Hoitul putrefact al limbii române
Panoul din fața Megaimage zice ceva de genul ăsta: ”lasă-ți fantezia să zboare”. Sub acest îndemn avem o rudă de șuncă transpirată și o întrebare: ”pe tine ce te mai inspiră?”
Pe mine mă inspiră o carte, mă inspiră muzica, poate florăreasa grasă din colț. Mă inspiră cerul, pisica de pe pervazul babei de la parter, bețivii de la Seventeen cafe. Șunca de la Megaimage nu mă inspiră, cel mult mi-ar putea face poftă.
Lucrez în publicitate de 14 ani. Sub ochii mei, limba română e sterilizată, amputată, aruncată în beci și bătută cu extinctorul peste gură. Sub ochii mei, brand manageri și directori de marketing, persoane cu greutate decizională și sărăcie intelectuală zic așa: elimină ”bașca” și ”Pipăruș Petru”, primul nu ne place nouă cum sună și al doilea nu știm cine e. Iar dacă nu știm noi, cine dracu să știe cine e Pipăruș Petru? Cuvinte extincte, basme trimise la casat. Pune și ”păstârnac” la coșul de gunoi. Și ”precursor”, ”cursă”, ”docuri” și, în general toate cuvintele care conțin ”cur”. Că sunt vulgare.
În fiecare zi limba română sărăcește, se-mpuținează ca o băbuță cu alzheimer care-și uită portofelul la alimentară și adresa casei unde locuiește. În fiecare zi din calota de gheață a limbii române mai dispare o bucată. Sloiurile se rup în tăcere și plutesc în oceanul negru al vorbelor care nu reușesc să se facă iubite de brand managerii și de directorii de marketing din România.
Pe tine ce te mai inspiră? Lasă fantezia să-ți zboare. Îmi amintesc de unul din bancurile mele favorite pe vremea când aveam bancuri favorite: sufragerie, Dina și Cornel.
Dina: Cornele, pe peretele din spatele tău e un păianjen!
Cornel: …….
Dina: Cornele, pe peretele din spatele tău e un păianjen!
Cornel:…
Dina: Cornele, pe peretele din spatele tău e un păianjeeen!
Cornel: și ce vrei fă să fie, un Riembrandt
Pe tine ce te inspiră?
feher 
Problemele astea ale limbii române n-au treabă cu ”brand managerii” și ”directorii de marketing”, ci cu analfabetismul nostru funciar. Cu țărănoii alfabetizați din goana calului în anii 1950 (de comuniști, că vechile elite, după ce dădeau cu nasul de Paris, nu mai vedeau dincolo de marginea Bucureștiului) al cărui ”exponent de vîrf” a fost Ceașcă și sinistra lui soție ADI (academician-doctor-ing.), nu faci nici ”marketing”, nici antreprenoriat, nici… nimic. Adică faci – o Românie debusolată ”nici așa, nici altminteri” (vezi pidosnica indignare a lui burtică-cu-bărbuță în legătură cu escrocul Beligan – 25 de ani i-au trebuit discipolului absconsului Noica să dea și el cu furculița de aluminiu în nicovală – și a primit ce merita: un protest furibund din partea MEGA-intelectualei ANGELA SIMILEA et ejusdem farinae, inclusiv mult-adulatul clovn trist Marin Moraru).
Aveti imens de multa dreptate. Dar va spun ca rahatul servit la televizor se datoreaza si americanilor, spaniolilor, olandezilor care decid ca trebuie sa vorbim cu focusat, divertat, cancelat si sa taiem orice referinta la folclor, basme, poezie pt ca nimeni nu le citeste oricum.
De acord ! ȘI TOTUȘI, fără (repet) ”analfabetismul nostru funciar”, rezistam mai bine în fața ”proaspătului” analfabetism occidental (american, spaniol, etc.).
”O ţară nu-i o stîncă. Şi nici prelungirea cuiva sau altcuiva. Este ceea ce rezistă atunci cînd a rezista pentru ceva este cel mai greu.”
[Proces la Nuremberg – ortografie americană – cu Burt Lancaster, Spencer Tracy, Richard Widmark, Maximilian Schell, Montgomery Clift, Judy Garland, Marlene Dietrich; regia Stanley Kramer, scenariul Aby Mann].
La liber pe Torente.
De fiecare data cand ajung in Romania observ acelasi lucru. Limba romana se pierde, se distruge, este fortata. Intr-una dintre reclamele pe care le-am vazut in cele 2 saptamani cat am stat in tara se vorbea de un produs care trebuia sa te ajute la “salvat bani” (probabil venea din “saving money”)…
Nu mai spun ca azi m-o rugat o colega sa ii iau un pateu si-mi zice “Ia un ardealu’ d’ala cu fainosag”. “Cu ce tuuuuh?!” “Cu fainoshag”. Si desi am ros niste bibiloteca la viata mea am belit bine ochii la raft sa vad ca asa scria pe pateu. Ca sa nu mai mentionam de o multime de reclame stupide cu dialoguri idioate de gen “unde e smantana motato”…”s-a mancat”… dar no, inclin sa cred ca au ajuns sa se adreseze unui public tinta anume, care nu are urechea deranjata de agramatisme si “dãcât cartofi”.
Brend-menejerii si marchetingii au facut si ei o scoala. Presupun.
Asa or fi invatatu’ pe-acolo. Targhet sa fie! (…si se pare ca este)
Tu ce te mai gandesti sa-ti iei? Nu ma mai gandesc, nu-mi _mai_ iau.
am o vaga banuiala ca “industria” asta a advertisingului in care tocmai ai infipt un genunchi este cea in care ai muncit, din greu de tot, banuiesc, atitia ani. si citindu-ti quasijurnalele de calatorie, am tot ca o vaga banuiala ca nu ai muncit pe bani putini. nu pot decit sa sper ca ai slujit cu cinste limba romana “in the process”, altfel imi vine sa-ti zic doua vorbe, din care cea mai blinda este “alint de a doua tinerete”.
Favorita mea ramane reclama la Raid, care “omoara gandacii definitiv”. A fost difuzata pentru o perioada destul de lunga. Cred ca autorul a scris textul in bataie de joc, iar un sef tolomac i-a aprobat creatia. Ma intreb daca cei de la posturile tv care au difuzat clipul sunt natangi sau doar nepasatori? Deh, tanara generatie, baieti cu facultate…
gindacii de bucatarie, in multe cazuri, nu mor definitiv daca ii dai cu insecticid, pentru ca vin altii, din locuri inaccesibile pentru cel care face dezinsectia. anumite insecticide nu ucid imediat gindacii, permitindu-le sa se duca in “cuiburi”, pe care le otravesc cu prezenta lor toxica – mai ales ca de obicei acolo insecticidul ii si omoara, precum o bomba biologica cu ceas, ca sa zic asa. ceea ce nu se putea explica pe scurta durata a reclamei, s-a condensat intr-un slogan intuitiv care mie mi-a spus exact ceea ce doream sa stiu – anume ca Raid afecteaza si nucleul coloniei de gindaci, de obicei bine ascuns.
eu zic ca omul care a facut sloganul nu era deloc prost, nici seful lui. dimpotriva, a creat un slogan care isi face treaba.
daca este sa analizezi strict pe un singur criteriu o propozitie, te alegi, in mod firesc, numai cu rezultate ce tin de respectivul criteriu. reclamele nu lucreaza unidimensional si de aceea o analiza pe o singura dimensiune poate scapa esentialul din vedere. intr-o reclama mesajul poate avea o aparenta problema, inclusiv de logica matematica sau a limbii, dar atita timp cit nu e vorba de o greseala, ci de o intentie, exista o mare probabilitate ca mesajul dorit sa ajunga la tzinta, adeseori tocmai prin poarta deschisa atentiei si intelegerii de catre problema de care vorbeam.
Daca asta era sensul mesajului, atunci puteau sa spuna ca elimina, inlatura, goneste, curata … in fine, definitiv. Asa cum inteleg eu, daca ceva e mort, atunci e mort si gata. E drept, sunt mai batran, pentru generatiile mai tinere, crescute cu filme despre zombi si vampiri, moartea este o notiune cumva mai “elastica”.
Gandacii pot fi omorati definitiv, dar gandacii definitiv nu stiu daca pot fi omorati.
Sloganul corect este, evident “Raid omoara definitiv gandacii”, nu “Raid omoara gandacii definitiv”. Desigur, in cazul acestui slogan s-a renuntat la exprimarea corecta pentru a muta cuvantul “definitiv” la coada si a da sloganului o si mai mare putere de convingere. Lucru care se putea realiza mult mai usor prin accentuarea cuvantului in locul relocarii acestuia fie prin intonatie in cazul spotului audio video, fie printr-un artificiu de typography.
Dar na, e mai usor sa stalcesti limba romana pentru a-ti comunica mai eficient mesajul.
Noroc ca publicitatea si marketingul sunt periferice in mintea omului. Vorba ta, carti, muzica, florarese. Mult mai importante toate.
Reblogged this on ultracetatenesc and commented:
Pe tine ce te mai inspiră?