De la neam săturat la neam termopan

E ceață și bat clopotele.
Din ceața altui decembrie am scos acest text care arată că geaba fugim, nu reușim nici măcar să stăm pe loc ci alunecăm, inexorabil, spre un viitor unde există doar involuție. Dau cuvântul lui Feher din decembrie 2013.

“Ca-n fiecare an la ceas de sărbătoare, când limba mare și limba mică se unesc umed pe sfincterul patriotului român, televiziunile se înghesuie să dea filme românești, veșnicele BD la munte și la mare, în acțiune, în alertă, cu mari comici morți ai ecranului național care, însă, miros mai proaspăt decât atât de viile cadavre care populează studiourile emisiunilor de divertisment.

Ce avem azi? Soția lui Guță în studioul unei televiziuni, certându-se cu un domn care este supravegheat de un bodiguard, plasat undeva într-o cămăruță de tipul celor folosite pentru înregistrarea decapitărilor al-Qaeda, localizată undeva în provincie. Nu avem sonor, dar chelnerii de la restaurantul chinezesc la care am poposit știu să citească pe buze și se distrează nevoie mare.

Ajunsă acasă zapez și dau peste Capatos care îi face loc unei Adriana Bahmuțan dezlănțuite. E cătrănită că i s-a pus în cârcă înscenarea unui leșin. Da, da, Adriana este acum creatoare de moda, are cu dânsa în studio o brunetă tristă care-imaginile șocante ne arată-s-a năruit pe catwalk la Bucharest Fashion Week și a fost scoasă pe brațe de bodiguarzi. E un truc al Adrianei zice Cancan, ia uite la ce se dedă ca să atragă atenția. Adriana Bahmuțean tună și fulgeră din studioul lui Capatos: “a dispărut profesionalismul din mass media, ziariștii nu știu ce să mai inventeze”. Nicio umbră de ironie, nicio zvârcolire interioară, dar tu măi Adriano cum gâtelnița mă’sii ai ajuns subiect de știri?

tvDeasupra titlului care anunță că Adriana “mușcă” din dușmani, avem un altul care ne pironește pe scaune: “Simona Trașcă în chinuri groaznice”.
Cine?

Simona Trașcă, cum nu știi? Pamela de România, o domniță care hrănește bârfele cu dumicați zdraveni de scandal și erotism. Acuși s-a cuplat cu prințul Timișoarei despre care urlă tabloidele: “Franco este tot timpul pus la patru ace! Nu îi lipsesc niciodată costumele de fițe, accesoriile fine, precum ceasurile sau eșarfele de mătase și îi place să iasă în evidență ori de câte ori își face apariția undeva! În plus, îi place să călătorească peste tot în lume, dar în special în Europa!”

Hahahaahahahahahahahahahhaaaaa.
Profund, elegant, rafinat. Când mintea ta e hrănită cu pipote stricate de la cantina săracilor, când sinapsele tale sunt pline cu tampoane folosite și scursură de tub catodic, cum să mai discerni realitatea?

Zapez.
BD la munte și la mare. Iar.
Nu am unde să fug, nu am chef să citesc. Mă uit la film și pentru prima oara chiar mă uit la el. Bucureștiul era verde, străzile pavate cu piatră cubică, trotuare largi, femei elegante, barbați în costume. În casele pe care le vizitează Toma Caragiu investigând diverse furtișaguri, avem tablouri care îmbracă pereții, mobilă sculptată, covoare și avem biblioteci. Casele nu put a sărăcie mentală, nu sunt showroomuri de mobilă, peșteri țipătoare unde Irinei și Gigei și-au poleit cu aur tavanul. E adevărat că la începutul anilor ‘70 nu aveai spoturi și termopane, dar neamul prost ar fi putut să execute și atunci o compoziție pe bază de “bări de inox”, draperii de atlas lucitor și măsuțe de sticlă cocoțate pe umeri de atlași din cupru.

Când eram mică și maică-mea voia să mă bage-n sperieți, îmi spunea că mă dă la țigani, mă bagă-n sac și gata, o să mă pună să cerșesc: “ai văzut că sunt atâtea fetițe cu ochi albaștri, blonde, care stau pe la colțuri.”
În anii ’70, România era o fetiță blondă, cu ochi albaștri, pe care, pentru că nu a fost cuminte, părinții au dat-o la țigani.
40 de ani mai târziu, costumele de fițe, accesoriile fine și eșarfele de mătase pe care le poartă femeia-România ne arată clar că cerșetoria e meserie de viitor, te duce de pe marginea drumului în palate ca cel al lui Franco, prințul Timișoarei.
România e o bagaboandă obraznică, gălăgioasă, incultă și proastă.
Dar cum prostia nu doare, nu se chinuie la fel de groaznic ca Simona Trașcă.”

2 comments
  1. amicu said:

    Frumos, nu zic nu, dar nu pot sa nu observ ca Feher editia 2013, precum multi alti compatrioti (indiferent de editie) , foloseste gresit expresia “nevoie mare”. Frumos nevoie mare insemna odata urit, bucuros nevoie mare insemna trist si asa mai departe, pentru ca nevoie mare inseamna e mare nevoie de … E adevarat, involutii se produc, ba chiar rasturnari la 180 de grade citeodata. 🙂

  2. amicu 2 said:

    As mai adauga si ceva gramatica… Este incorect sa folosesti “vroia”, acest verb nu exista! Folosesti fie
    “vrea” (a vrea), fie “voia” (a voi). Suspectez ca “bări de inox” a fost folosit intentionat cu aceasta forma incorecta, in caz contrar, corect este “bare de inox”. A, apare o mica virgula intre subiect si predicat (chelnerii…, stiu). Intr-un articol despre cat de “inculta si proasta” este Romania, autorul trebuia sa sclipeasca, macar de 1 Decembrie.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: