Farage și-a dat azi demisia din fruntea UKIP. Cameron a făcut același lucru acum 10 zile. Un stol de lideri laburiști și-au scris demisiile imediat după BREXIT. Antrenorul Roy Hodgson a demisionat imediat după ce Anglia a fost eliminată de la Europene de Islanda.
Demisia este o formă de asumare a unui eșec.
Este carameaua pe care i-o dai victimei post felație.
Îi va schimba gustul din gură, poate chiar o să creadă că tu, demisionarul, mai ai o șansă la un sex oral, peste câțiva ani.
La noi instituția caramelei nu există.
O să spuneți că uite, Ponta și-a dat demisia. Vă înșelați. Urina cu care era scrisă pe zăpadă renunțarea la poziția de prim ministru era a lui. Dar grafia era a lui Dragnea.
Oprea s-a retras din politică. Nu a demisionat în ciuda scandalurilor cu doctorate, plagiate, polițiști uciși și abuzuri în serviciu. Retragerea din politică e un soi de sabatic, nu implică eșec ci doar o excursie în Thailanda.
Oprescu nu a demisionat în ciuda dosarului penal de șapte coți. A fost suspendat dar nu a demisionat.
Iordănescu a plecat în concediu, mulțumit de rezultat, atacând nevrotic ziariști care i-au cerut demisia.
Ministul sănătății, Achimaș Cadariu a putut fi zburat din Guvern doar prin upercutul Hexi Pharma.
Tobă, Bostan n-au nicio treabă.
Demisia pentru ei nu este o asumare a unui eșec ci o ușiță care îți permite să scapi de responsabilitate, să te speli pe mâini cu niște dezinfectant diluat și să intri în operație în altă sală. În alt partid, în altă instituție. Vor apela la ea atunci când se va strânge lațul, când comisia de plagiate sau DNA va începe să le adulmece subțioarele.
Căci demisia la noi este o altă formă de deghizare care să te ajute să urci în ierarhia statului. E o barbă falsă și o sutană care te poate face să pari vreun popă pios, în timp ce dedesubt ascunzi pistoalele și săculețul de cocaină. Faceți loc părințelului, serviți o dulceață?
Iar cel mai grav este însă că poporul aleargă după fentă.
Cel mai bun exemplu este marele baschetbalist al țării. Tupilat după onorabila demisie din noiembrie 2015, înscrie pe feisbuc coș după coș de mizerii la adresa guvernului Cioloș. Demisia i-a cumpărat timp și în noiembrie, scroafa se va cocoța din nou în copac. Doar are detentă bună.

Lipsa demisiei oneste demonstrează încă o dată deficitul de moralitate al poporului român. Responsabilitate, asumare, respect sunt cuvinte goale, ca un cadavru de balenă scobit de rechini albi înfometați.
Cu o mentalitate de nobilime medievală, politicieni, antrenori, primari ne violează zilnic, brutal, fără să le treacă prin cap să ne dea la final, așa, ca să ne treacă puțin, măcar o caramea.
E dreptul seniorului, își spun ei și, în definitiv, de la caramele ni se strică dinții dar de la sex oral, avem tenul mai frumos.
Așa că sugeți-o în continuare și nu vă mai plângeți atât.

PS. Și nu, Nigel Farage nu este un soi de român care a demisionat când rahatul a lovit ventilatorul. În toată splendoarea paranoiei balcanice, cred totuși că demisia lui reprezintă asumarea eșecului major al taberei Leave. Acela de a ține UK în UE și de a negocia în termeni duri cu Uniunea accesul la piața muncii și tratatele de comerț ale UK. Este un eșec că s-a ajuns atât de departe. Nigel și UKIP au deschis însă cutia Pandorei, când trebuiau doar să amenințe cu conținutul ei și să se caute de cheie.(asta e pentru tine Elena, știi tu care Elenă:))