Meli Clismăs forever

2003. Decembrie 2003. Primul Crăciun exotic din viața mea petrecut în țara unde toată lumea îți adresa zâmbind un ”Meli Clismăăăăs” mieunat. De ușa camerei de hotel am avut atârnat un ciorap cu clopoței în care, în fiecare dimineață, primeam ziarul. Meli Clismăs indeed. Nu aveam atunci jurnal, nici roaming, nici wifi și aveam o amărâtă de cameră cu film. Bangkokul era plin de tuc-tucuri care nu te duceau niciodată unde vroiai tu ci la magazinul de suveniruri unde vroiau șoferii. O încleștare permanentă, nervi întinși sub zâmbete albe, ”meeeliii clismăs, cumpără ceva r-ai al dreacu de turist.”
Templul ăla e închis, palatul regal e în renovare, e sărbătoare budistă și nu poți să intri la Wat Pho. Uere ar iu from?
Romania.
Dan Petrescu, ui nou Dan Petrescu.
În 2003, thailandezu tuc-tucar auzise de România din campionatul englez de fotbal.

chinatown

11 ani mai târziu. Nu mai sunt tuctucuri. Poate o zecime din câte erau în 2003. Meli Clismăs nu mai zice nimeni, că e ianuarie. Mă opresc să îmi scarpin piciorul ciuruit de țânțari. Mă ridic, lângă mine a răsărit un cetățean care mă întreabă de unde sunt.
Îi răspund, se scarpină în creștet, încearcă să răzuiască un răspuns pe lozul frunții. Necâștigător. Nu se lasă. Mă întreabă unde merg. La Wat Pho. Nu.
”Nu e bine. Mergi la râu, sunt bărci care merg la Wat Arun, e sărbătoare budistă dar se termină la 4. Grăbește-te.” Normal, budiștii ies și ei din schimbul I și se duc acasă la 4. Îmi vede expresia și se repliază. ”Eu nu sunt de aici, sunt din Phuket. Vreau doar să te ajut. Uite, în stânga e palatul, în față e templul cutare dar eu zic că o dată în viață ai ocazia să vezi sărbătoarea asta, bărcile sunt ieftine, doar 900 de bahți bilet cu cină inclusă. Nu sunt de aici, vreau doar să te ajut. Pot chiar să chem un tuctuc.” Ridică o mână și face recapitularea: ”Deci, unde mergi acum?”
La Wat Pho.

”Nuuu, nu ți-am zis că e sărbă..”
Coboară mâna ridicată, prea târziu. Un dovleac transformat în tuctuc de zâna cea bună e deja aici. Așa zisul om din Phuket dă să-mi facă vânt înăuntru. Mă împotrivesc. Arunc un Meli Clismăs și mă prăvălesc ca o Ană Karenină în trafic, căutând scăpare.

Nimic nu s-a schimbat cu adevărat. Poate doar faptul că au apărut nenumărate indicatoare, tăblițe, panouri care te anunță să stai cu bunghiu pe portofel că este plin de pickpocketsi. În metrou, la temple, în piețe, în mall-uri, în cârciumi. Fiți atenți la ciorditori. Și mai fiți atenți la cioaca asta cu neni care zic că e închis monumentul x și care vă oferă, în schimb, cruiseuri pe râu și mai fiți atenți la tuctucuri că văd duc la magazine de suveniruri și mai fiți atenți la cetățeni îmbrăcați în costume, care par oameni serioși și care pretind că sunt ghizi și vă cer mulți bani ca să vă prezinte câte un templu de mâna a șaptea ca pe a șaptea minune a lumii și vă cer câteva sute de bahți pentru asta și mai …
Dar poliția ce face?

parc

Înțeleg că eu trebuie să fiu atent, dar totuși, ce face poliția?
Cluburi de noapte își face. Biznisuri își face. Nu are timp să prindă micul pungaș care te buzunărește, că are treabă cu taxe de protecție și afaceri cu droguri și prostituție și …Oricum, nu-și mai vede capul de treabă poliția.

În parcul Benjakiti din Sukhumvit sunt panouri pe care sunt înșirate 27 de interdicții. 27, le-am numărat. Nu ai voie să hrănești animalele, să vii cu animale, să pleci cu animale, să mângâi animale, nu ai voie să culegi flori, să aduci plante, să filmezi fără aprobare de la municipalitate. Dacă nu te conformezi și lași păr în parc sau îți tai unghiile sau ți se scutură mătreața peste o panseluță, ești îndată amendat.
De către cine? te întrebi ca boul, privind în jur. Că nu e picior de gardian, de polițist, de omul legii. Te amendezi singur. Așa cum faci totul singur. Te ferești de pickpocket, te ferești de escroci, te ghidezi singur, vorbești singur. Thailandezii îți zâmbesc și îți iau 10% service fee pentru asta.
Meli Clismăs forever.

