Românii au talent să dea cu bâta-n baltă.

Pe bunică-mea din partea lu tata o cheamă Blazinovitch. Familia i-a venit din Slovacia la începutul secolului XX. Bunicu-meu este Feher, străbunică-mea Kelner. Amândoi se trag din Dumbrăveni, județul Sibiu.
Taică-miu însă m-a întrebat azi, cu reproș, dacă mă simt unguroaică și a declarat că bozgorii sunt cei mai ai dracului dușmani ai nației. De ce? Verestoy Attila a tăiat pădurile și el, Micky Feher, l-a auzit cu urechile lui pe Verestoy spunând că românii ar trebui să învețe ungurește pentru că mănâncă pâine ungurească.
Politică, îi spun. Fiecare încearcă să care glastra cu crini în baia unde pute a rahat. Să acoperi mirosul se cheamă că faci politică.
Ce ți-au făcut ție rău ungurii? îl întreb.
Taică-miu se pregătește să spună povestea cu restaurantu unde primești lingură când ceri sare. Ok. Dar ce ți-a făcut ție Verestoy, unguru Verestoy, nu parlamentarul Verestoy, mai rău decât parlamentarul Cristiana Anghel sau parlamentarul Tăriceanu sau parlamentarul Mădălin Voicu?
Eee, păi dacă pui problema așa, Verestoy e mai de soi decât învățătoarea buhăită de nesimțire.
Dar Tokes defăimează țara.

Ai suferit tu Micky Feher când ai mers în Franța sau Spania sau Austria pentru că defăimătorul Tokes a țintit bine cu praștia cu rahat, ventilatorul?
Nu. Nu a suferit.
Păi normal că nu am suferit, că Tokes e un păcălici și nimeni nu îl bagă în seamă, lămurește misterul maică-mea.
O fi. Dar dacă ești ignorabil, ar trebui să fi ignorat, simbol al  insignifianței sociale. Nici Alexandru cel Mare nu a mai fost după o vreme aceeași lumină; nici Petru cel Mare sau Napoleon cel Mic. După o bună bucată de timp, oricărui erou care nu alege misterul sau moartea, viața îi smulge de pe frunte cununa de lauri.
Viața.
Nu Iohannis.
Pentru mine și pentru taică-miu și pentru maică-mea, pastorul Tokes e portița către apa caldă, salamul de Sibiu, vacanțele în Austria și centrala Vaillant. Fără pastorul Tokes, plătit sau nu de servicii, nu s-ar fi întâmplat nimic. Pentru că plăieșii noștri erau amorțiți, pentru că războinicii noștri erau cufuriți de frică.
A fost nevoie de un ungur să dea drumu la treabă. Un ungur care apoi a zis că Transilvania, că România, că Ungaria…
Eu zic așa: vine un cutremur, d-ăla de `77. Singurul salvator care intră după noi, să ne scoată de sub dărâmături, se întâmplă să fie un ungur. Ne târăște afară, ne face respirație gură la gură, ne dă pumni în piept să ne repornească inima. Trăim. După ani și ani ne aricim când ungurul zice că ne puțea gura a usturoi și carii sparte și îi retragem decorația de salvator pentru că ne-a lovit atât de tare în piept la resuscitare încât ne-a făcut o echimoză grozavă. Trei luni nu ne-a mai trecut vânătaia deși ne-am dat gros cu unsoare de coada șoricelului.

Popoarele mici sunt condamnate să crape în hilare accidente de vânătoare. Încercând să puște dușmanul, tigaia va fi mereu pe-aproape, gata să ricoșeze glonțul.
Lui Tokes i s-a retras Steaua României. Ecaterinei Andronescu, nu. Gabrielei Firea, nu.
Stelele României. Românii au talent să dea cu bâta-n baltă.