Scurt îndreptar al aruncatului în derizoriu

Picioarele jurnalistului tropăie mărunt pe sub masă. E nervos ca o muscă prinsă într-un borcan. Se lovește cu buzele de paharul de vin, bea și astfel își mai culcă neliniștile. Are un plan, nu degeaba a venit la dezbatere, are un plan. Trebuie doar să nu se piardă cu firea ci să îi facă pe ei să se piardă cu firea. Nu poate să fie atât de greu. Se știe că românii nu au răbdare, explodează în crize hilare, din orice (Unde sunt dragă cheile de la mașină, am pus cheile aici. Unde Cristoșii mă-sii le-ai pus, că doar nu au intrat în pământ?)
Jurnalistul inspiră-expiră, mai ia o gură de vin roșu. Picioarele îi joacă sub masă ca cele ale unui fotbalist care se încălzește pe marginea terenului. Trebuie doar să își urmeze planul, așa cum a stabilit cu băieții. DERIZORIU, ăsta e cuvântul de ordine al serii. Trebuie să arunce totul în derizoriu, să fragmenteze discuția, să facă fente, ia feriți-vă de croșeu, așa zici și haț i-ai dat una la gioale. Asta trebuie să facă. Până o să se prindă poporul, totul o să fie prea târziu.
Mai ia o gură de vin și începe.

Englezul intră prin Skype. Aici e pericolul. Că englezul îi va răspunde punctual șii calm la întrebări, carry on, stay calm and carry on. Nu te pui cu englezul, e blindat pe TTIP (Transatlantic Trade and Investment Partnership), știe subiectul perfect. Trebuie să îl lase să vorbească, jumătate de oră nu moare nimeni. După care, când se întrerupe transmisia și englezul se duce să își bea berea la el la pub, jurnalistul va lua tot ce a spus englezul, va răstălmăci, batjocori, îngropa, urina pe toate vorbele spuse de englez. DERIZORIU.
Deci, 1 milion de locuri de muncă pierdute la nivel global după semnarea TTIP, mai ales locuri de muncă în agricultură, asta a zis englezu.
De unde știe mă englezu că o să fie 1 milion de joburi? Și de ce ne-ar afecta pe noi asta, noi care avem cea mai spectaculoasă agricultură din lume? Putem să invadăm America, toată piața americană o umplem de produse tradiționale românești pentru că americanilor le place calitatea. De ce ne tot plângem? TTIP e genial, nu suntem noi în stare să profităm după el.

Și de ce spune englezu că ISDS (investor state dispute settlement) e un pericol la adresa democrației? Că am semnat cu ochii închiși până acum orice tratat bilateral și nu a fost nicun bai. Ai suferit matale de la ISDS dragă Marius? Dar tu stimată Mădălina? În definitiv care e problema dacă băieții ăia de la Roșia Montană Gold Corporation dau în judecată statul român așa cum și frații Micula au dat în judecată statul român că nu și-au mai primit subvențiile, care e problema? Suferi tu dragă Lavinia? Sau poate dumneata Alexandru?
DERIZORIU.
Jurnalistul e la al doilea pahar de vin. Ar trebui să fie moderatorul discuției despre TTIP dar el călărește acum inorogii agriculturii românești care dă roșia inimă de bou de 2 kile și cucuruzul care tratează cancerul bovin. Suntem cei mai buni, nu avem de ce să ne temem de pulpele de pui SUA injectate, că românul nu-i dobitoc să cumpere așa ceva doar pentru că e ieftin. Chiar el, jurnalistul își amintește la începutul anilor `90 cum pulpele de pui SUA putrezeau în galantare căci românii cumpărau încă de atunci bio-eco-natural.
Alexandru îi spune că nu-i chiar așa, că barierele netarifare pe care TTIP le vrea distruse vor însemna dispariția standardelor de producție a hranei, de muncă, de sănătate, de ..
Minciuni. De unde știți toate astea, că eu sunt jurnalist și am scris un material despre TTIP, sunt unul dintre puținii jurnaliști români care a scris despre TTIP și nu știu mai nimic despre TTIP.
Uau.
Păi nu-i asta, tocmai această secretomanie o problemă? Că nu se știe mare lucru, că se lucrează pe șustache, că parlamentarii, inclusiv cei români care au votat masiv în favoarea TTIP, habar nu au care sunt prevederile acestui tratat?
Jurnalistul se regrupează. El vrea să afle dar dacă nu poate asta nu înseamnă că se bazează pe zvonuri.
Nu. El aruncă totul în DERIZORIU.

Dar nu ar fi normal ca un jurnalist să fie intrigat tocmai de lipsa de informații? Cu cât ușile sunt mai puternic închise de cei baricadați pe dinăuntru, cu atât ar trebui ca jurnalistul să-și vâre mai dihai mocasinii lui albi, din piele întoarsă, în poartă. Cu o forță contrară și de sens opus?
Nu. Nu e normal.
Jurnalistul nostru se ține acum de tâmple, peste două secunde bodogăne stins, apoi își dă ochii peste cap excedat, apoi neagă virulent, ca după 3 secunde să se avânte într-un râs de hienă.
Curat exorcistul. Mă aștept să-și învârtă capul pe gât și, după ce borăște vitriolant, să vorbească în aramaică despre agricultura de Teleorman.
Nu o face însă. Nu în episodul ăsta cel puțin.
Dezbaterea se sfârșește și jurnalistul e mulțumit. A reușit să distrugă orice urmă de coerență, a forfecat orice idee, a demolat orice raționament.
TTIP, ISDS, cucuruzu, găina și Volkswagen, Micula și Ford și pulpa SUA, vize și păduri, europarlamentari și strategii economice, roaming, petrol și energie nucleară, biotehnologie și chinezi, toate au fost pomenite, cu lumânări aprinse la Vii și la Morți.
Papaleașcă de noroi cu cioburi de sticlă, găinaț, pietricele și bețe de chibrituri, d-aia de care făceam când eram mici și serveam cu ele copiii care jucau rolul de oaspeți. Asta a fost dezbaterea despre TTIP.
Jurnalistul se ridică de pe scaun. E calm. A renunțat la frenezia schizoidă. Ochii îi stau bine în cap. Mai mult, declară, of the record desigur, că vrea să scrie despre TTIP dar nu știe ce, că nu sunt informații. Apoi pleacă, demn și erect, să raporteze la partid că și-a făcut datoria.
DERIZORIU.