De ce poveștile de succes put a caca

De revelion, familia Getty a zburat în parc un avion cu 180 de persoane, invitați și formație de jazz, bucătari și mâncare. În parc înseamnă în Phinda National Reserve, una din rezervațiile private unde bogătanii își pot face mâna pe ecologie, jucăria noului mileniu. Mark spune că ei, biologii și birocrații care lucrează pe proiectele de conservare care s-au nimerit să muncească de anul nou, au putut să se învârtă printre rinocerii negri ai businessului, să dea noroc cu fiice de miliardari și să stea la coadă la toaletă în spatele unor staruri dar, deși, erau despărțiți de aceștia doar de aerul răcoros al nopții, moleculele de oxigen și cele de azot și cele de argon îi țineau cu palme umede la distanță, să nu care cumva să se atingă, să zgârie poleiala.
Mark și Richard și Adrien sunt angajați de andBeyond Phinda Private Game Reserve. Ei fac monitorizarea animalelor, marcarea celor bolnave, închid în boma animalele care vor fi transferate în alte parcuri, taie coarnele rinocerilor, pun gulere electronice gheparzilor ca să poată să îi urmărească, numără elefanții și leoparzii, chipează câinii sălbatici africani, pun inele păsărilor de pradă, instalează camere care să depisteze populația de leoparzi a parcului.
Richard se trezește la 4 dimineața, își fierbe apă și o pune în termos, își ia biscuiții pe care i-a copt cu o seară înainte, își ia camera, telefoanele, antenele, tabletele, crema anti-solară, șapca și pleacă la 4.30 când norii merg pe jos prin pădure, când cumulonimbuși sunt agățați între copaci și poți să îi străpungi ca o pasăre, fără să fie nevoie să lupți cu gravitația. Cerul e roșu-violet-portocaliu-roz-lila și ciripitul este atât de intens încât treci prin el ca prin apă, rămâne pe hainele tale, îți intră în piele.
Rinoceri pasc aici, elefanți închid drumul colea, leii se tăvălesc la marginea apei din care ies 12 ochi de hipopotami, facoceri grăbiți traversează poteca și turme imense de gnu, zebre și girafe ignoră mașina lui Richard. Normal că înțelegi de ce este cel mai fericit om din lume, chiar dacă i s-a stricat laptopul de la zguduieli și aparatul de fotografiat s-a umplut de praf și trage să moară și cartela de mobil o plătește el, deci nu poate să mă ajute cu netul, și câștigă un salariu plăpând. Dar nu, nu se plânge, are doar 26 de ani, deși arată mult mai bătrân, minim 36, are doar 26 de ani și până la 30 de ani va face munca asta pentru că…uită-te și tu în jur.
Aerul e galben, începe să tremure ușor, păsările s-au oprit din cântat și acum auzi verdele strigând, te îneci în el dar nu te sufoci căci verdele umple plămânii. Îl înțelegi pe Tara Getty cum a venit el aici în 1990 și a zis: frățioare, cumpăr.
Și a cumpărat Zuka unde își zboară, ca Escobar, prietenii și vedetele și bucătarii și cântăreții de jazz. Dar de ce nu îl plătește și pe Richard mai bine?
Fără Richard, fără termosul-al lui personal, fără computerul acum stricat, al lui personal, fără camera terfelită de praf-a lui personală, munca de conservare a parcului Phinda ar avea mult de suferit. Iar pe munca lui de conservare se bazează întreg ecosistemul lui Phinda Private Reserve care este o afacere de sute de milioane de dolari.
Căci toată frumusețea nu ar fi atât de frumoasă dacă nu ar aduce și bănuțu acasă.
Tara Getty a finanțat Phinda încă de pe vremea când organizația care managiuia rezervația se chema Conservation Corporation Africa care, l-a rândul ei a fondat în 1992 Africa Foundation (zice wiki: Now an independent, not-for-profit, non-governmental organisation, its primary focus is on community equity, income generation, education and health care. Together with CC Africa and in consultation with communities, the Africa Foundation has implemented many successful community empowerment projects across Africa.)
CC Africa este Africa’s leading luxury safari company and one of the most comprehensive safari operators with exceptional lodges and safaris in Africa’s most breathtaking wilderness locations. Un pachet de 3 nopți la una din lodgeurile CC Africa-actual andBeyond Phinda Private Reserve-costă minim 1200 de euro de om, e adevărat că ai mese incluse și 2 safariuri pe zi, ceaiuri și șprițuri, și lodgeurile mai luxoase au piscină unde vine elefantul să bea apă cu clor, că s-a obișnuit în ăștia 26 de ani cu apa și clorul. Dar unde se duc banii ăștia?
Mii de vizitatori anual, milioane de dolari și Richard lucrează de pe calculatorul lui și cu aparatul lui foto? Măcar stă într-o căsuță mai acătări, din beton, cu patul și masa aduse de acasă, din Durban, canapeaua și lămpile și biroul luate de la renovarea lodgeului cutare. Fiecare dintre renovări înseamnă bătălii sângeroase între zecile de angajați ai Phinda: io iau scaunul ăsta și televizorul, nici vorbă, eu l-am văzut primul, fotoliul e al meu, pleacă domle de aici, am nevoie la tabără de el dar poți să iei biblioteca.
Dar negrii, ei bine negrii, bucătari, spotări de animale, șoferi, chelneri, spălătorese sau cameriste, oo-hooo, ei stau mult mai rău, într-un apartheid ascuns între tufișurile parcului model de eficiență și conservare. Căci casele negrilor sunt, de multe ori, colibe învelite în pânză verde, tablă ondulată deasupra sau, dacă sunt totuși de beton, au geamuri mici, camere minuscule, nimic din verandele largi, luminoase, pe care se lăfăie mobilier de terasă cochet cum am văzut în curtea managementului 99% alb al rezervației.
Și totuși, unde se duc banii și cine e în spatele Phinda Reserve?
Nu știu.
Fostul președinte al CC Africa a fost un bancher, omul care conducea Getty Investment Holdings. A murit acum niște ani și nu am mai găsit nimic despre noul președinte, asta în cazul în care fostul CC Africa, actual andBeyond Phinda, nu a trecut la monarhie și nu are cum în persoana lui Tara Getty un rege.
Omul care a vândut biznisul lui Getty, Alan Bernstein, este acum în spatele SFM Africa,  http://www.sfmafrica.co.za/about.
Nu trebuie să fii genial ca să înțelegi că proiectul din Gabon pe care îl joacă pe degete acum domnul Bernstein nu este despre empowering communities ci despre păduri, defrișări și export și uite un articol despre asta.https://mg.co.za/article/2012-06-29-gabon-is-ripe-for-the-felling
Un ușor gust de vomă îmi vine în gură.
Afară e vopsit gardul, înăuntru leopardul.
Familia Getty zboară 180 de oameni în mijlocul unei rezervații, angajații se bat pe mobilier olog, mănâncă pui prăjit, cârnați de porc și salată cu maioneză la cantina din spatele lodgeurilor pervers de luxoase unde juma de pat pe noapte costă 400 de euro.
Ce tot comentezi, banii clar sunt pompați în comunități, am luat și premii de responsabilitate socială.
Se vede cu ochiul liber cum negrii ăștia scoși să stropească buruienile cu otrăvuri, zdruncinați în remorci pe drumurile roșii, negrii ăștia care se luminează când îi saluți și înfloresc în zâmbete albe, papă toți banii lui Phinda și ai lui Getty și ai lui Bernstein, sug banii pentru proiecte de educație și clinici și nu mai rămân fonduri ca și ei să primească niște case măcar la fel de arătoase ca ale colegilor lor albi.
Poveștile de succes ale albilor în Africa sunt mereu pătate cu un kil de maro. Ajunge să nu mai stropești cu parfum, să lași un pic timpul să lucreze, și fetidul miros al corupției iese la iveală.
Caritatea este o fustiță prea scurtă pe care miliardari cu varice nu ar trebui să o poarte.

1 comment
  1. dana said:

    te implor, fa ceva cu scrisul asta mic! Am ochelari, dar tot mi e greu daca nu e si lumina puternica… Multumesc daca nu te superi:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: