2 luni de la 10 august. Coafura și nesimțirea rezistă.

Au trecut două luni de la acest post. L-am scris în dimineața zilei în care guvernul Dragnea a gazat 100.000 de oameni, a bătut tineri și moșuleți, hipsteri și șoferi de taxi, chiar și 4 turiști israelieni, poate nepoții vreunei victime a Holocaustului pe care ieri, cu gândul la Bibi, o deplângea ipocrit pe pagina dumisale de facebook chiar tartorele suprem al familiei tradiționale, Liviuuuuuu Dragnea.
În astea 2 luni de la 10 august, PSD a făcut tot posibilul să blocheze investigația Parchetului General în privința brutalității reprimării protestului, l-a amenințat pe Lazăr, s-a dat cu curu de pământ că e victimă, a făcut și a pierdut un referendum și s-a mâniat pe indiferența poporului român care, e clar că vrea să fie înfiat de un cuplu de homosexuali, să nu mai fie bătut de mami Tăriceanu și tati Dragnea. A ieșit chiar și Prea Fericitul Daniel și a zis că referendumul este un succes nedeplin. Doamne, de ce nu l-ai băgat pe Daniel la PR și marketing, e foarte bun cu vorbele, prea fericirea lui nu este stricată de 45 de milioane de euro aruncate pe geam. Poate pentru că el era sub geam și a prins cele 45 de milioane în poală, cine să știe? A ieșit și Codrin Ștefănescu, fostul iubit al domnișoricii despre care se face vorbire în articolul de mai jos, și a zis că eșecul referendumului este eșecul tuturor românilor. Dar lipsa de reacție a bisericii la violențele din 10 august nu este eșecul tuturor fețelor bisericești, nu este eșecul creștinilor români, nu este eșecul nostru ca nație.
Nu.
În definitiv, cui nu-i place, să plece.
Aaaa, am uitat să spun, în ăstea 2 luni, PSD s-a împrumutat cu 1,75 miliarde euro. Miliarde, da. Euro, da. Și mai are nevoie de 2,5 miliarde, zice deputata Chichirău, victima agresiunii verbale a lui Șerban Nicolae, șoferul cefos și nervos, senator PSD.
Pe 10 a fiecărei luni voi relua acest articol.
Care ne lămurește deplin în privința democrației pe care o trăim.
Trăiască.

-Acum niște luni eram la masă cu niște prietene și una o aduce pe tipa aia de la România Tv, blondă, față de porțelan, prezentatoare, a umblat cu chelul ăla sinistru.
-?????
-Din PSD. Codrin …
-Codrin Ștefănescu. Deci o prezentatoare România Tv care a umblat cu ăla?
-Da. Stai să caut, uite, Cristina Herea. Și femeia ne spune că s-a apucat de design de poșete și, ce să vezi, a și ajuns să expună la Londra, trimisă de statul român, de la care a câștigat o bursă. Sau așa ceva.

O caut pe net, primul lucru este interviul din 2012 luat de Libertatea. Titlul este: Nu mi-am găsit niciodată fericirea într-o pereche de pantofi de 1000 de euro.
Asta pentru că ai găsit-o într-o pereche de pantofi de 3000 de euro, îmi spun plină de invidie continuînd lectura interviului hagiografic luat de către jurnalistul Claudiu Petrișor:
Cristina, esti proprietara unei casa de peste jumatate de million de euro, conduci trei firme şi deţii mai multe proprietati. De ce nu ai făcut publice aceste lucruri?

Pentru că mi-am dorit să fiu judecata pentru ceea ce fac, nu pentru ceea ce am. Nu mi-am contorizat niciodata averea in bani sau lucruri materiale si ma consider un om bogat doar atunci cand ma uit in suflet, nu in portofel. Din păcate, lucrurile care contează cu adevărat în viaţa nu se pot cumpăra, oricât de multi bani ai avea in cont.

Cine este Cristina Herea, posesoarea unei case de jumate de milion, care conduce trei firme și atunci când se apucă să deseneze poșete ajunge instantaneu pe banii mei la Londra, să le prezinte la un salon de design?
Viata ta pare lipsita de griji, de ce ai ales sa te implici în presa tabloidă?

Pentru că am fost întotdeauna fascinată de puterea informatiei. Spectacolul psihologic oferit de lumea mondenă nu a facut altceva decat sa ma trezeasca la realitate si sa ma maturizeze. La 18 ani am ales Facultatea de Jurnalism, renuntand la bursa din Franta, de la Facultatea de Stiinte Policite. Tatăl meu nu a mai vorbit cu mine trei luni. Din dorinta de a nu-l dezamagi la 21 de ani mi-am infiintat propria firma de consultanta media, iar cand mi-am luat licenta am renuntat la presa scrisa si mi-am continuat studiile la Strasbourg, in Consiliul Europei. În urma experientei de la Scoala Europeana de Stiinte Politice am scris cea de-a doua carte, România de Culise’.

Crezi că oamenii te-au judecat gresit de-a lungul timpului?

Multi m-au judecat dupa aparente. Nimeni nu a fost interesat de faptul ca am copilarit mai mult in Academa Romana sau că aveam doua locuri de munca la 18 ani pentru ca îmi doream să îmi câştig independeta financiară, faţă de părintii meu. Nici campaniile umanitare organizate alaturi de Leslie Hawke nu fost demne de luat in seama. Imi amintesc ca in urma cu 9 ani  plimbam casete si foi printr-o televiziune, iar când m-am angajat la un cotidian scriam cu laptopul în brate, pe un scaun. Nu aveam birou nici măcar un birou. Toate aceste lucruri nu m-au descurajat, din contra, m-au determinat să îmi depăşesc condiţia. (tot interviul aici)

Îmi crapă capul.

-Deci la 21 de ani face o firmă de consultanță media și clienții se bulucesc, normal, pentru că…?
-Nu știi cine e taică-su? Taică-su a trimis-o la Strasbourg. E ceva general secu. Ba nu, e procuror. Sau judecător. Oricum, un monstru sacru.
Cristina Herea și-a depășit condiția de a fi fiica lui tati. Nu-i ușor.
A scris și o carte.
Este copia la indigo a unei alte fete a lui tata care a făcut SNSPA și apoi a scris, la numai 22 de ani, o carte nici mai mult nici mai puțin decât despre brandingul de țară, apoi a ajuns la ministerul de externe care a trimis-o 3 luni în Coreea de Sud, la specializare, pe banii mei și ai tăi, apoi a pierdut cursa pentru postul din Coreea de Sud în fața unui alt elefant securistic mai bine înfipt, și s-a căsătorit cu un băiat care lucrează la A3 și s-a mutat în casa luată de tata care este un mare om de afaceri pe o piață complicată, cea de medicamente.

Mă gândesc la toți copilașii ăștia de ciocoi noi, cum trebuie ei să lupte să-și depășească în fiecare zi condiția.
Și mă mai gândesc la copiii care nu pupă o bursă, indiferent cât de geniali sunt, pentru că nu au părinții bine înfipți. Mă gândesc la toate Adrianele și Marilenele, Cristinele și Sebastienii care au luat fața unor elevi și studenți talentați dar cu părinți ceferiști, contabili și femei de serviciu.
Și mă gândesc la milioanele de români care au plecat tocmai pentru că în țara asta unde Cristina Herea ia burse și își face firmă de consultanță media după 3 ani de studii, copiii lor nu au nicio șansă.
D-aia pleacă, șterg bătrâni italieni la cur, spală pe jos în case de nemți și sunt barmani în Spania: ca să aibă o șansă ăla micu.
Și d-aia piața Victoriei ar trebui să fie neîncăpătoare azi.
Pentru că ieșim nu numai pentru frustrările noastre, pentru copilăria noastră călcată în picioare de cumetriile de partid și de ierarhia peceristă. Ci pentru că genetica puterii înseamnă că nici copiii și nici nepoții noștri nu au nicio șansă într-o astfel de țară care prețuiește și premiază poșetele Cristinei Herea.

3 comments
  1. Florin said:

    Noi abia am iesit din bezna, si sintem nauci, si atunci e normal ca ni se intimpla ca babuinii sa ne conduca. Probabil ca asa era normal sa fie, sa ne trebuiasca un timp sa ne revenim. Acum avem control din partea UE, NATO, si e foarte bine, ca sa nu o dam de gard prea tare, dar ne-ar trebui un parlament/guvern/manageri/etc, din aia care ori sint straini seriosi, ori romani seriosi, dar care toti sa aiba ultra-studii, si pasiune pentru munca lor, altfel, cu ce lepre avem acum nu prea exista viitor. Timpite vremuri.

  2. ionas said:

    poate cea mai buna scriitoare din ultimii 10 ani din romania

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: