Curajul femeii siberiene

Discuția pornește domol apoi ea ridică vocea, el mormăie, ea bagă înalte, el repede câteva cuvinte în sacul de box al subiectului dezbătut, ea stă să plângă. Intră amândoi în casă, ea turuie din ce în ce mai grăbită, ca o țeavă spartă de sub chiuvetă care împroașcă apă fierbinte pe pereți. Și atunci plici, este întreruptă de acest zgomot mic, plici.
A pleznit-o, spune Iulian.
Crezi?
Clar.
Ea bâzâie acum. El nu se mai aude. Câteva minute e tăcere. Apoi el mormăie din nou, de data asta blând, cu o urmă de regret în gât.
Ea continuă să plângă. Apoi sughițul se transformă în gângurit.

Compromis.

Masha e frumoasă, suplă, decisă. E învățătoare și vara, când nu e la școală, e ghidă. Cândva, după 20 de kilometri de șosea pe care zburăm cu Honda ei cu volan pe dreapta, zice că fiu-său are 18 ani și e un geniu al IT-ului.
Nu-mi iese la calcul. La câți ani l-a făcut?
La 19. D-aia nu a mai emigrat în Canada, să fie aproape de familia soțului care, deși i-a ajutat mereu cu o tonă de bani, a făcut-o pe șustache, să nu deranjeze egoul cerbului tânăr și mândru.

Masha e fericită și împlinită. Pe lângă băietul genial, participă de 2 ani la curse de mașini, are un Chevrolet de nu știu care, ceva năbădăios, a fost pe locul 2 în cursele mixte pe gheață. Numărul 1 a fost un bărbat.

Mâncăm pește și privim Baikalul de sub un acoperiș de lemn vopsit albastru. Toate restaurantele sunt închiriate pentru nunți. În Irkutsk străzile sunt tăiate de mașini din care răsar busturi voluminoase de mirese și domnișoare de onoare care se luptă să acopere cu vocile claxoanele isterice pe care le mamelesc șoferii. Iuuuiuuiuuuuu!!!

Săracii bolnavi, ăia de îi pune dracu să aibă un infarct sau o criză de rinichi sâmbăta și duminica, sunt mâncați. Nimeni nu mai reacționează la sirene, pietoni, șoferi, cu toții suntem abrutizați de hărmălaia nuntașilor care dau ture prin oraș, rătăciți într-un răcnet bahic, învârtindu-se ca niște muscoi într-un borcan.
Masha spune că rusoaicelor le place să se căsătorească. Ea s-a măritat la 20 și acum are 38, are un mariaj bun și solid și ea nu este un caz excepțional.
-Mămică-ta te-a învățat să pui mâna pe un băiat cu bani?

-Aaaa, nuuuu. Mamele siberiene te învață să iei un bărbat bun și să-l ajuți să devină bogat.

-Dar de ce să nu iei un bărbat bun care să te ajute să devii tu bogată?

Masha se uită la mine cu un os de pește blocându-i conexiunile neuronale.

-Da, da. Un bărbat bun pe care să îl ajutăm să se îmbogățească, repetă cu un aer nătâng.
-Nuuuu. Nu. Un bărbat bun care să te ajute pe tine să te îmbogățești. Tu, femeia.
Ia o gură de apă și schimbă subiectul. Trecem la politică.
Putin nu e important aici. Nu le pasă de el. Au ales un guvernator comunist, singurul din întreaga țară care nu este în partidul Noua Rusie. Vezi bine, aici la Irkustk sunt dați dracu, sunt independenți.

Dar cum e cu homosexualii?

Ce să fie?
Cum e? Îi băgați la bulău dacă se declară gay?

Aaaa, nuuu!!! Dar bărbații siberieni sunt dintr-o bucată. Nu au nimic cu homosexualii dacă își văd de treaba lor în intimitate. Dar nu e ok dacă se pupă în public. Atunci bărbații siberieni e posibil să îi pocnească.
Masha dă din cap, aprobând intoleranța bărbaților siberieni față de mojicia pârțarilor care se pupă dezgustător pe stradă.
Dar cu decriminalizarea abuzului domestic cum e Masha?

Propagandă. Bărbatul siberian nu lovește aiurea femeia siberiană. Și dacă o face, din ce în ce mai multe neveste se duc la poliție, nu e defel așa cum zice presa, adică astfel:

Domestic violence is a long-standing problem in Russia with an estimated 40 per cent of all violent crimes or murders take place within the home, reports Anna Centre – which the country’s domestic violence hotline.

Poate că are dreptate Masha. O fi propagandă. Cine sunt eu să judec?
Ne uităm împreună la cei 12 bărbați, adolescenți de sex masculin și copilandrii care, ținându-se de mâini, aleargă pe acoperișul unei case părăsite din buza unui baraj și se aruncă de la 8 metri înălțime în apa lacului. Masha e încântată în timp ce eu, ca în copilărie când apărea pe ecran regina mamă din Albă-ca-Zăpada, îmi duc mâinile la ochi încercând să mă feresc de posibila catastrofă.
-Așa suntem noi, rușii, nu ne temem de nimic și de aceea vouă vă e frică de noi, psihanalizează geo-politica globală Masha, zâmbind grupului care acum iese din apă cu mucii curgând și ținându-se de slipi să nu le cadă-n vine.

-Doar bărbații sau și femeile?
-Noi nu ne aruncăm în apă. Însă noi, mă rog, multe din noi, ne aruncăm în sfoară.
-Bungee?

-Nu, nu elastic. Sfoară. Ai un ham.
-Nu e rigid? Nu-ți rupe spatele?

-Nu. Te urci pe o platformă și pășești în gol. Sau te lași să cazi pe spate. Îți dă senzația că poți să faci orice.
Orice se înscrie în pătrățelul caracteristicilor biologico-social-religios-politice ale sexului tău.
Brusc mă simt mai puternică decât femeile siberiene. Poate nu am curaj să mă arunc de pe o stâncă într-o ață, să urc fără asigurare pereți verticali, să conduc un chevrolet năbădăios pe gheață. Dar am curajul să-mi imaginez o lume în care mama își învață băiatul să își găsească o femeie bună pe care să o ajute să devină bogată.
Iar curajul imaginației bate la cur orice salt în sfoară sau înotat cu rechinii, pentru că primul produce progres pe când al doilea doar adrenalină.
Te-am bătut Masha.
Știu că nu te doare, că nu ți-am lăsat urme, dar să știi că s-a auzit “plici”.
Până departe.