondial. Lipsa simțului umorului te trage la fund, îmi spun. Doar noi o să plutim de-a pururi, goi pe dinăuntru sau plini de gaz ilariant. Veseli și convinși că cine râde la urmă, a pierdut ocazia să râdă tot timpul.

Islanda nu vrea în Uniunea Europeană. Nu are niciun chef să îi spună Angela Merkel cât pește să prindă și cui să îl vândă. Nu are un rus cu statură de iepure și temperament de urs la est, nu are un ucrainian schizofrenic la nord, nu are un ungur cu porniri vadimiste sau un sârb turbulent la vest. Nici un bulgar incongruent cu propria ceafă la sud.

Islandezul are vecini o gașcă de orci, o ceată de balene albastre și sperm whale și humpback, delfini, foci și puffini. Ăștia nu vor război, nu sunt smardoi de graniță, nu ciupesc din teritoriu. Islandezul își mănâncă vecinii fără milă, e prădătorul suprem. Dar ce pune la garnitură? Nu-l plângeți de milă. Are sere imense în care crește salată, rucola și banane, are roșii cherry, nu din Turcia, ci de peste drum, de la nea Bjorn din bătătură. Are lapte și brânză de la miile de oi care saltă printre ierburile înalte. Ele, ierburile, arată ca niște colosale căpățâni de secretari de partid, desprinse de pe gât și trântite în grămezi, cât vezi cu ochiul. Are plovăre, rochii și pantaloni din lâna oilor de care ziceam adineauri. Energia termală, venită din mațele pământului, încălzește. Are deci curent fără să aibă nevoie de gaz sau vânt sau apă. Deși are apă și vânt să-și bage și-n fund.

cascada gigant cu nume imposibilNumeri sute de cascade care se prăvale huruind și hrănind în cădere curcubee strălucitoare. La prima cascadă faci 16 poze, la a doua 11, la a treia mergi pe 7, la a patra nu mai cobori din mașină și arzi 3. La a cincea nu te mai oprești. Ai făcut supradoză de cascade. Câte aveți domle? Sute. Mii. Cascade, oi, cai, gâște sălbatice, lebede, rațe și puffini cu miile. Caii și oile stau după garduri de sârmă. Mă aplec peste gard, încercând să momesc cu două fire de iarbă, un cal cu față de blondă întârziată mintal. Calul mă vede prinț charming așa că se apropie, eu mă întind, el mă amușină, eu mă aplec și mai tare și-l ating pe nas. Zzzzzzzzzjjjjjjjzzzzzzz. Calul sare nechezând și scuturând din cap. Eu mă trag arsă. De fapt electrocutată. Prin gardul de sârmă trece curent. Se declanșează doar când te lași pe el. Curent produs de energia aburului captat de la izvoarele termale. Sunt peste tot, căci prin Islanda trece riftul care desparte placa tectonică europeană de placa tectonică americană. Crește în fiecare an cu câte 5 centimetri-aud un ghid zicându-le unor turiști spanioli.

electrocutareaRiftul trece fix prin locul în care, în 930, se aduna primul parlament islandez. 930 DC, da, adică acum 1100 de ani. Pe vremea când bulgarii rupeau dinții Bizanțului și Harald al Norvegiei trimitea vikingi pân la Murfatlar.

De ce ar vrea Islanda să intre în Uniunea Europeană? De ce-întreabă făcând ochii mari Sigurbjorg-sa alerg într-o clădire în flăcări?

O faci doar atunci când la fundul tău, aproape, atât de aproape, milimetric de aproape, mușcă aerul colții unei avalanșe de gheață. Doar atunci fugi în clădirea în flăcări, sperând ca focul să te scape de sloiul de 200 de tone pe care Putin îl aruncă spre tine.

 

”De ce ați venit în Islanda?” Pentru Game of Thrones, Prometheus, pentru filmul ăsta ghiduș de l-a regizat Ben Stiller și pentru.. ”Știai că în Islanda au bărbați imenși?” Nu. ”Da. The Mountain din Game of Thrones e islandez. Mă gândeam că toți sunt așa pe aici dar am văzut și mai micuți.” Canadianul Ian are lejer vreun metru și 90 și joacă pe la categoria 100 de kile. Frigăruile de somon arată ca niște bețișoare de urechi între degetele lui grăscioare și înghite supa de languste din două sorbituri. Fomilă.

E paramedic în Ottawa și nu și-a mai luat concediu de 9 ani. Când nu strânge pe făraș bucățele de șoferi pe care le leagă cu smicele de măr și le udă cu apa vieții, Ian se uită la Game of Thrones. Lovesc: ai citit cartea? ”Nu. Spune-mi ce se întâmplă. Ba nu, nu-mi spune”. Ian își frânge mâinile mari și, negăsindu-le un rost, mai cheamă o friptană de minke whale. Balena minke zace, sângerie, în farfurie, iar degețelele atente, care știu să-ți bage iar viața-n corp, trag acum de carnea moartă, o sfâșie și-o îndeasă-n gură.

Islandezii nu sunt atât de înalți. Sunt însă zvelți. Și femeile arată de-ngheți. Blonde, subțiri, la 65 de ani celulita e așa, cât să zică la o conversație de duminică: da domle, știu cum e, am avut și eu două săptămâni celulită. E ca și cum ai avea o prietenă care locuiește la tine pe pulpe și-ți ține de cald. Nu a stat mult, s-a mutat în Danemarca.

