Nestematele din troaca de porci

Ezoterism, stranii coincidențe, accidente bizare care, totuși, se înșiră pe un fir explicabil dacă descifrezi pasajul x din Cabala. Moartea lui Culianu este înfășurată într-un covor gros de povești cu trimiteri la Gelu Voican, legionari adevărați, legionari contrafăcuți, Securitate, vrăjitorie. Trece aproape o oră din dezbaterea despre asasinatele politice și ne târâm printr-o mlaștină de supoziții, istorii, păreri, nu înaintăm, până și cei doi băieți de la servicii, d-ăia pe care îi strânge costumul și mustața le-a intrat la apă, se ridică și pleacă. Părem o adunătură de șahiști de parc, loviți de amnezie cu mâna în aer, unde mama dracului am vrut să pun tura asta? Când mi-a dispărut regina?
Și atunci, când căscatul umfla piepturile, de pe scaunul din dreapta deschide gura istoricul Mihai Burcea. Tânăr, dinți mari, alură de Freddie Mercury, ochi negri vii, precipitarea omului care are în gât o divizie de tancuri cu motoarele pornite și 4 regimente de fapte care bat pasul pe loc, ordonate dar nerăbdătoare să pornească.
Știe tot, știe și ce nu știe. Vorbește grăbit despre legionari, despre Carol, despre asasinate, ciomăgeli, comuniști. Despre cazul elevului botoșănean care a scris pe pereți lozinci antipartid, care a fost săltat de Securitate și pus să stea nemișcat pe un scaun și să bea cafea o dată, de trei ori, de șase ori, până a făcut o leucemie galopantă și a murit. Despre dizidenta care a murit, căzând convenabil de la balcon în timpul unei percheziții a Miliției.
O fată începe să râdă cu sughițuri, veselia ei absurdă e contagioasă. Se chicotește dar Mihai continuă să povestească despre accidente de vânătoare, de mașină, despre comoții cerebrale bizare care au îndepărtat salvator personaje stânjenitoare pentru puterea vremii.
Ceilalți invitați sunt potopiți de informația care izbucnește în erupții groase din Mihai Burcea.
Cine e băiatul ăsta? întreabă Roxana. E genial.
Da. Este.
S-a oprit în ușă, legând șapte țigări, într-o foame de nicotină iscată de timiditate. Vorbește despre cruzimea lui Antonescu, despre abuzurile lui Carol al II lea, despre inutilitatea superbei Constituții de la `23 băgată la sertar de către putere care a condus dictatorial, instituind o semi-permanentă stare de urgență, despre revolta tipografilor și bătăliile de la Universitate între vânzătorii de ziare și poliție.
În jurul lui stăm cu gura căscată 7 oameni.
De unde a apărut băiatul ăsta?
E cercetător. Trăiește prin biblioteci, bani pe proiecte, azi sunt, mâine nu.
Aș vrea să fac ceva pentru el. Simt bucuria pe care o avea un petrolist la 1870 când pălea cu târnăcopul o vână de negru.
Mă gândesc la Adrian Năstase plimbându-și goliciunea falnică la Bookfest. La Iohannis și pașii lui rânduiți în două volume, la edituri prestigioase care diluează mai strașnic decât Hexi materialele primite de la un celebru istoric, storcând vlaga din el și părăsindu-l la marginea drumului, epuizat și violat.
Iar Mihai Burcea, cu tot creierul lui mare cât o garsonieră dublă, este lăsat în fundul curții, corcoduș cocoșat de fructe, să rodească inutil.
Iar eu zic, haideți să-l culegem. Să strângem fructele de pe jos, măcar să facem o țuică.
Aici aveți înregistrarea dezbaterii. Mihai vorbește după o oră. https://www.privesc.eu/Arhiva/67554/Dezbatere-despre-asasinatele-politice-din-istoria-Romaniei-moderne

Aici aveți câteva din materialele pe care Mihai le-a cățărat pe pagina evenimentului Frontline. https://www.facebook.com/events/1716149188623255/?active_tab=posts