Pe bunică-mea din partea lu tata o cheamă Blazinovitch. Familia i-a venit din Slovacia la începutul secolului XX. Bunicu-meu este Feher, străbunică-mea Kelner. Amândoi se trag din Dumbrăveni, județul Sibiu.
Taică-miu însă m-a întrebat azi, cu reproș, dacă mă simt unguroaică și a declarat că bozgorii sunt cei mai ai dracului dușmani ai nației. De ce? Verestoy Attila a tăiat pădurile și el, Micky Feher, l-a auzit cu urechile lui pe Verestoy spunând că românii ar trebui să învețe ungurește pentru că mănâncă pâine ungurească.
Politică, îi spun. Fiecare încearcă să care glastra cu crini în baia unde pute a rahat. Să acoperi mirosul se cheamă că faci politică.
Ce ți-au făcut ție rău ungurii? îl întreb.
Taică-miu se pregătește să spună povestea cu restaurantu unde primești lingură când ceri sare. Ok. Dar ce ți-a făcut ție Verestoy, unguru Verestoy, nu parlamentarul Verestoy, mai rău decât parlamentarul Cristiana Anghel sau parlamentarul Tăriceanu sau parlamentarul Mădălin Voicu?
Eee, păi dacă pui problema așa, Verestoy e mai de soi decât învățătoarea buhăită de nesimțire.
Dar Tokes defăimează țara.

Ai suferit tu Micky Feher când ai mers în Franța sau Spania sau Austria pentru că defăimătorul Tokes a țintit bine cu praștia cu rahat, ventilatorul?
Nu. Nu a suferit.
Păi normal că nu am suferit, că Tokes e un păcălici și nimeni nu îl bagă în seamă, lămurește misterul maică-mea.
O fi. Dar dacă ești ignorabil, ar trebui să fi ignorat, simbol al  insignifianței sociale. Nici Alexandru cel Mare nu a mai fost după o vreme aceeași lumină; nici Petru cel Mare sau Napoleon cel Mic. După o bună bucată de timp, oricărui erou care nu alege misterul sau moartea, viața îi smulge de pe frunte cununa de lauri.
Viața.
Nu Iohannis.
Pentru mine și pentru taică-miu și pentru maică-mea, pastorul Tokes e portița către apa caldă, salamul de Sibiu, vacanțele în Austria și centrala Vaillant. Fără pastorul Tokes, plătit sau nu de servicii, nu s-ar fi întâmplat nimic. Pentru că plăieșii noștri erau amorțiți, pentru că războinicii noștri erau cufuriți de frică.
A fost nevoie de un ungur să dea drumu la treabă. Un ungur care apoi a zis că Transilvania, că România, că Ungaria…
Eu zic așa: vine un cutremur, d-ăla de `77. Singurul salvator care intră după noi, să ne scoată de sub dărâmături, se întâmplă să fie un ungur. Ne târăște afară, ne face respirație gură la gură, ne dă pumni în piept să ne repornească inima. Trăim. După ani și ani ne aricim când ungurul zice că ne puțea gura a usturoi și carii sparte și îi retragem decorația de salvator pentru că ne-a lovit atât de tare în piept la resuscitare încât ne-a făcut o echimoză grozavă. Trei luni nu ne-a mai trecut vânătaia deși ne-am dat gros cu unsoare de coada șoricelului.

Popoarele mici sunt condamnate să crape în hilare accidente de vânătoare. Încercând să puște dușmanul, tigaia va fi mereu pe-aproape, gata să ricoșeze glonțul.
Lui Tokes i s-a retras Steaua României. Ecaterinei Andronescu, nu. Gabrielei Firea, nu.
Stelele României. Românii au talent să dea cu bâta-n baltă.

Am început să scriu alaltăieri seară la postul ăsta, când așteptam la Ark să dăm drumul la dezbaterea despre bombardamentele cu drone. De afară, pe sub fașele de cârpă neagră care legau geamurile, țâșnea intermitent o lumină galbenă și se auzeau fluierăturile ascuțite ale poliției. Țigănci pe ciuci țeseau coșulețe, blestemând viața, 1 Martie, femeile, mărțișoarele, primăvara și gentilețea masculină, polițiștii de la circulație își roteau brațele, împărțind comenzi iuți pe care nu le respecta nimeni, parcările dospeau grabnic, ca mușchiul lui Popeye după aspirarea conservei cu spanac. Ce se întâmplă frățiorilor? ANAF-ul se întâmplă. ANAF a simțit că acum este momentul, a venit să rupă piața de flori, să îi oblige pe vânzători să dea bon fiscal.
CE SĂ FACE MĂĂĂĂ?????
Urletele țiganilor asomați conform normelor europene au străpuns cei 70 de centimetri de cărămidă ai zidurilor The Ark. Au trecut prin perete urletele și s-au lipit de pelicula cinematografică în care drone americane bombardau Waziristanul. Nu urlau a moarte triburile pakistaneze din film, ci pakistanezii noștri de afară. Dacă ar fi știut că europenii sunt așa gomoși, că cer bonuri și case de marcat, mai plecau ei din India acum 1000 de ani?
Nu mai plecau.
R-ați ai dracului cu zambilele voastre.
Nu mai suport zambilele-se plângea aseară în metrou o tânără unui grup de alte 3 coleguțe care clătinau capetele, pline de compasiune și înțelegere. Țțțțțț, Țțțțțț!
Cum ai mai putea să suporți zambilele care put groaznic, umplu EFECTIV casa cu miros, nu mai scapi de el, EFECTIV.
Teroarea zambilelor. Otrăvurile casei Borgia. Ce drone, surioarele mele, ce F-16, ce atacuri cu arme chimice, ce virusuri mutante? Zambilele, mărțișorul, ziua femeii sunt un coșmar.
EFECTIV.
Și când să scriu de ANAF și zambile, despre drone și dragobete-mărțișor și alte cacastâcuri d-ăstea vândute la tarabă, zdrang, oprește-te și rescrie. Iaca pocinog.
Regele se retrage. E bolnav și taman acum, când zambilele ne ucid și ANAF-ul ne împresoară, taman acum ne dă pe mâna lui Duda.
Nu dragă, succesoare e Principesa Margareta.
Păi și asta nu înseamnă Duda? Adică băieții de l-au pus la masă pe Regele Mihai cu Voiculescu și cu Ion Iliescu, punțile între crima organizată și statul dezorganizat?
Chiar ei.
Pe Realitatea, se zbate într-o agonie necauzată de zambile însuși Rareș Bogdan. Maiestate, nu pleca-sau cam așa ceva-zice titlul și suntem anunțați că, în 1992 când Iliescu a permis în sfârșit intrarea Regelui în țară, au venit să îl vadă peste 1 milion de oameni.
Să îl vadă.
Nu să îl susțină. Nu să îl pună în fruntea statului.
Să îl vadă.
L-ai văzut bre?
Nț. Da` îmi zise unu că e clăpăug cum zicea și Vadim. Și l-am auzit. E bâlbâit, cum zicea Păunescu. N-am prea înțeles ce spunea, că nici nu mai vorbea bine românește. Nu ne trebuie nouă așa ceva. Ia zi, bei o bere?
Azi e ziua lui Ion Iliescu. Nu are nimic să-și reproșeze. Ce tot atâta rege în sus și în jos, dacă lumea îl vroia, de ce nu l-au pus atunci când erau 1 milion de oameni în stradă? Și oricum nu au fost atâți, erau multe oglinzi, vitrine, mulțimea a fost multiplicată. Și ce tot atâta dosarul Revoluției, conturile lui Ceaușescu, Mineriade? De ce dezgropăm morții?
Pute dacă dezgropi morții. Rău. Îți trebuie cam 1296 de camioane cu zambile ca să astupi duhoarea de hoit.
Îți dai seama câte bonuri fiscale trebuie să taie bieții țigani la piața de flori?

Ra-ți ai dracu cu Revoluția voastră!