În Danemarca pleacă doar celulita. Și fraierii. Islandezii care vor să facă bani se duc în Norvegia. Descălecătorii lor, în definitiv, sunt old norsk. Sau suedezii. Nu prea e clar. Sunt o mie de variante. Toti sunt vikingi, dar unii sunt mai vikingi decât alții. Avem norvegianul Naddoddr si suedezul Garðar Svavarsson. Și-l mai avem pe Flóki Vilgerðarson și pe Ingólfur Arnarson. Toți au ajuns cândva prin secolul IX și au hotărât să rămână și să aștepte 1100 de ani să devină celebri cu ajutorul Hollywoodului.

În locul islandezilor plecați în Norvegia ca să câștige de 3 ori mai mult decât în Germania (revin cu informații într-o poveste viitoare), pe insulă au început să vină, pentru slujbe de vară, francezi și nemți și spanioli. Sandra din Vigo, biolog marin, nu a mai găsit nici măcar o pârlită de slujbă de chelneriță în Spania, așa că a venit să-nghețe pe speedboat, cu mucii curgându-i în gură, alergând balene în golf la Husavik. Bruno din Franța, un chiștoc viclean ascuns într-o salopetă groasă de fâș, face glume cu turiștii nemți pe amfibia care plimbă poporul printre sloiurile de la Jokulsarlon, unde s-a filmat Batman Begin și două James Bonduri. Două bulgăroaice servesc într-un orășel în est și ..

Islandezii nu-s înalți ca Mountain who can ride, pentru că nu mai sunt islandezi. Cu o populație de 350.000 de oameni, cu 50.000 de nativi trimiși de criză după țigări în Norvegia, te-mpiedici mai des de sudiști degerați decât de scandinavi masivi. ”Și zi, Oberyn o să-l omoare pe Mountain, nu?” Ian e la a treia supă de langustine. Nu frățioare, islandezii ăștia nu-s ușor de pus jos.

Reykjavik se pregătește de alegeri. Pentru Maria Grapini și cetățenii care stau la fel de bine ca și dânsa la geografie, Reykjavik-citit reichiavic-este capitala Islandei. Insula aceea din Atlantic, vecina cu Groenlanda, unde s-au filmat ”Game of Thrones” și vreo 2 James Bonduri și ”Prometheus” și ”Moartea domnului Lăzărescu”, partea când domnul Lăzărescu ajungea în rai. În rai e frig, așa e și-n Islanda, dar să nu divagăm.

În rai sunt alegeri pentru primăria Reykjavikului și, de data asta, primarul în funcție, comicul Jon Gnarr, nu mai candidează. Nici el și nici partidul lui, Best Party, adicătelea, cel mai bun partid. Domnul Gnarr explică într-un interviu superb luat de revista Reykjavik Grapevine, că toată povestea de acum 4 ani când, împotriva tuturor previziunilor, speculațiilor, indicațiilor, a câștigat scaunul de primar, a fost o cascadorie. O supriză menită să atragă atenția asupra fragilității democrației. Oricând, un bufon, un anarhist, un trompetist, poate să facă același lucru. Să facă promisiuni electorale ridicole: domnul Gnarr și Best Party au promis că vor aduce la grădina zoologică din Reykjavik un urs polar și că vor oferi gratuit prosoape la piscinele orașului și tot reykjavikianul, mă rog, 34,7% din ei, au considerat că aceste promisiuni merită votul lor. Nu știu dacă povestea cu ursul a fost îndeplinită. La Zoo nu am ajuns. Dar sigur chestia cu prosoapele gratuite nu funcționează. Trebuie să vii cu el de acasă. Deci de ce nu a mai candidat Jon Gnarr pentru că încă un termen, ca să ducă la îndeplinire promisiunea prosoapelor moca?

jon gnarr la serviciuPentru că în politică nu și-a făcut prea mulți prieteni. Spune dânsul în interviul de care ziceam mai sus, că venirea lui la putere a creat un curent de opinie că acum e momentul în care artiștii, oamenii de artă, bla-bla-bla vor lua puterea și..”the nepotism would finally start working in their favor. That didn`t happen, which made a lot of people really mad. But our goal was always to put an end to nepotism in city politics, because it has proven incredibly impractical and costly.”

Uau.

Mai mult, domnul Gnarr povesteste cum majoritatea politicienilor din Islanda sunt alcoolici, că vin mahmuri sau rupți, gata să apuce volanul patriei și s-o vâre cu oiștea-n gard. ”This isn`t confined to Icelandic politics; alcoholism is endemic in leader types.”

Uau de două ori.

Lui domnul Gnarr i-a ajuns. Deși este unul din cei DOAR doi primari care, din 1980 încoace, a reușit să-și termine mandatul, nu-l mai vrea pe al doilea. Nu crede în partidele care se pietrifică la vârf, pentru care retorica devine ideologie. Zice că e nevoie de umilință și modestie, în politică, în viață, în vicii.

Imediat, mâine-poimâine, e liber de contract. Dacă facem un crowdfunding, o ..ceva, poate reușim să îl aducem să candideze în București în 2016. După atâția clovini răi, simt că avem nevoie de un comic umil. Facem?

jon gnarr la celalalt serviciu