Dacii și gărdulețele de plastic

Pe trotuarul ăsta este o groapă înconjurată de gărdulețe de plastic. La 34 de metri este o altă gaură, cu 3 muncitori odihnindu-se pe marginea ei ca niște culegători de perle care au ieșit să își tragă sufletul după 7 minute petrecute pe fundul oceanului. Și gaura asta are gărduleț de plastic, roșu și alb.
Următoarea intersecție e împărțită în 5 grădinițe mici în mijlocul cărora cresc alte găuri, gropi, toate cu gărduleț roșu-alb, de plastic.
Cine le vinde trebuie să fie bogat.

Kitul de semnalizare a unei cârpeli. Probabil că asta este noua schemă de făcut bani rapid în administrația Bucureștiului, după bordură și panseluță. Sunt zeci de mii de cârpeli în București, toate atent îngrădite.
Cârpeală oficială.
Cârpeală făcută nemțește.

Cârpeală cu ștaif și gărduleț.

Simbolul României la președinția Consiliului Uniunii Europene este un lup dacic, tricolor, creat de un elev de 14 ani care a fost premiat de ministrul educației Liviu Genunche Pop.
O altă cârpeală cu gărduleț. Căci ce altă țară din Europa dă 3000 de euro pe firul de panseluță dar nu e în stare să găsescă pe 10.000 de euro o agenție de branding care să îi construiască, profesionist, un logo pentru ceva atât de important ca preșidinția Consiliului Uniunii Europene?
Să încurajăm creativitatea, participarea activă a tu-tu-lor membrilor societății la exprimarea românității, să aruncăm lemne în focul de sub căldarea în care fierbe trăirea patriotică.

Asta spun oficialii: la ce ne trebuie specialiști când românul s-a născut nu numai poet ci și designer?
Orice cârpeală făcută de un românaș este o operă de artă în jurul căreia putem pune rama unui gărduleț pe care îl vinde, desigur, firma unui cumătru al primăriței sau al vreunui ministru.

La aeroportul Otopeni budele sunt crăpate sau lipsă, sunt doar 3 benzi de bagaje supraaglomerate dar pe holul care leagă sosirile cu plecările pe cursele domestice e chiar Decebal cățărat pe un trunchi de piramidă și, desigur, cu gărduleț în jurul dumisale. Este opera Asociației Identitate Culturală Contemporană.

Mă uit la dumnealor pe pagină. Zice așa: Asociația Identitate Culturală Contemporană (AICC) și Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti au organizat miercuri, 13 septembrie 2017, ora 11.00, expoziția „ORIGINI”, care își propune să aducă în atenţia pasagerilor valori ale istoriei antice românești, prin prezentarea unor episoade reprezentative pentru relațiile dintre daci și romani. Evenimentul a fost încununat de momentul dezvelirii statuii „Bust de nobil dac”, opera sculptorului Ioan Bolocan, urmat de o tombolă tematică. Partenerii noștri de la „Produsele Moldovenești – Vinăria DAC” ne-au încântat cu o degustare de vin „dacic”.

Șeful lu AICC este un domn patron al unei firme IT care a făcut chiar și un soi de Pokemon Game, dar cu daci. Adică o aplicație care îți găsește statuile de daci din muzeele lumii. Pac, ai pus smartphonul pe statuia bărbosului, ai scanat-o, e chiar Rubobostes al nostru, aici, la Belgrad. Ce faci vere? Știi ceva de Sebi?

Revenind la tombola tematică, la degustarea de vin dacic, la lupul dacic desenat de băiețașul de 14 ani, la cei 3000 de euro ai lui Genunche, toate sunt semne ale infantilismului, ale amatorismului, ale imposturii.

Suntem conduși de autorități inepte, ne-educate, care nu au nimic împotrivă ca un tractorist să fie ministrul justiției și un popă din Bârlad să fie arhitect.
În definitiv, dacă ar lăsa un om cu pregătire juridică să fie ministrul justiției și un arhitect să fie arhitect, lucrurile s-ar face din prima, ușor și simplu, curat și ordonat. Și atunci, când îți lipsește precaritatea, cârpeala, noi cui mai vindem gărdulețele alb-roșii de plastic?