Copitele cailor alunecă pe pietrele albite sub miliarde de pași, roțile trăsuricii se hurducăie, gem și troznesc și chinezoaicele-pasagere se țin de coviltir, de vizitiu, una de alta, arată ca niște pisici pe care stăpânul se străduiește să le bage într-un lighean cu apă fierbinte și ele se agață disperate de margini. Vizitiul chiuie și mai arde niște bice pe spatele calului, turiștii sar îngroziți din drumul trăsuricii, se lipesc de pereții sikului, înjurând, adunându-și spaimele de pe jos, râzând nervos.
Bine ați venit la Petra, minune a lumii antice, miraculos încă nedistrusă complet de exploatarea turistică lacomă a statului iordanian.
Intrarea e 60 de euro, sunt mii de oameni pe zi care vin la Petra, 18.000 de euro ca popa face regele Abdullah al II, cel bun, cel motorist, cel progresist, numai din biletul de intrare. Apoi sunt taxele inumane pe orice, apă, toaletă, șaluri, căcățișuri chinezești pe care niște băieți fardați cu negru le vând peste tot în situl arheologic. Nimic nu e ceea ce pare. Crezi că ceaiul ăsta e 1,5 dinari, ei bine, e 5,67 pentru că ai uitat să calculezi TVA și taxa turistică și taxa pe respirație, pe înghițit în sec și pe dat ochii peste cap.
Cum intri în Petra, sar pe tine vânzători ambulanți de orice, pietre și bijuterii, cioburi și opaițe, vederi și ghiduri turistice.
Sunt tarabe și cafenele, restaurante și colibe de păzitori de pepeni, sunt copii care te îmbie să te plimbe cu măgărușul și cămila, cu trăsurica sau să te ducă la punctul de belvedere de unde poți să faci cea mai spectaculoasă poză din lume.
Copiii sunt murdari, trag de tine cu mânuțe cu unghii sub care se ascunde pământ negru. De unde l-or fi luat, că pământul e roșu aici. Roșu și plin de gunoi. Pungi, hârtii, bețișoare, plastice, balegă, unul din mormintele de pe Strada Fațadelor pute a tabără de refugiați, urină, râncezeală, niște pături și fâșuri putrede zac într-un colț.
Oare pe ce se duc cei 18.000 de euro pe zi încasați de administrația parcului? Cât și pe cine plătesc Ali și prietenul lui Hassan ca să intre la Petra cu măgarii lor Ferrari și Lamborghini? Măgarul ăsta are aer condiționat, haideți, e doar 20 de dinari până la mânăstirea El Deir, sunt 1000 de trepte până acolo, cu măgarul Ferrari ajungeți în 30 de minute.
Nu, mulțumesc.
Hantz, 119 kile, s-a cățărat în spinarea unui măgăruș care a fost Ceaușescu în altă viață și acum karma se răzbună. Are ochi lăcrimoși măgarul îndoit de greutatea lui Hantz, cu pași mici, îngrijorați, parcă orbecăind în bezna urletelor care întunecă cerul, apucă pe drumul celor 1000 de trepte până la mânăstire.
Un copil cocoțat în cârca unei cămile enorme o biciuiește răstind comenzi, cămila îl ignoră, piticul lovește cu sete și-mi vine să apuc o piatră și să-i strivesc capul. Copilului.
Lângă, doi polițiști în uniforme privesc clocotul dement al mulțimii, un grup de indieni implodează sub atacul unei cete de puști cu măgăruși iar câțiva tailandezi se cocoață pe o stâncă, fix deasupra semnului care le cere: no climbing.
Dacă nici asta nu e libertate, eu nu știu ce poate să fie.
Poate doar nesimțire combinată cu barbarie combinată cu prostie crasă.
Exact ca la Machu Picchu, Chichen Itza sau Angkor Wat, Petra are ghinionul să se afle pe teritoriul unui stat ale cărui elite apreciază termopanul, bmwul tunat, cu neoane la număr, buza botoxată și ploaia de bani.
Mâine nu există deci verbele a păstra, a proteja sunt niște invenții lingvistice fără sens, produci, consumi, produci, consumi. Și când s-o nărui Petra, când or fugi măgărușii Ferrari și Lamborghini cu saci cu mozaicuri din biserica bizantină și capiteluri din templu în spinare, când un miliardar moscovit, un prinț saudit sau un pesedist chivernisit o să cumpere fațada Trezoreriei și o va transporta la dumnealui în mansionul din Teleorman, iordanienii nu o să plângă.
Bine că au putut să scoată toți banii posibil de scos din vechiul sit.
Cu ei o să-și cumpere niște proiectoare bune și un designer chinez care le va face niște proiecții 3D cu Petra și pe ăstea le vor pune în aeroport sau într-un studio în deșert și uite așa, cea de-a 7 a minune a lumii va continua să trăiască mult după ce adevărata Petra va fi halită de nesimțire, barbarie și prostie. Și banii vor continua să curgă în noua Petra electronică pentru că e plină lumea de nesimțiți, barbari și proști, de Hantz care îndoaie măgăruși și de chinezoaice plimbate în trăsurici trase de cai bătuți, de ruși care aruncă pungi pe jos și de milițieni iordanieni plătiți să-și sugă gingiile.
Nesimțirea, barbaria și prostia sunt infinite și indestructibile.
Iar civilizația noastră a ajuns ea însăși un monument al nesimțirii, barbariei și prostiei.
Un monument indestructibil.