2 comments
  1. precum in thailanda, si aici…

    peste tot e la fel…

    propun sa inlocuim termenul “politia” prin “politistul p” sau care o fi ala (aia) cu drogu sau fetita…

    dar pentru o astfel de salvatoare schimbare, de ziaristi e nevoie…

    or, unde sunt ziaristii-oameni vii care sa dezvolte in politie anchete neprietenoase…

    singura limba pe care o vorbesc militienii de azi e pistoleza…

    pe scurt:

    garda pretoriana isi face, precum totdeuna, de cap pentru ca e inarmata…
    IIIII

    a aparut la digi24 “ziaristul care nu zambeste vreodata” — znzv, adica ctp, si a zis ca sri e superb, infailibil, perfect…

    si s-a facut intuneric…

    ploua sumbru infernal cu injuraturi industriale produse la strungul lui ctp si adresate unei persoane (!) care si-a permis sa devoaleze un matrapazlac politicoid al sri…

    ctp (znzv) — megaguru, crede el — doar un fel de sef de sectie de militie invechita in rele model 1987…

    or, cum sa atraga si sa formeze ziaristi tineri, in 2015, “vedete” precum ctp…

    al carui ultim reper psihic pare obedienta (mascata siret): “sa traiti sefu” (azi: sefu de la sri)…
    IIIII

    vei tot vorbi statistic, Raluca, cu cuvinte-vagon precum “politia” exact pana cand un ziarist sau procuror sau ceva va identifica mereu cate un (1) politist cu droguri & fetite…

    pana atunci… politistul (macar unu, primul) cu droguri & fetite e de negasit sub cuvantul-umbrela “politia”…

    drama e ca “politia” de care vorbim detine portofoliul securizarii terestre a existentei ziaristului…

    pentru ca i-a securizat existenta atat de bine incat azi ziaristul, precum politistul, e de negasit…

  2. holmes said:

    nu ma pot abtine, Raluca, mi-ai amintit de toate necazurile cu politia “ta” uf…

    poate deschid rucsacul cu temele grele…

    si il deschid chiar acu & intreb lumea unde este asasinul lui Culianu…

    adresez intrebarea autorului crimei (sper sa citeasca ce zic eu aici), politiei din culturala localitate Chicago & Ministerului Misterelor Interne de Nepatruns de la Bucuresti…

    in timp ce eu intreb bla, organizatorii complici ai misterului jubileaza & sarbatoresc rezistenta misterului la nevoia de adevar a publicului…

    pentru ca absenta nevoii de adevar indica succesul demersului criminal:

    frica & uitarea lucreaza azi perfect…

    si astfel publicul a devenit coautor voluntar sau involuntar la perpetuarea cu “succes” a misterului…

    iar morala crimei si-a atins tinta:

    “cine face ce a facut Culianu, primeste ce a primit Culianu”…
    IIIII

    ce a facut Culianu, a beautiful mind…

    Culianu, printre multe fapte culturale de anvergura academica mondiala, a avut atitudine politica — cu talent, maxim umor si impact irezistibil afirmata in epoca…

    Culianu a supus puterea politica a lui Ilici Iliescu dimpreuna cu puterea unor functionari BOR, unor “insuportabile” comentarii (v. Jormania libera, Interventia zorabilor in Jormania, Cultura romana? s.a., articole pe care le gasesti in Ioan Petru Culianu — Pacatul impotriva spiritului, Nemira – 1999) …

    Culianu a organizat vizita regala in USA in vremea cand Regele era alergat de Ilici & “friends” pe sosele si aeroporturi pentru a i se neutraliza cumva prezenta indezirabila acasa…

    in fine, intr-o zi, a iesit profesorul din sala de curs, si a mers ca tot omu la clo…

    unde il astepta ascuns mesagerul unui glonte trimis de cei pentru care comentariile si demersurile lui Culianu au fost “insuportabile”…
    IIIII

    ar fi fost frumos & de mare folos sa se fi solidarizat lumea in epoca si sa-si fi declarat atasamentul pentru Culianu & libertatea cuvantului prin “je suis Ioan Petru Culianu”…

    a bon entendeur, salut!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: