Se îmbracă prost. Hainele stau aiurea pe ei.
Pantofii sunt prea ascuțiți, pantalonii prea drepți, cămășile prea late.
Femeile sunt pătrate.
Coafurile sunt demodate.
Rochiile cu flori și sandalele decupate, unghiile prea colorate.
Librăriile sunt puține. Dar cea de pe Elizabeth Street îți propune un blind-date cu o carte învelită în hârtie groasă, maro, d-aia în care pui fierăstrăul când îl iei de la Dedeman.
Vorbesc cu Arnold și îmi spune că și la el, în America, ca și aici, în Australia, oamenii nu au cărți în casă. Și nici nu știu mare lucru despre ceva. Straniu, căci fiecare sătuc are cârciumă, una musai italienească, și o bojdeucă unde se vinde artă, pictură sau sculptură, poate niște gravură. Și cărți de artă. Sau măcar niște artă cu puncte multe, fără virgule, doar puncte aruncate ca boabele de porumb la găini, pe stâlpi de lemn păliți de pojar. Sau pe pânze cu scarlatină. Artă aborigenă. Zice Brett: niște distruși. Bradăăă, gimmi sam `moc!!!, o să vedeți când vă întâlniți cu nativii, o să vă ceară țigări. O să vă ceară bani, o să vă blesteme dacă nu le dați, faching dărti uait treș, luc in tu mai ais!
Dar nimeni nu pune ca ei puncte pe trunchiuri de lemn, pe pânze 3 pe 3, puncte albe și crem și maro. Sunt la mare preț în toate galeriile din Australia. Și în muzee.
Azi am fost la Trienala Asiatică din Brisbane.
Am avut blind date cu niște mongoli care mi-au rupt capul, cu niște cambogieni demenți și chinezi timizi și geniali ca un cântec de balenă albastră.
Nu contează cât de urât se îmbracă, dacă au cărți în casă sau dacă în sinea lor cred că Romeo și Julieta e un film scris de Baz Lurhman. Australienii au pe cineva sus pe catarg, în cuibul de cioară, care scrutează oceanul. Where there is no vision, the people suffer.