Archive

Monthly Archives: March 2017

La ora 4 după masa, Dorobanți este blocată. La Academia Militară la ora 5 respiri claxoane și străduțele din spatele Cotroceniului sunt pline ca un gât de găscă îndopată cu mașini care torc fum negru. În Lujerului un vortex de ură înghite șoferi care o iau din stânga-n dreapta și din dreapta-n stânga, împletiți într-o fugă dementă, cu geamurile lăsate, mâini scoase pe geam, lasă-mă și pe mine, trăi-ți-ar, te-n gura mă-tii, semnalizează!!!
Orașul doamnei Firea se sufocă.
Profesorii de istorie protestează împotriva festivalului iubirii. După garduri de sârmă, în Piața Universității cântă vestitorii  primăverii, Mirabela Dauer și Gabriel Cotabiță. Ducu Berti nu lasă studenții să învețe despre Republica de la Ploiești. București, Capitala Iubirii este organizat de Creart, Centrul de Creație, Artă și Tradiție. Pe pagina lui Creart sunt urcate bugetele, nu și cele de anul ăsta. Nu știi cât a costat Capitala Iubirii. Parteneri sunt, printre alții, România TV și Știri pe surse, site-ul preferat al lui Victor Viorel.
Mai vezi și Art7.
M-am întâlnit cu un prieten alaltăieri. Mi-a povestit că a lucrat la radioul online al lui Art7, proiect finanțat de către Creart. De fapt, el nu a fost angajat de Art7 ci a avut contract direct cu Creart. Și ca el, mai toată echipa radioului/platformei Art7. Care platformă este condusă de fata lui tata care tata are o universitate mare privată, fabrică de diplome zic unii. Invidioșii. Fostul soț al fiicei lui tata este directorul de creație al firmei 360revolution, firma lui Sebi Ghiță. Și ei lucrează cu primăria, de ani de zile organizează imapp, video mapping pe Casa Poporului. Realizez că 2 ani, la îndemnul celor de la The Institute, am lucrat cu 360revolution. Au înregistrat toate dezbaterile Frontline, l-am avut pe Ghiță în casă, l-am plătit pe Ghiță și noi habar nu aveam. Ghiță e plătit de Soroș, eat this Ciuvică.
Când citești raportul de activitate al lui Creart te iei cu mâinile de cap. raport-de-activitate-creart-2016 . Copii de securiști, nepoți de activiști halind din banii noștri, în timp ce noi crăpăm de apoplexie când vrem să ne mutăm de pe o bandă pe alta, la Lujerului. Într-o lume paralelă, sute de mii de euro, banii tăi și ai mei, se scurg către prăvăliile deschise de neamurile, săgețile, cumetrii ăstora de la putere. România TV, Știri pe Surse, Art7, Creart, fațete ale unei uriașe mașinării care se hrănește, ca în Matrix, cu banul public pe care noi, plătitorii de taxe, îl producem.
Găsim și noi un jurnalist care să investigheze minunățiile ăstea de firme care căpușează bugetul primăriei București?
Mulțumesc, în numele Iubirii din Capitala Iubirii. București.

E tânăr, a stat în Anglia ani buni, face graffitiuri și bunicul lui a fost șeful Securității dintr-un oraș mare. Și taică-su, tot la Securitate. Dar el e artist.
Mâine are vernisaj. Spune că face artă de dragul artei, că nu muncește pentru bani.
-De ce?
-Cum adică de ce?
-De ce nu muncești pentru bani?

Pentru că am avut noroc, surâde dar ochii îi rămân serioși ca ai unui motan care evaluează mișcările unui porumbel bolnav.
Norocosul declară că nu se pricepe la politică și nu îi pasă defel de tot talmeș-balmeșul ăsta cu oug-urile pe care oricum nu l-a înțeles. Dezinteresul pentru politică vine la family bucket cu soliditatea financiară și meseriile tatălui și bunicului. Chestiile ăstea, revoluțiile, sunt trecătoare. Banu și puterea se transmit din generație în generație.
După 4 ore îmbobocește în el o nevoie albă și ascuțită de a-și da cu părerea. Se demonstrează că se pricepe totuși la politică, a votat pentru Brexit, a votat și în România, nu zice pentru cine dar spune așa: Uniunea Europeană ne vrea sclavi, societate consumeristă, nu vrea să ne lase să ne ridicăm, ne subjugă economic. Și pentru asta vinovați sunt liberalii, ei vor piață de desfacere și atât. Singurele momente în care țării ăsteia i-a fost bine au fost atunci când la putere erau socialiștii.
-Adică Tăriceanu în 2005, nu? El a mărit pensiile.
Privirea de motan se închide peste mine, precaută.
-Nu. Adică socialiștii, partidul social democrat.

La televizor, un socialist democrat certat cu stomatologul, condamnat în dosarul referendumului din 2012 și cu un dosar de abuz în serviciu pe rol a fost dat în fapt pentru averea pe care o deține în Brazilia, acest Teleorman al Americii de Sud. Se fac pepeni în Brazilia, nu așa zemoși ca în Teleorman și se fac și carnavaluri unde un alt social democrat sub care România a dus-o bine, se ducea mascat în primar al unui mare oraș-port.

Ce are a face?
-Sunt corupți și aici dar nu se compară cu ce este în Marea Britanie. Acolo se dau tunurile adevărate, aici e nimic.
-Posibil. Dar de unde știi?
Tânărul care nu muncește pentru bani pur și simplu știe.
Suntem niște cretini noi, ăștia care zicem “vrem o țară ca afară”. Afară e mai rău. Mai bine închidem geamul să nu intre și la noi musca  verde a descompunerii europene.
Mai bine am bloca ușa și nu am mai răspunde la interfon. Nu e nimeni acasă, nici azi, nici peste 3 luni, încet, încet, poate uită de noi și ne lasă în pace birocrații ăștia europeni care vor doar să ne cumpere cu mărgeluțe de sticlă când noi avem deja mărgeluțe de sticlă. Ce ziceți de un kil de ulei și două beri?
Mai știu copii de securiști. Și nepoți de securiști. Tuturor ăstora pe care îi știu, nepăsarea le iese ca o cămașă prost vârâtă în pantaloni. Nepăsarea celor care au cheile de la depozitul de brânză. Celor care nu-și pun întrebările esențiale despre rău, esența răului, sursa lui și coabitarea cu răul. Nepăsarea celor care nu trebuie să muncească pentru bani pentru că norocul este transmis genetic.
Și copiii lor vor merge în Anglia să facă artă, și copiii lor vor crea doar pentru plăcerea de a crea. Și vor crede în socialismul unui partid al cărui conducători au plantații de bani în Brazilia dar care niciodată nu au uitat de serviciile celor de acasă.
E normal.
Dacă bunicii și tăticii lor nu ar fi închis ochii, politicienii respectivi nu ar fi acumulat în 27 de ani averi imense. Eu am grijă de tine camarade, tu de mine. Socialism.

Veniți la vernisaj? Avem și parizer.
Nu mulțumesc, m-am săturat.