E miercuri, sute de oameni stau la cozi la casele de bilete CFR. Pentru vineri. Vineri, orice om cu minte știe, nu se mai găsesc bilete. Cum e vorba aia? Vara îți faci sanie și iarna căruță. Miercuri e vară, vineri e iarnă. Ai două zile să-ți faci sanie căci nici vremea nu mai e ce-a fost și toamna durează doar 48 de ore.
Sunt 3 case deschise din vreo 8. Sunt lejer peste 150 de oameni la cele 3 cozi. ADN-ul frustrării spiralează cu sacoșe și bocceluțe prin sala înaltă.
Ce bine că e înaltă. Se ridică murmurele și blestemele fierbinți spre tavan, aerul cald e mai ușor, am învățat asta la termodinamică în a X-a.
Înainte cu 4-5 ani învățasem cum e cu un corp scufundat într-un lichid. Se chema legea lui Arhimede. Arhimede s-a băgat în baie și corpul lui a fost împins de jos în sus de apă cu o forță egală cu greutatea volumului de apă dislocat de corp.
Națiunea e lichidul. În cada plină cu popor a intrat acum 29 de ani PSD-ul. Se chema altfel în 1990 PSD-ul dar legile fizicii nu s-au schimbat odată cu prăbușirea comunismului care, dacă mă întrebați pe mine, nu s-a prăbușit sau, altfel spus, fiind antimaterie, a căzut în sus. Dar asta este o lecție de fizică pentru avansați, să rămânem deci la hidrostatică.
Primari cefoși, miniștri burtoși, consilieri zeloși au intrat în cada umplută cu vârf de 23 de milioane de români liberi. Unii dintre politicienii de rit nou au intrat încălțați în apă, unii înfofoliți în  cojoace de oaie și blănuri de vulpe, unii și-au băgat BMW-ul la spălat sau chiar au ascuns o insulă întreagă în costumul de baie.
Scufundarea corpului PSD-ului în lichidul națiunii a dus la dislocarea unui volum de români peste granițele căzii.
Milioane și milioane de români au ajuns în băltoace mici, în Germania și Spania, Italia și Anglia, în Canada și Australia și pe unde au mai ajuns ei, sufocându-se în ecosistemele aglomerate, visând la cada-mamă în timp ce și mai mulți bugetari, președinți și vicepreședinți, directori și adjuncți, secretare și consultanți, experți și membri supleanți, academicieni și doctoranzi, cu toții au intrat în cada cu apă fierbinte și astfel au mai dislocat niște milioane de românași.
Și uite așa, cum stăteau ei, oamenii statului, în cada din ce în ce mai plină și, în același timp, din ce în ce mai goală, li s-a făcut frig. Și când s-au ridicat să își ia un prosop de pe cuier, au văzut că apa le venea pân la genunchi.
Ce-i de făcut? Poți să aduci apă din Vietnam sau din Filipine, din China sau din Kazahstan. Sau poți să mai aduci, să facă zid în jurul tău, să-ți țină cald când ți-o fi greu, un milion de bugetari.
Ce e de preferat? Apa fierbinte care, însă, nu-i statornică și dă p-afară sau murdăria loială, care stăruie pe lângă omul ce-o hrănește, ca un câine credincios?
Statul crește.
Strat după strat după strat de coajă se depune pe pielea statului într-o crustă groasă, un palton al nesimțirii, în timp ce apa din cadă scade, pic, pic, pic, e din ce în ce mai neagră și mai puțină.
Și atunci, mă-ntreb privind la cele 3 ghișee CFR deschise, de ce sunt atât de puțini funcționari la stat?
Întrebarea mea se lovește de ușița de termopan a ghișeului 4 care tocmai se închide. Mârâind și foșnind, cei 50 de oameni de la coada asta îngroașă grăbiți celelalte 2 cozi.
Corpurile lor dislocă ură.
Ura urcă în tavan. Evrikaaaa!Evrikaaa!