Sfinții și Cristoșii lor de ..

1998, Mănăstirea Sâmbăta, județul Brașov. Merg să fac un reportaj despre fundația Gojdu. Ghidul meu-un călugăr în a cărui chilie, pe o policioară, era un sul cu parai, cam 4 salarii d-ale mele de la Protv. Și nu câștigam puțin. Cum ai făcut banii? ”E cum? Uite iau crenguțe d-ăstea din pădure și le dau cu lac și apoi le vând pe la turiști.” E lucru cunoscut, la mănăstire vii cu sulul de parai în buzunar, că niciodată nu știi când dai peste o crenguță superb lustruită de mâinile dibace ale unui călugăr ortodox și simți că 100 de dolari e o nimica toată pentru o asemenea rămurea. Dați-mi 6. Așa spui, plătești banul și pleci fericit că ai făcut o super afacere.

Pe peretele mânăstirii, aliniate conștiincios, plăci de piatră în care erau săpate sau în bronz turnate, numele donatorilor, binefăcătorilor mânăstirii. Frații Păunescu, Zaher Iskandarani, doar de ăștia îmi amintesc acum, 16 ani mai târziu. Pentru cei mai tinerei sau cu memoria halită de molii, cetățenii enumerați erau corespondenții lui Voiculescu, Copos, Vântu și Becali. Plăci multe, multe donații de la prima generație de rechinuți economici care a ieșit din pepiniera fesenistă. Hap, dar de ce fac cetățenii aceștia donații bisericii? Că au văzut în filme că mafia italiană e pe tamjă cu taica părintele? Nu. Pentru că asta e o metodă perfectă de a spăla bani. Ai dat banu pentru lucrarea Domnului, fiscu nu-și bagă nasul, popa poate să spună că ai dat 500.000 de dolari pe când tu ai dat numai 10.000. Ce contează? Cine să te caute de ouă? Ai scos 500.000 din contabilitate, ești pe minus, adio taxe. Și ăsta e doar un model.

De 4 ore citesc de nebună despre implicarea bisericii în politică. Vă dau, la final, un articol, e drept, din 2005, care mi se pare extraordinar de pertinent. Până una alta citez din el. În 2004, înainte de alegerile locale, Biserica Ortodoxă a întors cu spatele vieții politice.

”Decizia Sinodului nr. 410 din 12 februarie 2004 a cerut preotilor sa nu devina nici chiar candidati independenti si a rugat formatiunile politice sa nu accepte preoti ca membri si sa nu foloseasca biserica sau clerul in scopuri politice. Din partea Patriarhiei, Stoica a anuntat ca „Biserica este neutra politic, nu indiferenta la viata polis-ului. Pozitia sa ramane neschimbata: singura politica a preotilor este Biblia”. Preotii ortodocsi aveau zece zile pentru a alege intre preotie si politica. Renuntarea la preotie pentru avantaje politice imediate era ireversibila, preotul urmand a fi raspopit in perpetuitate. Tot atunci, Anania a amenintat ca Sinodul “poate si sa comande”, a reiterat ca preotii nu-si mai pot suspenda slujirea preoteasca pe timpul mandatelor politice si a spus ca preotii-politicieni vor fi discutati de curtile consistoriale. Chiar si preotii-primari trebuiau sa aleaga, desi fusesera alesi democratic si mandatul le expira in cateva luni, cand noi alegeri urmau a fi organizate. Sinodul nu cunostea numarul preo-tilor-politicieni pentru ca acestia intrasera in politica fara a-si anunta superiorii, insa conform presei ca-teva sute dintre cei aproape 15,000 preoti ortodocsi ai Romaniei ocupau posturi publice (Evenimentul Zilei, 10 februarie 2004). Decizia Sinodului a fost laudata de societatea civila ca un pas inainte in efortul de a bloca incercarile PSD-ului de a-si supune politic BOR (Evenimentul Zilei, 13 februarie 2004).

A fost necesara determinare pentru a-i convinge pe preoti ca decizia era irevocabila si definitiva. In Arhiepiscopia de Cluj doar senatorul PRM Rus a renuntat la preotie, pe cand 87 alti preoti au renuntat la politica. In Cluj, din cei 60 preoti ce si-au incetat activitatea politica, mai mult de jumatate (32) reprezentasera PSD-ul. In Arges, un preot social-democrat a ales politica, pentru ca “am servit Biserica 35 ani, e timpul sa servesc oamenii”. Primarul de Baiculesti a declarat ca va candida in alegerile locale din 2004 in ciuda deciziei Sinodului si ca, la nevoie, va “porni o noua revolutie pentru ca nu pot sa aleg intre preotie si primarie, de vreme ce ele sunt compatibile”. In Suceava, cei doi preoti din consiliul municipal au ales preotia. In Constanta, Teodosie a anuntat ca noua preoti urmau sa renunte la mandatele lor din consiliile locale, dar nu a dat detalii privind situatia sa personala. Restrictia a dus la modificarea substan-tiala a listelor electorale, obligand partidele sa gaseasca inlocuitori pentru preotii-politicieni (Informatia, 15 februarie si 11 martie 2004). Cel mai afectat a fost PSD-ul. 

Scriitorul Liviu Ioan Stoiciu a cautat sa discearna motivele pentru care BOR-ul a adoptat o pozitie atat de ferma in favoarea neutralitatii cu putin inainte de alegerile locale. Dupa el, “credibilitatea morala a BOR a fost amenintata de proprii lideri. Deodata, preoti ce devenisera senatori sau deputati pe liste de partid nu mai ascultau si chiar dadeau ordine superiorilor. Autoritatea ierarhiei religioase era stirbita.” Pentru a explica de ce Anania le-a cerut preotilor sa renunte la posturile publice obtinute ca urmare a unor alegeri libere, Stoiciu a considerat ca Teodosie, pe care Anania l-a mentionat printre cazurile problema, era cheia adoptarii interdictiei de a face politica: “Lui Teodosie ii place puterea si cu ajutorul social-democratilor viseaza sa ajunga primul mitropolit al Tomisului si Dobrogei si apoi patriarh. Vrea ca Biserica sa nu mai respecte traditia in alegerea mitropolitului de Moldova ca patriarh, si da o lupta pe viata si pe moarte pentru a deveni mitropolit,” deoarece patriarhul este ales dintre mitropoliti. Pentru Stoiciu, optiunea pentru neutralitate politica deriva din lupta de putere din Sinod intre suporterii ambitiosului Teodosie, ce-si construia cariera cu ajutor social-democrat, si oponentii sai adunati in jurul lui Anania, ce doreau ca traditia sa fie respectata in alegerea noului patriarh. Insa, conform lui Stoiciu, “decizia de a le interzice preotilor sa faca politica nu putea opri ascendenta lui Teodosie” (Cotidianul, 4 martie 2004). 

Materialul a fost scris în 2005. Teodosie este IPS, Mitropolitul Tomisului. Este anchetat de DNA și dosarul său dormant din 2009 a fost resuscitat, bizar, taman acum, în septembrie 2014. Cine e Teodosie, vedeți aici http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/ips-teodosie–cel-mai-puternic-om-din-romania-301239. Lui Teodosie și greilor din Biserica Ortodoxă care afișează același profil de velociraptor, nu li se mai opune un Bartolomeu Anania. El a fost înlocuit la conducerea Mitropoliei Clujului de către Andrei Andreicuț, zis ”Ionică”, descoperit de CNSAS cu bube în cap la capitolul colaborare cu Securitatea și găsit vinovat că a făcut poliție politică.

Cam greu să reziști presiunilor PSD-iste atunci când ai incontinență de moralitate de ți-ai pătat strașnic sutana. D-aia e neagră, să nu se vadă jegul. Dar nu trebuie să-l vezi, că-l miroși. Pute a transpirație de țap, ascunsă sub țeapenele patrafire. Și ca o ultimă bomboană, luați de citiți articolul din adevărul, ca să vedeți cine sunt domnii ăia de trimit prin poștă îndemnuri la apărarea sfintei credințe.

http://adevarul.ro/cultura/spiritualitate/povestile-preotilor-ne-au-tradat-facut-pactul-securitate-lista-celor-mai-cunoscuti-duhovnici-romani-l-au-vandut-dumnezeu-1_53451f860d133766a8a10002/index.html

3 comments
  1. stefan said:

    Pestele de la cap se impute. Poate nu intamplator pestele este simbolul crestinismului. În 1990 actualul Patriarh a fost ales Mitropolit al Moldovei. Avea 39 de ani, o vârstă foarte fragedă pentru această demnitate. S-a spus că această mişcare a fost făcută în eventualitatea că Patriarhul de atunci ar fi rămas definitiv la mânăstire(gest de veşnică pomenire, ratat conform obiceiului). Ca să fii ales Patriarh trebuia să fii Mitropolit; nu te joci cu gradele, pardon, regulamentul.
    Despre cei ce formau atunci Sfântul Sinod ar trebui să ne lămurească arhivele serviciilor secrete. Acestea ne-au anunţat că dosarul actualului Patriarh a fost ars. Să presupunem prin culmea absurdului că B.O.R. ar îndemna oficial “boborul” la monarhie constituţională. Pun pariu că fenomenul Phoenix ar fi dovedit; dosarul Patriarhului s-ar întrupa din propria cenuşă.
    Despre Ion Iliescu se vorbea cu mult înainte de 1980 că-i va urma Prea Împuşcatului.
    Aşa că la vremuri noi, tot ei între ei.

  2. VASILIU MIRCEA PAUL said:

    Chestie de tradiție.

    Primul pe listă ― mitropolitul Moldovei Calinic Miclescu. Păi nu se puse el (între abdicarea lui Cuza și venirea lui Carol) în fruntea rebeliunii din Ieși (stipendiată de ruși !) care urmărea abolirea Micii Unirii ? Pai nu-l salvă Creangă și încă unul ascunzîndu-l într-un butoi din nu știu ce pivniță ? Păi nu-l scuipă „la o oră de vîrf și în direct” (cf. posibilităților tehnice ale vremii) Popa Duhu: Dragul mamii Cânilic, bine-ți șede mitropolit… Unde-i neneacă-ta, să te vadă ! (prin Duhu, Creangă făcea aluzie chiar la porcăria amintită). Iar la final, pe patul de moarte, ”patriotul” cleric se converti la catolicism, declanșînd un scandal monstru (terminat în coadă de pește, așa cum obișnuim prin Carpați – ambii versanți).

    Al doilea: ultimul mitropolit al României Mici, pre numele său Conon. În timpul ocupației germane a contrasemnat FĂRĂ EZITARE, fără să-i pice nici un fir din bogata sa barbă (albă), un manifest ce urma să fie aruncat în tranșeele românești îndemnînd la capitulare. După potolirea apelor a fost debarcat rapid și discret.

    Și cu CE (nu cine) l-au înlocuit ? Ia vedeți voi Doamne și Domnițe – cu un trădător și mai aprig, ultra-”ardeleanul” Miron Cristea. Ce să fi făcut bietul om cînd austro-ungurii i-au cerut un fel de adeziune, similară cu manifestul lui Conon (dar mult mai precoce ― la declanșarea războiului cu România) ? A semnat, că doar nu era să mănînce în post fasole ordinară în loc de fudulii de cocoș (sic !). Ulterior și-a pus posteriorul la bătaie și în fața priapicului Carol II (că dacă scotea Rex manifestul cu pricina din buzunar ?).

    Deși am promis că mă limitez la perioada ante-comunistă, NU POT să trec peste ”fabulosul” Antonie Plămădeală. Invitat la Moscova cu ocazia împlinirii a 1000 de ani de la creștinarea Rusiei (1987-gorbaciovismul în floare) și întrebat de ziariștii occidentali cîte biserici fuseseră dărîmate în România, a răspuns cu calm olimpian Nici una ! Bătrînul bandit ar fi putut foarte ușor să se eschiveze prin clasica formulă No comment, dar cum să-l abandoneze tocmai el, „păstor fruntaș al sufletelor noastre”, pe celălalt „cioban național”, baciul Ceaușescu. Nu-mi mai aduc aminte cine prezenta știrea la Europa Liberă, dar a reușit să-mi transmită senzația că își mesteca gingiile de ciudă, repetînd insistent Ai mințit, Prea Sfinția Ta ! Ai mințit ! Ai mințit ! Să-ți detaliez cîtă obidă și disperare mi-a provocat evenimentul ? Și apoi? Și apoi NIMIC ! Nici o mea culpa (uff, latinii ăștia), nici o retragere onorabilă în vreo mănăstire, nici măcar vreo estompare din planul întîi.

    In septembrie 1895 s-a inaugurat podul de peste Dunare la Cernavoda.
    Slujba religioasa trebuia sa fie facuta pe malul drept al Dunarii in Dobrogea pentru semnificatia podului de conectare a Dobrogei prin cale ferata.S-a facut insa pe malul stang.
    Dobrogea apartinea de Episcopul Dunarii de Jos, Partenie.
    Partenie a refuzat sa oficieze daca nu i se plateste 1000 lei.
    Ministrul lucrarilor publice Constantin Olanescu l-a amenintat ca slujba se va face pe malul stang de catre Mitropolit.
    -Faceti cum poftiti a zis Partenie.
    Regele Carol fiind informat s-a indignat si a spus :
    -Daca Partenie este un astfel de om nu platiti nimic si faceti slujba pe malul stang.
    Asa s-a facut si Mitropolitul a oficiat gratuit.

    Ajunge ? (că mai am)

  3. Nautilus said:

    Faptul că deodată credibilitatea morală BOR a fost ameninţată de proprii lideri era răul cel mai mic.

    Atunci când bărboşii participă la politică, se expun: celui care face legile i se pot ridica argumente legale, iar celui care pune mâna pe sulul de parai, i se pot pune brăţări de inox de la DNA.

    Atunci când nu se expun, lucrurile capătă o turnură mai urâtă.

    E foarte greu să demonstrezi în justiţie că aceia care ţi-au pus geaca în cap şi te-au bătut în scara blocului pe întuneric au făcut-o fiindcă ai spus ce nu trebuie şi unde nu trebuie. Asta, înainte să îţi tragă un glonţ în ceafă, ca Annei Politkovskaia.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: